Ai fi impacat cu un copil homosexual?
mai 5, 2008 by evedyahu
Revista Details este versiunea americana a ceea ce britanicii numesc „revista barbatului tanar” – mai degraba o revista cu gust care exprima o perspectiva a ceea ce s-ar presupune a fi o viata de calitate pentru adultii tineri. Revista expune o varietate de articole despre moda barbateasca, echipamente, probleme de stil de viata si divertisment. Asemenea 
celor mai multe astfel de reviste, publicitatea stralucitoare ocupa mult spatiu.
Coperta revistei din aceasta luna include o intrebare interesanta „Ai fi cu adevarat/pe bune impacat daca copilul tau ar fi homosexual?” Ca o revista de cultura liberala (cel putin in problemele stilului de viata) ar putea ridica o astfel de intrebare e fascinant in esenta. Continutul articolului este chiar si mai atractiv.
Reporterul David Hochman isi incepe astfel articolul:
Jerry (nu este numele lui real) este un liberal neapologetic hollywood-ian. Conduce un Prius si-l sustine pe Barack Obama. Are o mentalitate la fel de deschisa la problema homosexualitatii cat a unui parinte de 40 de ani din Mica Liga heterosexuala. De fapt, asemenea cuiva care este responsabil pt desfasurarea zilnica a uneia dintre cele mai mari comedii TV, Jerry ar putea la fel de bine sa fie primarul orasului Gayberry (n.tr.: joc de cuvinte). „Daca fac ordine si nu gasesc homosexuali, chiar ma ingrijorez”, spune el.
Geoff (nu este numele lui real) este la fel. Profesor de istorie si autor cunoscut in New York City, este inconjurat de o veritabila armata de homosexuali – editorul sau, agentul sau literar, cei mai apropiati confidenti („Gay, gay, way gay”, spune el) – si asta e modul de viata care-i place acestui parinte de 42 de ani cu mariaj fericit, a carui idee despre cer se reduce la tribunele echipei Knicks.
Dar in timp ce Jerry, Geoff si alti parinti progresisti ai generatiei proprii sunt mai mult decat impliniti servind margaritas (n.tr.:cocktail cu tequila) si urmarind impreuna cu prietenii lor homosexuali Project Runaway (n.tr.: o productie TV in care are loc o competitie intre creatori de moda), nu sunt atat de linistiti la ideea ca urmasii lor urmeaza calea lui Dumbledore (n.tr.: un personaj al ciclului de romane Harry Potter) . Si doar conditia anonimatului le-ar permite sa intre in amanunte exacte si explicative.
Acestia sunt oameni care vor sa transmita in mod vadit ca homosexualitatea e normala. Traiesc si muncesc intr-o mediu social in care aceasta atitudine este singura optiune/pozitie politic corecta. Si totusi, cand vine vorba de proprii fii – cu siguranta n-ar fi de-acord ca ei sa devina homosexuali.
„ Asta…ar fi viclenie”, spunea Geoff. Dupa cum explica Hochmann:
Daca esti tata, sunt sanse sa fi avut si tu un astfel de conflict launtric. Nu conteaza cat de instruit esti (sau crezi ca esti), cand se ajunge la aspectul acesta, nu doresti ca fiul tau sa fie homosexual. Poate chicotesti cand micul Leo isi pune aripi de fluture si canta pentru a treia data la rand la serata ( hei, e doar o mica estompare a masculinitatii), dar de fapt te gandesti: nu, Dumnezeule ,nu. Toate acestea devin indeosebi complicate cand te muti in cercuri sociale in care homofobia este considerata la fel de neconceput ca pedofilia, si unde parintii organizeaza petreceri de cuplare pentru baietii de liceu pt a arata cat de toleranti sunt (chiar se intampla astfel de lucruri in locuri precum Berkeley, California). Caitlin Ryan, asistent social in San Francisco, a auzit despre cel putin cateva astfel de evenimente. „Parintii organizau o sumedenie de celebrari”, spune ea. „Si acesta e un alt mod de a marca schimbarea statusului in viata”.
Recunoasterea ca acesti barbati nu si-ar dori ca fii lor sa fie homosexuali este considerata interesanta/cu priza la public de catre revista Details. Ridica o multitudine de intrebari pentru o revista seculara. Este aceasta doar o forma de ipocrizie morala? Este aceasta doar un tabu cultural ? Se presupune ca acesti barbati sa termine cu aceasta preocupare? Acest articol expune deschis ca acesti barbati nu sunt preocupati numai de sexualitatea tinerilor lor baieti, ci si de-asemenea de realitatea pe care o asociaza semnalelor traditionale ale masculinitatii.
O sectiune aditionala a articolului cere o atentie sporita. Hochman explica ca Ritch C. Savin-Williams, directorul Laboratorului Sex&Masculinitate a Universitatii din Cornell, a facut o descoperire interesanta:
Parintii care spun ca sunt deschisi conceptului de homosexualitate sunt cel mai adesea cei mai refractari la declararea unui copil ca fiind gay. „Probabil fac diferenta intre copilul tau si al meu”, spune el. „E in regula daca copiii altora sunt homosexuali, dar cu propriul meu copil e o alta poveste. Intradevar, cativa dintre tinerii care au avut parinti religios-conservatori, raspund cel mai bine datorita valorilor cultivate in familie. Dar e progresul, falsa moralitate cea care frecvent nu se descurca.
Acesta e o alta parte suprinzatoare a articolului, datorata caracterului revistei insasi. Savin-Williams probabil intuieste ceva cand relateaza ca multi tineri considera a fi mai usor sa-si declare homosexualitatea in fata unor parinti crestini in termenii respectului, pt ca acesti parinti stiu ca Dumnezeu asteapta ca ei sa-si iubeasca copiii indiferent ce-au devenit
Sper ca aceasta e o alta motivatie centrala a raspunsului diferit al parintilor crestini. Crestinii cred in puterea transformatoare a Evangheliei. Ceea ce socheaza lumea ca fiind o sporita abatere de la mersul ei este credinta biblica ca comportamentul homosexual sub orice forma este un pacat. Dar conceptia ca oamenii se pot schimba – sau ca sunt fortati sa se schimbe – este de-asemenea o abatere tot mai mare de la starea/tonusul cultural.
Situatia delaileata in revista Details (n.tr.: joc de cuvinte in original) ne dezvaluie o inspaimantatoare confuzie a culturii liberale in problematica homosexualitatii, nu doar in cultura, ci chiar in viata propriilor lor copii. Este ipocrizia data in vileag in aceasta imagine? Sigur ca da. Dar fatarnicia este un pericol inerent oricarei pozitii morale – ambelor baricade ale disputei asupra homosexualitatii.
Barbatii intervievati in acest articol dezvaluie de-asemenea puterea bunavointei comune – umbra prelungita a constiintei morale. Ezitarea in ceeea ce-i priveste pe proprii fii si homosexualitatea – aproape panica – este un semn subtil al detinerii cunostintelor morale care le complica judecata morala. Vor sa fie impacati cu ideea de homosexualitate a fiilor lor – dar pur si simplu nu reusesc.
Parintii crestini si bisericile crestine ar trebui sa fie primii care sa se framante cu aceasta problema – ce-ai avea de spus daca fiul tau (sau fiica) ti-ar dezvalui pacatul homosexualitatii?
Cei care cred (sau sustin ca cred ) ca homosexualitatea nu este un pacat pot doar replica cu o anume forma a ceea ce numeste lumea ca fiind acceptare/toleranta. Dar, dupa cum ne dezvaluie acest articol, adesea este o pseudo-acceptare.
Crestinii stiu ca homosexualitatea este un pacat – aceasta nu este scopul Creatorului pt sexualitatea noastra. Replica parintilor crestini la „declararea” unui copil ca homosexual consta cu siguranta in soc si mahnire, dar de-asemena intr-o ocazie pt har si marturie. La aceasta rascruce, copilul are nevoie ca parintii crestini sa fie crestini pana-n maduva oaselor. Suntem recunoscatori revistei Details ca ne-a reamintit aceasta.
Dumnezeu are cateodata moduri ciudate de-a ne atrage atentia.
….discutiile despre homosexualitate sunt din ce in ce mai prezente,mai acute,mai controversate…Am doi baieti inca sunt mici daca unul din ei ar fi artas in asa ceva mi-ar sfasia sufletul…toleranta -nu , i-as vorbi mereu si mereu ca este un pacat , m-as ruga pana la moarte pentru ca el sa inteleaga ca este pacat inaintea lui Dumnezeu.
Cred ca este bine sa spunem pacatului -pacat si necredintei-necredinta si …fiecare lucru si fapta sa fie clar definita…Nu poti amesteca ingerii cu demonii nu-L poti pune pe Dumnezeu pe acceasi banca cu pacatul vrei sa stai confortabil in toleranta?-atunci Dumnezeu nu este langa tine . Vrei sa te lupti si sa castigi suflete pentru imparatia lui Dumnezeu - atunci EL este scutul si nadejdea ta iar Cuvantul Lui Dumnezeu si jertfa lui Isus Hristos este taria ta…..Daca alegi sa fii un luptator…atunci esti ferm si categoric in vorbirea ta, in atitudinea ta nu cu ura ci cu responsabilitate si cu rugaciune multa pentru sufletul care este cuprins de un asemenea pacat…….parerea mea.
No, definitely not!
rose, multi au incercat mult timp sa isi convinga copiii asa, si au ajuns sa aiba nu un baiat homosexual ci un baiat sinucis. E greu sa iei hotararile corecte in situatii din astea.
Sociologii crestini sunt de acord cu faptul ca de multe ori homosexualitatea nu este o alegere si oricat ar lupta impotriva acestei inclinatii, unii traiesc asa toata viata.
Solutia este pana la urma abstinenta totala, dar asta trebuie sa vina din dorinta persoanei respective si nu sa ii fie impusa.
Mai sunt multe de spus pe tema asta.
homosexualitatea este o alegere atita timp cit se alege sa se actioneze pe baza poftelor. La fel si cu adulterul. Sint unii barbati (sau femei) care sint mai usor ispititi cind vad o femeie (barbati) frumoasa. Faptul ca ii este credincios sotiei, nu isi da curs poftelor. Fiecare om are slabiciuni in diferite aspecte ale vietii, asta nu inseamna sa ne urmam poftele daca sint impotriva lui Dumnezeu. Si deocamdata Dumnezeu a trecut homosexualitatea, ca si adulterul, curvia, la capitolul pacate.