Feminismul neimplinit – De ce sunt asa de multe femei nefericite

Miscarea feminista nu era despre fericire”. Judeata aceasta, atribuita feministei Susan Faludi, pare sa fie o firmatie directa impartasita de multe alte femei. Asa cum arata multe studii recente , un numare remacabil de mare de femei se descriu pe sine ca fiind tot mai nefericite.

Aceasta problema a iesit la lumina luna trecuta intr-un eseu fascinant scris de maureen Dowd de laThe New York Times. Dowd, a carei rubrica deseori dezvaluie spiritul zilei, cita faptul ca un numar major de studii indica faptul ca ” femeile sunt to mai posomorate, pe masura ce barbatii sunt tot mai fericiti.” Ea intreaba: “A sfarsit cumva revolutia feminista prin a fii in beneficiul barbatilor mai mult decat al femeilor?”

Un set de intrebari foarte similare se ridica si de la revista Time in reportajul special care apare pe coperta revistei, “Starea Femeii Americane”. Asa cum explica coperta revistei “Un nou sondaj arata de sunt mult mai puternice — dar mai putin fericite”

Reporterul Nancy Gibbs traseaza schimbarile vaste aduse de revlutia feminista. “Este amuzat cum lucrurile se schimba usor, pana cand vine ziua cand realizam ca s-au schimbat complet,” observa ea. Pe masura ce ea documenteaza, aceste schimbari sunt usor vizibile in america contemporana.

In 1972 doar 7% dintre studentii care participau la sporturile din liceu erau fete; acum numarul este de 6 ori mai mare. Rata femeilor care renunta la scoala a scazut la jumatate. Campusurile universitate care obisnuiau sa fie intr-o proportie de 60- 40 masculine acum aceasta proportie s-a inversat, si aproape de jumatate din diplomele pentru drept si medicina sunt oferite femeilor, acest procent a crescut de la mai putin de 10 % in 1970. Jumatate din presedintii Ivy League, sunt femei si  din trei posturi de prezetatori tv doua vor fi ocupate de femei, trei din patru dintrei cei mai recenti Secretari de Stat au fost femei.

Pe parcurs, Gibbs, traseaza si transformari mai fundamentale. Cu o afirmatie remarcabil de madesta ea noteaza simplu “detasarea de casatorie si maternitate” printe alte schimbari. “Femeile nu mai vad casatoria ca fiind necesara pentru a ajunge pe calea sigurantei financiare si pentru a fi parinte” explica ea.

Totusi, “Printe cele mai tulburatoare schimbari dintre toate este dovada, trasata de numeroase sondaje, ca femeile au castigat mai multa libertate, mai multa educatie si mai multa putere economica dar au devenit mai putin fericite.”.

Gibbs citeaza un numar crescand de materiale de cercetare care documenteaza aceasta tendinta spre nefericire.  In  “Paradoxul declinului fericirii femeii” (pdf file) publicat in  Amecican Economic Journal : Economic Policy, economita Betsey Stevenson si Justin Wolfers explica ca fmeile din 1970″raportau o bunastare subiectiva mai inalta decat barbatii”. Acum, tocmai opusul este valabil.

Marea intrebare ridicata de aceste studii este aceasta: A produs feminismul nefericire printre femei? Aceasta intrebare este inevitabila atunci cand este vazuta in contextul ei istoric. Mare transformare a societatii prin feminism a prins forma numai dupa anii 1970. Ca miscare politica si sociala feminismul a fost exceptional de plin de succes. In peroada unei singure generatii, sociatatea s-a transformat in mod covarsitor. Dar, in aceasi perioada, femeile se declara mai putin fericite, mai ales in comparatie cu barbatii.

Asa cum noteaza Gail Collins, in noua ei carte, “Cand totul s-a scimbat : Umitoarea caloatie a femeilor americane de la 1960 pana in prezent”, pasul in care a avut loc aceasta transformare a fost uluitor. “Convingerile pretioase despre femei si ceea ce ele ar putea face au fost zdrobile in vietile multor femei care traies astazi,” observa ea. “S-a intamplat asa de rapid ca revolutia a luat sfarsit inainte ca vreuna dintre parti sa ajunga pe baricade.”

Totusi, Collins, care este si reporte la Te New York Times, concluzioneaza ” Miscarea feminista din ultima parte a secolului XX a creat o noua natiune, Statele Unite, in care femeile candideaza la prezidentiale, lupta pentur tara lor, argumenteaza inante Curtii Supreme, fac operatii pe inima, regizeaza filme, zboara in spatiu. Dar n-a rezolvat tensiunile din a incerca sa cresti copii si sa te tii de slujba ta in acelasi timp.”

Aceste tensiuni au erupt ca puncte subite in converstiile noastre nationale din anii recenti. Unele feministe le acuza pe femeile care au decis sa ramana acasa cu copiii lor ca ar fi ” dezamagit echipa”. Gail Collins o citeaza pe Marlyn McGrath Lewis, directoarea de la departamentul de admitere la Universitatea Harvard ca spunand “Chiar ridica aceasta intrebare pentru noi toate si pentru tara noastra: cand ne straduim asa de mult sa deschidem posturi academice si alte oportunitati pentru femei, la ce ne astemptam ca rezultatul acestui fapt?”

Eseurile de Maureen Dawd si Nancy Gibbs ridica amandoua intrebarea fundamentala despre feminism –  A dus acesta la o nefericire mai mare intre femei? Dowd si Gibbs raman feministe convinse.Totusi, asa cum noteaza Dowd, feminismul a participat la cresterea poverilor de pe umerii femeilor, chiar cand promitea sa deschida usi.

Tris este, ca cele mai multe femiste par incapabile, dar fiind devotamentul lor ideologis, sa puna intrebearile cele mai grele. “Progresul este rareori simplu”explica Gibbs, “el vine cu costuri si raniti, chiar si cu provocarea despre gandul ca o schimbare poate reprezenta o avansare sau o retragere.”

In realitate, feminismul n-a fost numai despre a deschide usi femeilor. Pentru a face un caz pentru transformariile sociale masive pe care feminismul le-a pridus, miscarea feminista  a aspirat la nimic mai putin decat o revolutie totatla sociala, morala si culturala. Pe parcurs, feminismul a redefinit feminitatea, casatoria, maternitatea si rolurile detinute atat de femei cat si de barbati.

Totusi, se pare ca cele mai multe femei nu se simt confortabil cu pachetul complet. In loc sa produca o largire masiva a fericirii printre femei, se pare ca miscarea feminista trebuie sa dea socoteala acum pentru faptul ca, prin propria lor evolutie , par sa fie mai putin fericite decat erau inainte de revolutie.

Motiviul pentru aceasta este probabil foarte simplu. Femeile sunt in cea mai buna pozitie sa evalueze, nu numai ceea ce feminismul a castigat, dar si ceea ce a pierdut. Poate ca Susan Fauldi are dreptate — Miscarea feminista nu era despre fericire.