Moartea unei feministe

Teologul radical Mary Daly a murit Duminica la varsta de 81 ani, incheind una dintre cele mai interesante si totodata tragice cariere din domeniul teologiei contemporane. Cunoscuta datorita sinceritatii dusa la extrem, Daly a indreptat teologia feminista spre ce considera ca ar reprezenta concluzia ei justa si logica – respingerea categorica a crestinismului si a tuturor conceptiilor  teiste despre DUMNEZEU.

Intr-o prima parte a carierei sale era cunoscuta ca fiind crestina  Romano-Catolica si a predat multi ani la Boston College. Perioada cat a predat acolo poate fi descrisa doar ca fiind controversata.  Inceputurile evolutiei sale academice au fost marcate de lupta pentru suprematia  catedrei; in cele din urma a parasit  catedra de a Boston College dupa ce a refuzat sa primeasca studenti (de sex masculin n.tr.) la cursurile ei despre teologia feminista.

Criticile ei impotriva Bisericii Romano-Catolice, pe care o considera un bastion al patriarhatului, exprimate in cartea scoasa de sub tipar in 1968 — Biserica si al doilea sex – s-au generalizat si au fost indreptate impotriva intregii traditii crestine.Ea a respins centrarea crestinismului pe o divinitate monoteista  si a atacat patriarhatul  intrisec esentei lui. Mary Daly sustinea ca dezvoltarea crestinismului si focusarea in jurul/ pe persoana lui ISUS HRISTOS  reprezinta doar o alta dimensiune a patriarhatului – un Salvator intr-un trup de barbat.

Dupa cum explica Margaret Elizabeth Kostenberger, „respingerea completa a Scripturii” de catre Daly pe baza „ predilectiei iremediabile a Scripturii pentru patriarhat” a indepartat-o mult de credinta crestina. In timp ce alte feministe cereau abordarea lui DUMNEZEU printr-un limbaj feminin sau macar neutru, Daly le-a atacat eforturile, considerandu-le jumatati de masura care au esuat in a lua serios in considerare centrarea pe barbat a teismului.

Faimosul ei dicton „daca DUMNEZEU e barbat, atunci si barbatul e DUMNEZEU” statea la baza revizuirii ei radicale a religiei. Ea acuza crestinismul de „genocid” impotriva femeilor si sugera ca toate religiile monoteiste – si crestinismul in particular – sunt centrare in jurul barbatului.

Se referea la feministe ca fiind „pirati intr-o societate centrata pe barbat” si propovaduia propria ei versiune a eliberarii feministe, descriindu-se pe sine ca o „lesbiana feminista radicala”. Respingea notiunea biblica de pacat si indemna la o continua sarbatoare a senzualitatii si voluptatii  si la sfaramarea tuturor regulilor si normelor sexualitatii.  Daly ataca heterosexualitatea ca fiind inerenta patriarhatului si incununa lesbianismul ca fiind  mijlocul eliberarii femeilor din stransoarea sistemului  culturii  centrat pe barbat.

In ultimii ei ani de viata, Mary Daly se considera a fi „post-crestina” –  ca perioada, care era, daca era, de fapt, o jumatate de adevar.

In cele din urma, de Mary Daly ne vom aminti ca fiind o militanta radicala feminista, lesbiana (ca orientare sexuala). Trebuie sa  se dea credit onestitatii ei in acuzele aduse teologilor liberali de a fi  lipsiti de curaj in convingerile lor.  Dupa parerea ei, acestia  au aderat la forma crestinismului, dupa e in prealabil i-au respins fondul, crezurile esentiale. Mary Daly considera intreag acest edificiu ca fiind iremediabil patriarhal si indemna la  o rupere completa de crestinism si teism.

Intr-un sens mai larg, ea avea fara indoiala dreptate sustinand ca logica feminismului radical e diametral opusa adevarurilor sustinute de crestinism. Ea ducea, dupa cum si sustinea, ideologia feminista spre concluzia ei logica.

Intr-un mod interesant, Mary Daly serveste ca memento/reminder al faptului ca militantii radicali adesea sunt tot atat de inteligibil-radicali pe cat se considera ei insisi.  Daly a fost criticata de transexuali si activistii lor datorita slabiciunii ei de a nu considera transexualii altceva decat niste „ monstrii Frankenstein”. Autoarea militanta pt drepturile femeii, Audre Lord se plangea ca Daly, desi o feminista radicala, nu a recunoscut rolul sexului in patriarhat. Chiar si cei mai radicali ganditori dintre noi par a avea dificultati in a mentine/sustine  aceasta pozitie.

Conform revistei The New York Times, Mary Daly a decedat datorita „degradarii sanatatii”, si nu datorita „genocidului”. Munca ei intelectuala este perpetuata de catre feministele radicale, iar influenta ei se extinde mult dincolo de cei care se autointituleaza „post-crestini”. Multe dintre denominatiunile liberale si seminariile zilelor noastre au absorbit si acceptat fundamentele criticilor ei indreptate impotriva crestinismului, dar fara a avea cutezanta si onestitatea ei intelectuala.

In una din ultimele ei carti, Daly spunea „ sut acum si vor mai exista dintre cei care cred ca  am exagerat, ca am dus totul la extrema…Lasati-i sa se asigure ca aceasta apreciere e corecta, probabil dincolo de cele mai salbatice imaginatii ale lor.” Povestea vietii lui Mary Daly, este dupa normele crestine, o tragedie. Si, trebuie sa adaugam, o tragedie care contine lectii a caror invataturi  n-avem voie sa le pierdem.

Traducere: Ciprian Sturz