Skip to content

Niciodata in ascuns…noua fata a homosexualitatii

Decembrie 2, 2007

kids_01.jpg  Peisajul moral al culturii se schimba de obicei cu lentoare, cu putine modificari perceptibile si care se aduna intr-un interval mare de ani. Nu este asa in cazul vremurilor noastre, mersul schimbarilor morale depasind acum imaginatia. 

Este adevarat in special cand vine vorba de problema raportarii la sexualitate in general si la homosexualitate, in particular. Mersul, directia schimbarilor moralei este accelerata acum spre esenta care este vizibila  limpede si de netagaduit. 

Gasim proba pentru aceasta in articolul recent publicat in „The Boston Globe Magazine”. Intitulat „Easy out” (Usor inafara), articolul argumenteaza ca  adolescentii zilelor noastre gasesc ca foarte usoara parasirea „secretului” –  pentru ca, in primul rand, ei niciodata nu s-au perceput pe ei insisi ca fiind  homosexuali „in ascuns/secret”. 

Reporterul Allison Lobron isi incepe articolul cu povestea lui Russell Peck care si-a declarat homosexualitatea in primul an de liceu: 

Intr-o zi, Peck a auzit cateva fete chicotind pe seama unui baiat mai in varsta, atractiv si urmatorul lucru pe care si-l aminteste e ca s-a alaturat discutiei.: „Fetele discutau despre cat era de dragut acel baiat. Eu am zis ceva de genul <da, e chiar dragut!>”. Peck isi aminteste:”mi-a scapat, si asta m-a facut sa tresar”. Dar prietenele lui nu au fost surprinse sau stanjenite.”Nici macar nu s-au balbait!”, zice Peck, care e acum de 19 ani si in anul I la Universitatea din New York. „M-au acceptat pe deplin!”.  

Incurajat de normalitatea reactiei prietenilor sai, Peck, un baiat subtirel si inalt, cu par negru, carliontat, le-a marturisit parintilor ca este gay. Nu avea decat 15 ani. Raspunsul lor a fost in aceeasi masura pozitiv si de acceptare. Mama sa Nancy Peck,  care locuieste in Concorde,  spunea ca singura ei ingrijorare  este ca Russell sa fie „in siguranta, fericit si sanatos.” Fiul ei si-a impartasit noutatile cu prietenii la Concord-Carlise in acea toamna, luand parte la Spectrum – un curs scolar  bazat pe discutii despre problemele homosexualilor si lesbienelor – si continuand, spunea el, sa se simta foarte confortabil in cei 3 ani ramasi la liceu. 

Explicatia  lui Lobron este ca  mutatia masiva in cresterea intelegerii homosexualitatii  a produs ceea ce avocatii gay au promovat de ani de zile – virtula normalizare a homosexualitatii. Prietenii, profesorii si chiar parintii raspund declaratiilor de interes homosexual, romantism si multe altele cu simpla acceptare. Mama lui R P il vrea doar „in siguranta, fericit si sanatos”.Asta ar presupune,  bine-nteles, ca homosexualitatea sa fie compatibila cu „siguranta, fericirea si sanatatea”. 

Si asta este, desigur, exact punctul central. Elitele au decis ca asta este ceea ce noi restul scapam din vedere – homosexualitatea inseamna normalitate (chiar printre adolescenti) si preocuparea noastra ar trebui sa fie incredintarea ca adolescentii gay sunt in siguranta, fericiti si sanatosi.   

Lobron isi extinde argumentul : 

In relativa alinare a expunerii sale, Russell  Peck reprezinta ceea ce un pedagog numeste „urmatorul val” al adolescentilor gay: adolescenti care au crescut cu profesori, personaje tv, vecini, politicieni si chiar parinti declarati gay si care iau de buna acceptarea pe care generatiile anterioare s-au zbatut s-o obtina. La urma urmei, bobocii de liceu ai acestui an erau in scoala primara cand homosexualii au inceput sa se casatoreasca in Massachusetts; pentru ei casatoria homosexuala este mai mult un status quo decat ceva fundamental. Multi dintre  liceenii de astazi nici nu erau nascuti in 1989, an in care Departamentul Sanatatii al USA a raportat ca rata sinuciderii intre tinerii homosexuali a fost de 2-3 ori mai mare decat intre tinerii heterosexuali, aprinzand scanteia unui val de activism care a facut multe scoli sa devina locuri mai tolerante – si invatand parintii cum sa-si sustina copiii homosexuali.  

Ca un rezultat al acestor mutatii culturale, tinerii gay constientizeaza atractia spre persoane de acelasi sex la varste tot mai fragede si ridica intrebari atat  asupra conceptului de „demascare”, cat si a celui de „in ascuns”. Din ce in ce  mai mult, provocarile lor tin mai putin de criza de sanatate a anilor 1980 si  arata  tot mai mult asemeni celor cu care s-au infruntat din totdeauna cuplurile hetero-sexuale: cum stii ca un baiat te place (versus doar te simpatizeaza)? Cum inviti o fata in oras? Si ce faci cand mama ta afla despre noul tau iubit de la una din prietenele ei la supermarket?

Fiecare ar trebui sa fim ingrijorati de problema sinuciderii adolescentilor, oricare ar fi cauza crizelor lor. Micsorarea sinuciderilor printre tinerii din Massachusetts este chiar o veste buna. Dar rationamentul caii juste de a reduce sinuciderile tinerilor dintre cei care se lupta cu identitatea lor sexuala este un mod firesc de a standardiza ca identitatea este o revolutie morala in ea insasi – si o revolutie cu limite evidente. Vor fi toate orientarile si identitatile sexuale standardizate? Chiar avem noi  un concept al normalului care inseamna orice? 

Lobron a facut o observatie importanta ca legalizarea casatoriei intre persoanele de acelasi sex in Massachusetts a insemnat ca aceasta generatie de adolescenti din Massachusetts a dedus ca fireasca intrarea in normalitate a casatoriilor intre homosexuali. Acest fapt n-ar trebui sa fie o surpriza pentru ca  liderii activisti ai miscarii de promovare a homosexualitatii au pledat de mult timp   pentru demonstrarea  acestui punct principal din spatele constrangerii la care au fost supuse cuplurile dintre persoane de acelasi sex. 

Unul dintre cele mai deranjante aspecte ale articolului lui Lobron este faptul ca copii de 13 ani sunt bine-primiti in grupuri ca Alianta tinerilor homosexuali si transsexuali din Boston si unde sunt asigurati ca interesul lor pentru persoane de acelasi sex este perfect normal. Incercati sa va imaginati ce inseamna aceasta ca miscare/reforma culturala in ea insasi. 

USA Today prezinta de asemenea probele acestei mutatii morale intr-un articol scris de Gary Gates, a carui teza este importanta pe care o vor juca aceste schimbari in cursa prezidentiala din SUA in 2008: 

Din 1990, Biroul de Recensamant a semnalat existenta unor concubinaje intre parteneri  de acelasi sex, intelese in mod obisnuit ca fiind cupluri de homosexuali sau lesbiene. De la o estimare a  numaratorii cuplurilor de acelasi sex in jurul cifrei de 145.000 in 1990, anul 2006 ne-a aratat cresterea de cinci ori a acestei valori, apropiindu-se de 780.000 de astfel de cupluri. Numarul acestor cupluri a crescut cu de 21 de ori mai rapid decat a crescut numarul populatiei SUA. In concluzie, fie eforturile de recrutare ale homosexualilor au avut succes, fie mult mai multe cupluri intre persoane de acelasi sex  si-au declarat statutul la recensamanturile si sondajele guvernului SUA. 

Fiind un statician demografic, eu sustin varianta din urma. Intr-un sondaj facut de Universitatea din Chicago, 2,8% din barbati si 1,4% din femei s-au declarat ca fiind homosexuali, lesbiene sau bisexuali. Dupa zece ani, un studiu al Centrului National de Statistici in Sanatate a  aratat o crestere constanta spre 4,1% – o crestere de aproape inca o data si jumatate pentru barbati si de trei ori pentru femei. 

Mai mult: 

In acelasi timp, sustinerea pentru homosexuali creste. La sfarsitul anilor 1980, sondajul Gallup a relevat ca aproximativ 30% dintre cetatenii americani considerau ca „relatiile homosexuale cu consimtamantul reciproc intre adulti” ar trebui legalizate. Un sondaj din Mai 2007 a aratat o crestere a acestei cifre la 59%. 

Daca nu e surprinzator ca cetatenii SUA devin tot mai confortabili traind printre homosexualii declarati, sondajul Census a demonstrat ca si  politicienii ignora pericolul. Din 1990, numarul  auto-declaratelor  cupluri de acelasi sex a crescut de sase ori in statele Mountain, Midwest si Southern. Comparati aceasta cu cresterea de pe Coastele de Est si de Vest, mult mai liberale/libertine, de mai putin de patru ori ! 

Toate acestea ne indeamna spre o noua  atentionare si  vigilenta  printre crestinii evanghelici  privind cele ce s-au  schimbat in jurul nostru. Provocarea noastra  ca oameni chemati la adevarul Scripturilor nu a fost niciodata atat de mare sau clara. Normalitatea homosexualitatii  este acceptata ca o realitate de foarte multi in societatea noastra contemporana – in special de cei mai tineri. 

Crestinii evanghelici trebuie sa confrunte aceasta provocare atat cu adevarul Scripturilor, cat si cu  un ochi viu, patrunzator adanc in  mutatiile culturale din jur. Provocarea noastra comuna, curenta nu este doar de a proclama adevarul despre homosexualitate, ci  si de a  recupera orice notiune/concept al normelor morale cand vine vorba de sexualitate. Aceasta va rapi mai multa energie intelectuala decat  a dedicat acestui subiect miscarea evanghelica.    

Anunțuri
2 comentarii leave one →
  1. Mai 23, 2008 4:12 am

    Suntem crestini evanghelcii si de curand am lansat site-ul http://www.contracurentului.com pentru a-i ajuta pe cei care vor sa renunte la homosexualitate. In afara de materialele cu tema specifica pe care le punem la dipozitie, le acordam suport emotional online. Cautam colaboratori pastori si consilieri care sa ofere consiliere gay-lor dornici de schimbare. ID pe yahoo messenger: victor_802006.

Trackbacks

  1. “Numele tatălui meu este DONATOR” şi “Noua faţă a homosexualităţii” « Marius Cruceru

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: