Skip to content

Busola de aur – instructaj pentru crestinii ingrijorati

Decembrie 6, 2007

the_golden_compass-picture.jpg 

Lansarea peliculei  „Busola de aur”, apreciata ca un proiect cinematografic major, reprezinta o noua provocare pentru crestini – in special pentru cei care sunt parinti. Lansarea unui film de succes cu actori importanti pe afis si care transmite direct un mesaj  subversiv pentru Crestinism , e o noutate. Si probabil nu e ultima.

Vazand avanpremiera filmului si citind toate cele trei carti ale trilogiei   His Dark Materials ( Realitatile intunecate?), pot asigura crestinii ca avem de-a face cu o provocare reala – una care necesita o gandire prevazatoare si angajament intelectual.

De ce  acesta pelicula este chiar asa o provocare?

Inainte de toate, Busola de aur e un film extrem de atractiv. Asemenea cartii care-i sta la baza, pelicula este o poveste foarte sofisticata, dar foarte bine expusa. Distributia  este excelenta: Nicole Kidman si Daniel Craig ( interpretul ultimului James Bond ), carora li se alatura si altii, incluzandu-i pe Sam Elliott si nou-descoperita Dakota Blue Richards, care interpreteaza rolul principal al fetitei de 11 ani, Laura Belacqua. Kidman inspaimanta prin interpretarea frumoasei dar demonicei Marisa Coulter, iar Craig e perfect interpretandu-l  pe Lord Asriel. Actorul Ian McKellen (interpretul lui Gandalf din trilogia  Stapanul Inelelor)  este vocea  lui Iorek Byrnison, ursul cu armura.

Pelicula este foarte bine realizata si va atrage audienta din toate categoriile de varsta. Efectele speciale sunt cu mult peste cele ale oricarui alt film de acest gen turnat inainte, incluzand si trilogia Stapanul Inelelor ( produs si lansat, de-asemenea, de New Line Cinema). Toate indreptatesc pelicula pentru a deveni un succes la incasari .

In al doilea rand, filmul porneste de la o poveste care e captivanta, complicata si cu adevarat interesanta. Philip Pullman e un scriitor si un povestitor talentat. Lumile Busolei de aur si a intregii trilogii  His Dark Materials – Realitatile intunecoase, inventate de el sunt aproape de ceea ce genul literar al fantasticului poate sa ofere. Personajele lui sunt credibile si scenariul este constant – in mare masura potrivit sclipitoarei  inventii ale lui Pullman , cea  a perechii fiecarui personaj – un „daemon”.  

Esenta celor spuse este ca aceste carti si acest film vor capta atentia  si vor captiva multi cititori si  spectatori. 

Deci, care e problema?

Aceasta  nu este doar o  trilogie fantastica  obisnuita sau un proiect cinematografic oarecare. Philip Pullman are o agenda – un plan la fel de delicat ca  blindajul unui tanc. Planul lui nu este nimic altceva decat de a demasca ceea ce el numeste ca fiind tirania credintei si a Bisericii crestine. Ostilitatea lui fata de naratiunea biblica este limpede. El e un ateu, al carui cel mai important proiect literar are intentia de a oferi o conceptie morala care sa fie opusa  adevarului biblic referitor la cadere si sa furnizeze o mitologie liberala pentru o noua era seculara.  

Cel mai mare inamic al umanitatii in cele trei carti, Busola de aur, Cutitul delicat si Ocheanul  de chihlimbar ( cunoscute impreuna ca Realitatile intunecoase) este Biserica crestina, identificata cu demonicul Magisterium. Magisterium-ului, reprezentand autoritatea bisericeasca, ii este teama de libertatea individului si cauta sa suprime sexualitatea umana.

Magisterium-ul se foloseste de naratiunea biblica a Caderii  si de doctrina pacatului originar  pentru a suprima umanitatea.  Este si violent, dar si josnic si nu se va opri de la nimic pentru a-si apara propriile interese si pentru a-si pastra puterea.  

Atacul lui Pullman asupra crestinismului biblic/bazat pe Biblie este direct si de netagaduit. Odata, el a intrebat   de ce cartile sale atrag atat de putine controverse, in timp ce cartile despre Harry Potter atrag  asa de multe. Ii spunea  unui reporter australian ca   „lucrurile pe care nu le-a dezvaluit in cartile sale  sunt mai subversive decat toate cele spuse de batranul si saracul Harry. Cartile mele il ucid pe DUMNEZEU”, sublinia Pullman.  

Vor surprinde spectatorii toate acestea?

Atacul direct impotriva  crestinismului si a lui DUMNEZEU este tinut  la cote joase/ atenuat in film. Dar orice persoana avizata va recunoaste in Magisterium reprezentarea Bisericii si a crestinismului. Desigur, in lumea reala, Magisterium-ul este autoritatea conducatoare a Bisericii Romano-Catolice. In lumea conceputa de Pullman, el reprezinta crestinismul ca intreg.  

Intradevar, povestea lui Pullman vorbeste despre asumarea autoritatii papale de catre Jean Calvin si mutarea cartierului general la Geneva, in acest fel adunand traditia catolica si reformata intr-una singura.  In film, Magisterium-ul pare a fi localizat la Londra. In orice caz, aceasta problema nu e tratata subtil. 

Cele mai multe atacuri impotriva crestinismului si a lui DUMNEZEU   nu apar pana la sfarsitul ultimei carti, Ocheanul de chihlimbar, unde Lyra and Will ( un baiat de varsta ei care apare pentru prima data in cea de-a doua carte a trilogiei)  Il ucid in cele din urma pe DUMNEZEU , care  se descopera a fi un batran impostor, slabit si decrepit, care merita din plin sa fie ucis.   

Este cumva exagerat de critici atacul lui Pullman asupra crestinismului?

NU – atacul sau nu este nici escamotat/ascuns, nici subtil/delicat. Intreaga premisa a  trilogiei este ca Lyra este pruncul profetit de prooroci care va transforma din minciuna pacatului originar,   blestemul Caderii si a umanitatii libere. Pe de alta parte, in teologia crestina, Isus Cristos este CEL care transforma blestemul prin lucrarea Sa si  rascumpararea  de pe Cruce. Pullman isi expune propria-i teologie prin felul in care Caderea este preschimbata  prin obraznicia si sfidarea acestor copii. Asa cum accentueaza Pullman, Adam si Eva erau indrituiti/indreptatiti sa manance din fructul oprit si DUMNEZEU s-a comportat tiranic cand le-a interzis accesul la fructul Pomului Cunostintei Binelui si Raului.

Elementul supranatural al povestii lui Pullman este „Dust/Pulbere/Tarana”, care este perceput ca de Magisterium ca fiind pacatul originar, dar prezentat de Pullman  ca fiind esenta vietii insasi. In Busola de aur, Lyrei ii este daruit un „althiometru/adevarometru” sau „busola de aur” care este plina cu Dust si spune adevarul  celui competent/pregatit sa-l foloseasca. Cititorilor li se spune ca  o mare batalie va veni, in care se vor confrunta fortele care urmaresc libertatea si fericirea umanitatii, si Magisterium-ul, alaturi de DUMNEZEU.

In ultima carte a trilogiei, un personaj numit Dr. Mary Malone  isi explica descoperirea Lyrei si lui Will: „ Intelegeti, eu eram calugarita. Gandeam ca legile fizicii pot sluji gloriei lui DUMNEZEU, pana am descoperit ca EL nu exista si toate aceste legi fizice deveneau, oricum,  mult mai interesante. Religia crestina este o greseala foarte convingatoare si plina de putere, asta-i tot.”

Gasim ceva mai mult in poveste?

Da, are de-a face cu sexul. Sex suprinzator si explicit prezentat. Pullman crede ca Biserica crestina  este oripilata de sex si acesta este radacina ideii Caderii. Asa cum ii spunea Hannei Rosin de la Atlantic Monthly, : „ de ce s-a chinuit Biserica crestina timp de 2000 de ani sa condamne acest moment glorios, ei-da,  asta e un mister. Vreau sa confrunt asta , cred, istorisind o poveste despre acest asa-zis pacat originar care este, de fapt, orice altceva. Este acel ceva care ne face pe deplin oameni/umani.” 

Pubertatea detine un loc aparte in preocuparile lui Pullman. Povestile maturizarii sunt una din cele mai comune forme de fictiune, dar la Pullman au o influenta pe care cititorii n-au cum s-o rateze. El vrea sa celebreze atingerea  constientizarii sexualitatii  de catre adolescenti. Amintiti-va ca daemon-ul copiilor isi poate schimba forma pana la pubertate. In acel punct, este blocat  in forma unei singure creaturi care reflecta personalitatea si caracterul tanarului adult.Pubertatea are semnificatia atingerii sentimentelor sexuale.  Magisterium-ul ar prefera ca copiii sa creasca fara a experimenta ispitele sexualitatii, asa ca este supravegheat un experiment care urmarea separarea copiilor de daemon-ul lor inainte de pubertate, cand daemon-ul lor nu se mai putea transforma. Aceasta procedura, cunoscuta sub denumirea de „intrerupere” , a generat un „copil divizat/incomplet” care nu are daemon – si astfel, nici suflet. Magisterium-ul  i-a atribuit d-lui Coulter slujba de a lua cu forta copiii si de a-i duce in Nord pentru acest experiment.

Asa cum ii explica  d-l Coulter Lyrei (care  se descopera a fi propria lui fiica), in prima carte a trilogiei: „ tot ceea ce se intampla este o mica taietatura si apoi totu-i liniste. Pentru totdeauna! Vezi tu, daemon-ul tau este un foarte bun prieten si tovaras cat esti mica, dar la varsta pe care noi o numim pubertate, varsta la care tu vei ajunge in curand, draga mea, daemon-ii aduc tot felul de ganduri si sentimente  aducatoare de necazuri,  si asta-i  in ce patrunde Dust. Inainte de asta, o mica si rapida operatie si  nu vei mai avea vreodata necazuri.” 

In Busola de aur, Lyra si tovarasii elibereaza copiii tinuti ca ostatici in statia experimentala din Nord, pe care o distrug. In Ocheanul de chihlimbar, Lyra si Will transforma povestea Caderii din Eden prin consumarea actului sexual in gradina.

Iarasi, Pullman nu e deloc subtil. Reamintiti-va ca este o serie de carti  care se vand copiilor si adolescentilor. Lyra pune un fruct rosu pe buzele lui Will si acesta  „ a stiut dintr-o data ce vroia ea sa transmita, si ca era prea plin de bucurie pentru a vorbi.” In urmatoarele momente, tinerii de 13 ani se implica intr-un fel de act sexual nespecific.

„Cuvantul iubire il face sa se-aprinda.” Pullman il descrie pe Will.”Se zgaltaia din tot trupul, si el ii raspundea  in acelasi fel, sarutand-o  fara oprire pe fata imbujorata, sorbind in adorare parfumul si caldura corpului ei, parul minunat mirosind a miere si dulceata umeda a gurii ei care mai  pastra inca  gustul micului fruct rosu.”

Dupa numai cateva pagini, Will si Lyra vor indrazni sa  atinga  daemon-ul celuilalt. Acel pasaj este chiar mai incarcat sexual si mai explicit  decat primul. Adolescentii stiu acum  „ ca nici un daemon nu s-ar mai schimba, atins fiind de mana unui iubit. Acestea erau formele lor pentru toata viata, nu-si mai doreau o alta.” 

Ce e cu Pullman si C.S.Lewis?

Pus intr-o forma simpla,  Pullman  uraste Cronicile din Narnia  ale lui  C.S.Lewis. El ii spunea Hannei Rosin ca cea mai faimoasa lucrare a lui C.S.Lewis este „dezgustatoare moral” si  „una din cele mai urate si otravitoare carti pe care le-a citit vreodata.” Narnia, zicea el, „este una crestina….Iar a mea este non-crestina.”

Cand primul film din ciclul Narnia  a fost lansat in 2005, Pullman a descris cartile ca fiind „un amestec acru de rasism, misoginism si prejudecati reactionare.” 

Intradevar, His Dark Materials (Realitatile intunecoase) ale lui Pullman se doresc a fi un raspuns la Cronicile din Narnia ale lui Lewis. Ceea ce Lewis  ( si J.R.R. Tolkein) a facut pentru crestinism, Pullman doreste sa infaptuiasca pentru ateism.

Deci, ce ar trebui sa faca crestinii?  

Un prim pas bun ar fi sa ne oprim si sa inspiram o data adanc. Credinta crestina nu poate fi cutremurata nici de un film, nici de o serie de carti fanteziste. Pullman are un plan care e limpede si crestinii trebuie sa se informeze asupra acestei agende si a semnificatiei ei. In acelasi timp, nimic nu ar sluji mai bine acest plan , decat sa gasesti  crestini vorbind cu nepasare sau neinteligibil despre film sau despre carti.

Este vorba despre lupta ideilor si credintelor. In timp ce crestinatatea nu va celebra lansarea acestei pelicule, noi ar trebui sa recunoastem increngatura de provocari si oportunitati care apar cu milioanele de indivizi care vor urmari acest film si vor discuta despre problemele pe care le ridica. Cand filmul este amintit la locul de munca, la scoala, la locul de joaca, sau in universitate, acesta e o mare oportunitate de a arata ca noua, crestinilor, nu ne este teama de lupta de idei.

Ar trebui sa recunoastem ca Biserica are cateva momente stanjenitoare in istoria ei – momente cand a esuat in a reprezenta adevarul Evangheliei si dragostea lui Hristos. Autori precum Philip Pullman isi fauresc un atu din aceste falimente in scopul de a  descrie intraga Biserica Crestina  ca o conspiratie impotriva fericirii si libertatii umane. Desigur, aceasta acuzatie nu sta in picioare la o cercetare atenta si noi o putem infrunta cu fruntea sus si cu un raspuns intelept.

Unii crestini au imbratisat perspectiva inutilitatii sexualitatii umane. Printre acestia, trebuie sa admitem figuri chiar celebre si influente, precum Augustin sau C.S.Lewis. Dar aceste personaje, cu o influenta corecta in alte domenii ale credintei, nu sunt reprezentativi in acest caz al sexualitatii biblice. Putem indrepta prejudecatile cu privire la ei.

Trebuie sa fim ingrijorati ca oamenii, tineri si batrani, vor fi buimaciti de acest film? Desigur. Dar nu cred ca un boicot va schimba dorinta publicului de a vedea filmul. Sunt ingrijorat cand realizez ca asa multi oameni se vor delecta cu un astfel de mesaj subversiv ce le este adus printr-un intermediar atat de seducator. Suntem responsabili sa le aratam , atat cat suntem capabili, ca Magisterium-ul nu este reprezentarea cu acuratete a Bisericii Crestine. 

Ma pot doar minuna cati parinti si bunici  vor permite copiilor si adolescentilor sa vada filmul si apoi le vor cumpara cartile – neasteptat extaz a celor ce vor urma in volumele doi si trei.

Stim cu siguranta ca Evanghelia lui Isus Hristos are dusmani. Parintii crestini trebuie sa fie informati despre His Dark Materials si sa informeze la randul lor pe altii. Trebuie sa ne asumam respomsabilitatea de a folosi interesul pentru acest film pentru a-i invata pe copiii nostri sa gandeasca biblic si sa aiba discernamant in interactiunea cu toate formele mediei. Trebuie sa ne inarmam copiii pentru a fi capabili sa discute despre acest proiect fara frica sau ranchiuna cu colegii lor.

Philip Pullman are un plan , dar si noi avem unul. Planul nostru este Evanghelia lui Hristos – un mesaj infinit mai puternic decat cel al Busolei de aur. Conceptia lui Pullman referitoare la lipsa de libertate a umanitatii ar deveni de cosmar daca ar fi vreodata acceptata. Povestea lui promite eliberare, dar ar transforma indivizii in proprii lor sclavi si ar distruge toate valorile  transcedentale.

Naratiunea biblica a Caderii este adevarata si singura noastra scapare este prin Evanghelia lui Isus Hristos. Blestemul pacatului n-a fost ridicat de catre adolescentii jucandu-se de-a sexul in gradina, ci de Fiul lui DUMNEZEU, varsandu-Si sangele pe Cruce.

Asa ca, haideti sa cumpanim bine cand interpretam sau discutam despre Busola de aur. Acest film reprezinta o mare provocare, dar o provocare cu care crestinii trebuie sa fie gata intotdeauna sa dea piept.     

Anunțuri
17 comentarii leave one →
  1. CiprianS permalink
    Decembrie 6, 2007 3:21 pm

    Cand am citit articolul, am realizat cat de neavizati/neinformati suntem referitor la luptele care se dau in fundal!
    Ca parinte si ca pocait (vorba lui Mohler) trebuie sa-mi incing coapsele mintii…
    Nu pare prea „classy”, dar imi sta pe limba: huuuuu, Pullman! 🙂
    …si oricum el e un pseudo-intelectual!

  2. evedyahu permalink
    Decembrie 8, 2007 11:53 am

    Ai dreptate Cipri. M-am gandit sa citesc si eu trilogia asta…daca Mohler a citit-o nu e rau sa fiu informat si eu.
    Timp sa fie…sau poate e mai bine sa-l las pe Mohler sa ma lumineze…E mai matur si mai pregatit sa dea fata cu acesti dusmani ai credintei.

  3. Corneliu permalink
    Decembrie 11, 2007 10:43 pm

    E posibil sa postez articolul pe un site, bineînteles specificand sursa ?

  4. evedyahu permalink
    Decembrie 12, 2007 3:07 am

    Desigur. Dar pune te rog si link-ul la acest site. Si daca vrei, poti sa-l adaugi la blogroll-ul tau. Multumesc.

  5. evedyahu permalink
    Decembrie 12, 2007 3:14 am

    P.S. Pe ce website vrei sa-l pui? Cristi

  6. Corneliu permalink
    Decembrie 12, 2007 7:24 pm

    Mersi, am fost interesat de articol, mai ales ca am un copil de 10 ani si tare ar fi mers la film. Si eu credeam ca este un film de genul Narnia, dar uite surpriza. Stiu ca mai sunt parinti ai caror copii ar fi mers la film, cred ca o sa le prinda bine articolul.
    Fii binecuvântat !

  7. fotograful permalink
    Decembrie 17, 2007 12:03 pm

    sunt tare curios care din voi a vazut filmul ? eu inca nu l-am vazut asa ca nu o sa apar sau sa atac pe nimeni… dar prevad deja, ca de obicei, (cum a fost si in cazut filmului Codul lui DaVinci) o campanie contra unui produs litarar si cinematografic, doar ptr ca autorul nu impartaseste aceeasi credintza si aceleashi idei. (sigur deja o sa fiu judecat ca un aparator al filmului si ideilor lui, dar v-am spus… ptr inceput sunt impartial… astept sa ajung la cluj sapt asta sa il vad)…

  8. CiprianS permalink
    Decembrie 18, 2007 9:00 pm

    fotografule, nu am vazut filmul! am facut traducerea articolului lui Al Mohler, care sustine ca a citit trilogia Intunecoasa a lui Pullman.
    E un punct de vedere, dragule, dar cel putin exista unul. Mai bine o critica oarecare , decat o ignoranta personalizata!
    😉

  9. evedyahu permalink
    Decembrie 19, 2007 1:17 am

    Cipri. Multumesc frumos pt traducere. Cred ca articolul asta a fost cel mai citit :):) Oricum – Mohler (cel care a scris articolul) a vazut filmul si dupa aceea a scris comentariul!!!

  10. Daniel Buda permalink
    Decembrie 19, 2007 10:37 pm

    Multumim Ciprian pentru traducere. Al Mohler e intotdeauna foarte „refreshing”. Un om cu o capabilitate analitica extraordinara a carui parere o respect enorm.

  11. fotograful permalink
    Decembrie 22, 2007 11:44 am

    salutare din nou,
    acum pot sa va spun ca am vazut filmul si pot sa va spun primele mele impresii… filmul este foarte bine gandit si subtil, iar in spatele elementelor video si audio, se creaza o lume frumoasa care apara o fetitza „nedreptatzita”… in numele eliberarii – sa-i zicem – omului de sub jugul imposibilitatzii de a alege… numai ca filmul asta parca se adreseaza unei lumi ceva mai vechi decat cea in care traim acum. Libertatea de a alege – FREE WILL – eterna problema a omului chiar din Eden este mesajul acestui film. Iar fetitza nedreptatzita este conturata ca o eroina, ca o nedreptatzita, doar ptr ca Busola ei o indreapta spre adevar, iar Nicole Inchizitoarea vrea sa ii fure aceasta raza „de sperantza” si o incearca sa o reduca la tacere. Tot mai multe filme trateaza in ultima vreme aceasta tema… LIBERUL ARBITRU… de la Avocatul diavolului, mai recenta trilogie MATRIX sau LORD OF THE RINGS, subtil sau mai direct, asistam la o batalie ptr definirea si conturarea acestui FREE WILL. Pullmann reuseste ceea ce nimeni nu a reushit pana acum. Sa puna oamenilor „rai” o fatza de oameni „buni” si invers. Si asta ti-o demonstreaza cu frumosul zambet de pe chipul lui Nicole (Kidman). Ma opresc aici…. poate mai revin, ca mai am idei dsp film, dar sa mai isi dea si altii cu parerea… (apropo Ciprian…. niciodata nu am suferit de o ignorantza personalizata… din contra… chiar imi place sa cercetez tot…. aici se creaza starea de a se intra in ignorantza prin a se condamna filmul si a se spune oamenilor sa nu se duca la el sa il vada… de ce? va e frica de subtilitatzi ?)

  12. CiprianS permalink
    Decembrie 22, 2007 3:29 pm

    Fotografule, asta era si ideea: sa existe un comentariu, o abordare, un aparat critic (exact ca la orice tratat filosofic scos la o editura care se respecta) care sa creeze o imagine, sa traseze niste coordonate pt cei care n-au timp sau abilitati la a cauta/gasi subtilitatile.

    acest „va e frica”, la plural, cui ii este adresat? daca mie, inseamna resppect!
    daca unui anumit grup pe care-l intuiesti/banuiesti tu, atunci exagerezi…

    mie personal. ca intelectual protestant, mi-a folosit abordarea lui Mohler si comentariile de pe blogg-ul lui, in general.

    daca esti atent (si stiu ca esti!), Mohler nu indemna la ne-vizionarea filmului, dimpotriva. Si nici eu nu am sustinut altceva.
    si nici nu te-am desconsiderat! 😉

    keep in touch!

  13. fotograful permalink
    Decembrie 24, 2007 3:38 am

    va e frica”, la plural, cui ii este adresat? – gandeste-te ca poate e o intrebare retorica….
    o sa mai revin dar nu acum…

  14. CiprianS permalink
    Decembrie 24, 2007 9:24 am

    „gandeste-te ca poate e o intrebare retorica….” … e cam dificil sa analizezi toate alternativele, ci o canalizezi pea cea care este cea mai aproape de context! 😉
    fotografule, dupa nickname, intuiesc ca-ti place sa „lucrezi” cu instantanee, dar verba volant, cuvintele odata lansate, aproape-si creeaza o traiectorie proprie.

    Eu de aceea ma feresc de a arunca cu retorici! Craciun fericit!
    🙂

  15. Ioana permalink
    Decembrie 30, 2011 4:14 pm

    Uau..Prima oara cand am vazut filmul nu l-am inteles si aici nu ma refer la ideea simpla ca o fetita vrea sa salveze niste copii, ci la simbolistica fiecarui personaj. Mi-se parea ceva in genul Narnia sau Harry Potter, sincer. Nu e obligatoriu ca un personaj sa simbolizeze ceva maret. Oricum, filmul parea doar ceva fantezist menit sa ma atraga in povestea imagiara. L-am vazut de mai multe ori si a ajuns sa imi placa (repet, credeam ca nu are o simbolistica importanta in lumea reala). Abea acum, dupa ce am citit articolul, am inteles ceea ce nu vedeam inainte. Recunosct, autorul chiar a facut o treaba minunata. Cu siguranta cartile sunt mai explicite decat filmul si probabil ca daca le-asi fi citit as fi inteles si simbolistica personajelor. Din pacate, sigur sunt multi ca mine carora le place filmul, dar nu stiu ca se refera la biserica, ba mai mult: la Biblie.

Trackbacks

  1. Un film provocator: Busola de aur « Ambasadorul
  2. Busola de aur | Clujul Evanghelic

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: