Skip to content

Cateva ganduri despre Inaltatorul de zmeu

Decembrie 22, 2007

kiterunner.jpg

Versiunea cinematografica a Inaltatorului de zmeu, prezentat chiar acum in reteaua nationala de cinematografe (n.b. ale SUA), atrage considerabil atentia. Preluand titlul romanului de succes,  atentia  aceasta  devenea chiar predictibila.

Ca roman, Inaltatorul de zmeu „actioneaza/lucreaza” la mai multe niveluri.. Subiectul este convingator, personajele sunt autentice, iar fundalul, contextul Afganistanului de dinainte si de dupa  instaurarea brutalului regim al Talibanilor este atat fascinant, cat si inspaimantator.  Atat romanul, cat si pelicula divid povestea in doua parti mari  – una avand de-a face cu doi tineri baieti in Kabul, iar cealalta avand de-a face cu un tanar baiat supravietuitor  cu  suflet incarcat in America, si inapoi ikiterunner3.jpgn Afganistan. 

Actiunea  se desfasoara dupa cum urmeaza: doi baieti cresc impreuna intr-o gospodarie din Afganistan. Unul dintre ei, Amir, este fiul unui prosper si intrucatva occidentalizat om de afaceri. Celalalt baiat, Hassan, este fiul slujitorului omului de afaceri. Cu  toata diferenta vadita de statut social, cei doi baieti sunt apropiati. De-asemenea, baietii sunt talentati la jocul/sportul afgan de inaltare a zmeielor, implicand ca baietii/combatantii sa vaneze zmeiele doborate de celalalt zmeu in duel. Hassan are un adevarat talent la a descoperi unde va ateriza zmeul doborat.

Drama  incepe cand Amir il tradeaza pe Hassan si acesta cade victima unei gasti violente de baieti mai in varsta, care il agreseaza sexual. Curand dupa aceasta, Amir si tatal sau sunt fortati sa zboare in America, regimul taliban  instaurandu-se in intreaga tara. Daca va fi sa  realizeze ceva, filmul si cartea vor servi sa convinga oamenii fara prejudecati despre ingrozitoarea brutalitate si teroare intretinute de talibani…

Povestea se deruleaza  cu cateva evenimente : cativa ani mai tarziu, Amir primeste un telefon de la o familie de vechi prieteni,  dezvaluind un uluitor secret de familie si faptul ca Hassan (executat de talibani) are un fiu care a fost capturat de talibani si tinut in sclavie sexuala langa Kabul. 

Familia prietena, stiind despre tradarea lui Hassan de catre Amir, il constrang sa vina si sa-l salveze pe baiat, cu promisiunea ca  „mai exista o sansa/cale  sa fii bun din nou”. Restul filmului trateaza intoarcerea lui Amir in Afganistan, salvarea baiatului, Sohrab, si adoptarea acestuia in SUA.

Cartea mentine un ritm constant pana la capat intre cele doua parti majore. Filmul are dificultati in a realiza asta. In versiunea cinematografica, partea secunda nu poate concura cu prima in privinta impactului dramatic. Similar, cu toate ca actorii adulti sunt foarte talentati, ei nu pot concura cu sclipitoarea prestatie a baietilor afgani, a caror originalitate da farmec peliculei.

Totusi, filmul e in general fidel cartii si, chiar numai pentru aceasta, este o poveste emotionanta, vrednica de marele ecran. Scenele de viata din Afganistan, in special culoarea insufletita a poporului inainte de regimul taliban, sunt de-a dreptul superbe (si filmate, de fapt, in vecinatatea regiunilor vestice ale Chinei).

Am avut oportunitatea sa vizionez filmul in avanpremiera in urma cu cateva saptamani. Evenimentul a inclus o  discutie libera cu actorul principal adult, Khalid Abdalla, care a interpretat rolul lui Amir. Abdalla este cel mai bine cunoscut  datorita rolului  Ziad Jarah, liderul terorist, interpretat in filmul UNITED 93. La acea vreme, data exacta a lansarii peliculei nu era inca cunoscuta, amenintarile impotriva copiilor actori ducand la amanarea premierei. Unii dintre ei pentru siguranta lor, au fost scosi din tara. Faptul in sine ne indica cate ceva despre importanta acestei povestiri. 

Contextul general al filmului si al romanului este, desigur, islamul. Stiind acest fapt, cateva ganduri mi s-au intepenit in minte de cand am citit romanul acum cativa ani si am vazut filmul recent. Gandurile privesc contrastul dintre Islam si Crestinism, adus la lumina/scos la rampa de povestire. Aceste diferente nu se refera la faptul ca noi, crestinii, am fi mai buni decat musulmanii, ca violenta s-ar limita la lumea islamica, sau ca musulmanii si crestinii ar intelege in mod radical diferit, tradarea. Atat crestinii, cat si musulmanii ar fi de-acord ca tradarea lui Hassan de catre Amir este un act rau si pacatos.

Nu, marea diferenta este ca  Inaltatorul de zmeu e bazat  pe o promisiune falsa si pe nevoia unei inimi frante. Falsa promisiune ii este oferita adultului Amir: „mai este o sansa/cale sa fii bun din nou”.Intregul subiect sugereaza ca Amir  isi poate rascumpara  pacatul sordidei tradari a tanarului prieten prin propriul act de curaj de a-l salva pe fiul acestuia, Sohrab. Evanghelia ne aminteste ca nu exista nici un act, oricat de curajos, moral, sau de sacrificiu/altruist, care sa ne poata face „buni din nou”.

Ca si crestini, intelegem ca rascumpararea/restaurarea  noastra nu este ceva ce noi am putea duce la indeplinire. In schimb, rascumpararea/restaurarea noastra este realizata de DUMNEZEU prin ispasirea faptuita de ascultarea FIULUI – ascultare chiar pana la moartea pe cruce. Mai mult, Evanghelia nu ne promite niciodata  ca pacatosii sunt facuti „buni” , asa cum suntem salvati de HAR prin credinta. In schimb, pacatosii care vin la HRISTOS prin credinta, primesc dreptatea/indreptatirea lui HRISTOS, atribuita prin hotararea TATALUI.

Pana la sfarsitul filmului, apare negresit  ca nici macar Amir nu simte ca a fost facut „bun” prin actul curajos de salvare a lui Sohrab. El ramane cu sufletul greu impovarat.

In mod similar, cei ce vor viziona filmul vor  percepe indicii substantiale/importante a ceea ce cititorii romanului ajungeau sa inteleaga – chinuitorul sintamant  al tanarului Sohrab de a fi pentru totdeauna „murdar” din cauza sodomizarilor repetate la care a fost supus de catre tortionarii sai in timpul detentiei. Cu toate ca Amir si tanara lui sotie il adopta si-l  iubesc, baiatul ramane distant si adanc impovarat. Nu exista vreo sugestie in carte sau in film despre cum ar putea deveni „bun din nou”. 

Crestinii ar trebui sa vada acest film ca o oportunitate de a  recunoaste puterea acestei miscatoare povesti si de a lupta cu marile probleme pe care le ridica. Discutiile despre acest film pot bine deveni oportunitati de a promova Evanghelia si promisiunea salvarii in HRISTOS.

In final, Inaltatorul de zmeu e o poveste fascinanta si puternic emotionanta  despre tradare si salvare. Ceea ce lipseste povestirii e promisiunea rascumpararii, si de aceea filmul se incheie  cu o absenta mai mult decat nesatisfacatoare a deznodamantului. Unde nu exista rascumparare, acolo nu exista un sentiment veritabil al sperantei. Nu exista o „cale de a fi bun din nou” –  decat  calea de a fi rascumparat prin sangele MIELULUI.

Anunțuri
2 comentarii leave one →
  1. Decembrie 22, 2007 5:31 pm

    Excelent, multumim de traducere!

  2. evedyahu permalink
    Decembrie 22, 2007 10:28 pm

    Intr-adevar. Multumim lui Ciprian S.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: