Skip to content

Teologia conteaza…intotdeauna conteaza

Ianuarie 12, 2008

islam4.jpgIdeile dirijeaza istoria. Orice conflict semnificativ  se reduce, in cele din urma, la idei, credinte si convingeri. Analizati mai in profunzime si va va deveni limpede ca cele mai importante conflicte pe care le enumeram sunt cel mai sugestiv legate de idei  – si credintele referitoare la DUMNEZEU. Cu alte cuvinte, teologia conteaza. 

Devine limpede mai ales cand conflictele dintre Islam si Vest ies la rampa. Caracterul teologic adanc si ineluctabil al acestei coliziuni ar trebui  sa razbata din toate. Cei mai inflacarati  si hotarati sa ignore aceasta dimensiune, weigel2.jpgsunt cei care sunt convinsi ca Vestul a intrat intr-o era seculara si post-teologica, in care convingerile si credintele fundamentale referitoare la  DUMNEZEU  nu mai conteaza.  

Acest mod convenabil/facil, dar periculos, ignora evidenta – ca Vestul se fundamenteaza pe o intelegere precisa a ordinii, rationalitatii, demnitatii si responsabilitatii umane care impanzeste perspectiva crestina globala, sustinuta atat de Vechiul, cat si de Noul Testament. Civilizatiile rivale sunt fundamentate pe sisteme diferite de crezuri care produc intelegeri si alegeri morale foarte diferite. In cele mai multe licee americane, elevii studiaza  despre cei care-au inteles sa devina  campionii libertatii. Elevii din prea multe scoli (madrassa ) musulmane de pretutindeni din lumea islamica sunt invatati sa-i onoreze pe martirii Islamului – chiar si pe tinerii sinucigasi cu bombe. 

In noua sa carte, Credinta,Ratiune si razboiul impotriva Jihadului,  George Weigel  abordeaza  intr-un mod teologic foarte serios amenintarea jihadului. Distins membru al Centrului de etici si politici publice din Washington, Weigel e un intelectual si comentator catolic proeminent. Aici e miezul/adevarul central al  analizei sale: 

Felul in care barbatii si femeile se raporteaza la DUMNEZEU – sau nu se raporteaza la EL – are foarte mult de-a face cu felul in care-si imagineaza societatea corecta si felul in care-si stabilesc mijloacele cuvenite pentru a construi acea societate. Asta semnifica o abordare teologica  serioasa – care include atat  abordarea teologica serioasa,cat  si abordarea  conceptelor celorlalti despre natura si scopurile lui DUMNEZEU, si angajamentul lor pentru credintele ce rasar din aceste concepte – asemeni  teologiilor care-au modelat civilizatia Vestului. Daca n-am invatat asta in ultimii cinci ani, atunci s-ar putea spune ca n-am invatat nimic.  

Deci, s-ar pune intrebarea daca am invatat ceva. Aceasta insusire a analizei realmente lipseste din cele mai multe dialoguri publice – acesta e motivul pentru care  lucrarea Credinta,Ratiune si razboiul impotriva Jihadului  este asa de importanta. 

Weigel noteaza , de-asemenea, modul diferit in care musulmanii si vesticii interpreteaza istoria. El vede implicarea teologiei si aici:  

In ciuda pretentiilor supersessioniste pe care crestinii le-au avut de-a lungul istoriei vis-a-vis de Iudaism, nici un crestin corect/ortodox nu imbratiseaza ideea ca revelarea lui DUMNEZEU prin Hristos  contesta ideea revelarii Lui in istoria poporului Israel. Prin contrast, islamul adopta o pozitie supersessionista radicala fata de crestinism si iudaism, sustinand ca revelatia ultima primita de  Mahomed  are, de fapt, intaietate, din perspectiva supersessionista, asupra oricaror valori revelate (intr-un fel de-a spune) care ar putea fi gasite in Biblia ebraica si Noul Testament crestin.  

Dar Islamul si Crestinismul occidental produc si o antropologie teologica foarte diferita:

Antropologia teologica islamica ajuta, de-asemenea, la explicarea divizarii traditionale a lumii in „Casa Islamului”, „Imparatia sfanta a lui Dumnezeu”, care intrupeaza vointa lui Dumnezeu pe pamant, si „Casa razboiului”, care e compusa din toti acei care nu s-au supus inca lui Allah si profetului sau.  De aici, nu e decat un mic pas pana la convingerea musulmana ca, dupa cum scrie Bernard Lewis, „Statul islamic este singura putere legitima pe pamant si comunitatea islamica este depozitarul adevarului si revelatiei, inconjurata din toate partile de intuneric si necredinta.” 

Weigel da, de-asemenea, jihadului ceea ce i se cuvine: ei actioneaza in moduri care au sens in propriul lor sistem de credinta. Numindu-i  descreierati sau irationali, nu ajuta la nimic.  Actiunile lor – incluzand sinuciderile cu bomba si celelalte forme de terorism – au sens  pentru ei.   

E o asa de mare neghiobie sa  gandim ca alinierea(scrierile?)  jihadului si terorismului pot fi intelese in termenii trasati initial de glasul societatii terapeutice, cum ca terorismul jihadic ar fi o forma Levantina de anomalie psihiatrica. Inlauntrul propriei farame de referinta teologica  si a interpretarii istoriei care o autorizeaza, jihadul nu este o nebunie. Isi croiesc, lor insile, un model terifiant de motivatie.  

Credinta,Ratiune si razboiul impotriva Jihadului  clarifica ceea ce multi observatori/ analisti confunda. Teologia conteaza…intotdeauna conteaza.

Anunțuri
3 comentarii leave one →
  1. vanblogh permalink
    Ianuarie 15, 2008 9:24 am

    Bun/util articol, felicitări! Să continuaţi tot aşa!

  2. evedyahu permalink
    Ianuarie 21, 2008 9:29 pm

    Multumim pt incurajare. Daca poti recomanda un traducator care sa ajute din cand in cand (voluntar) ar fi bine 🙂 🙂

  3. vanblogh permalink
    Ianuarie 25, 2008 10:50 am

    O să mă gîndesc la cineva… pînă una alta, am mai tradus eu ceva: http://vanblogh.wordpress.com/2008/01/24/chipul-the-image/

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: