Skip to content

Conteaza casatoria?

Ianuarie 18, 2008

marriage8.jpgIn articolul de pe 14 ianuarie, 2008 din revista Newsweek , “Da dragostei, dar nu casatoriei?” Bonnie Eslinger scrie despre a alege dragostea, dar instista ca nu are deloc nevoie de casatorie. “Am 42 de ani si mi-am trait viata dupa cum am vrut,” explica ea.  “N-am cautat niciodata un sot, so totusi am experimentat o dragoste intensa si adanca.  Am explorat lumea si pe mine insumi si am cautat intelegere si cunostinta cum pot sa contribui.  Cu zece ani in urma am plecat din New York si m-am intors in California sa urmaresc o viata de scriitor.

A devenit mama adoptiva a unei adolescente…si apoi l-a intalnit pe Jeff.  Ea isi aminteste, “sa-l intalnesc pe Jeff – un om inteligent, creativ, preocupat – a devenit glazura de pe prajitura unei vieti neirosite prin baruri sau tanjita dupa o dragoste pierduta.

Pe timp ce relatia inainta, Jeff se gandea la casatorie, si i-a cerut mana lui Bonnie.  Iata cum relateaza ea povestea:

Anul trecut Jeff mi-a cerut mana in casatorie, si cu bucurie am pus inima in a ma gandi la intentia propunerii lui.  Noi ne angajam sa ne petrecem viitorul impreuna, visand impreuna, si infruntand greutatile vietii intr-un parteneriat.  Si totusi, nu imi trebuie o bucata de hartie de la stat sa-mi intareasca angajamentul fata de Jeff.  Nu cred intr-o religie care dicteaza ca dragostea romantica si de durata este morala doar daca cei doi isi iau angajamentul in fata lui Dumnezeu.”

Bonnie Eslinger si-a pus inima cu burie in a se gandi “la intentia propunerii lui,” insista ea, dar nu si la casatorie.  Explicatia ei este directa – ea nu are nevoie de “o bucata de hartie de la stat” si nu crede intr-o religie care cere ca dragostea romantica, sexul, si angajamentul iubirii sa fie restranse la casatorie – angajamentul celor doi in fata lui Dumnezeu.

Intr-un fel, articolul nu este socant.  Rata perechilor care traiesc impreuna fara sa fie casatoriti creste in fiecare an.  Casatoria a fost subminata de divorturile prea usoare, si a fost atacata in cultura si societate, confundata prin dezbateri despre homosexualitate, si pusa pe tusa de o generatie care isi extinde adolescenta pana dupa 30 de ani.  Intr-un alt fel, articolul lui Bonnie Eslinger ne retine atentia din cauza candoarei dar si a eschivarii lui.  .

Candoarea articolului este fortifiant pe alocuri. 

“Eu nu am nevoie de o rochie alba ca sa ma simt frumoasa, si nici nu am dorinta sa ma pretind fiind fecioara.  Eu nu am nevoie de Jeff sa-mi ceara mana in casatorie ca si cand el m-a ales pe mine.  Eu nu am nevoie de o verigheta ca zilnic sa-mi aduca aminte mie si altora ca sunt iubita.  Si nu am nevoie ca Jeff sa-mi spuna public ca ma iubeste, pentru ca imi spune in privat; nu doar prin cuvinte, dar si prin fapte.”

Putine paragrafe ofera astfel de marturii elocvente care vor sa dovedeasca o victorie absoluta a autonomiei personale ca fiind ideala.  Pronumele personal la persoana I-a apare de nu mai putin de unsprezece ori in acest scurt paragraf. 

Unde este Jeff?  Bonnie Eslinger sustine ca ea a raspuns pozitiv la “intentia propunerii” cand i s-a cerut mana in casatorie.  Dar, daca casatoria a fost propusa, cum se poate ca intentia lui sa fie redusa la convietuire fara casatorie?

Casatoria are, in primul rand, de a face cu ceeace indivizii gandesc, sau vor, sau au nevoie.  Are de a face cu un angajament public de care societatea are nevoie, de care perechea o are nevoie, de care copiii au nevoie, si da, chiar de care sotii au nevoie. Casatoria este o institutie publica, nu doar un angajament privat.  Ea identifica perechea ca fiind angajata intr-o casatorie pe viata si de aceea trebuie sa fie respectata ca atare.  Faptul ca societatea noastra a subminat casatoria ne da noua un nou imbold sa intarim aceasta institutie vitala. 

Traditionalismele ceremoniei de casatorie joaca si ele un rol important si au un rol solemn in aceasta relatie de legamant – dar si traditionalismele sunt inlocuibile.  Casatoria insa, nu este inlocuibila.  Exista o foarte mare diferenta intre o promisiune privata si un zalog public.  In casatorie, un juramant public este luat intre un barbat si o femeie, si cei doi devin sot si sotie. 

Articolul lui Bonnie Eslinger este controversat si pentru conservatori si pentru liberali.  Este ironic ca parte din articol este de fapt un testament al puterii casatoriei prin faptul ca articolul a intampinat impotrivire dar si aprobare chiar in anul 2008.  Sunt anumite lucruri care noi nu putem sa nu le cunoastem, si unul dintre aceste adevaruri este ca intr-adevar casatoria conteaza. 

Anunțuri
No comments yet

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: