Skip to content

O Voce pe care nu vor sa o auda

Februarie 3, 2008

nation.jpgDoar doua saptamani in urma, o noua voce a fost auzita in dezbaterea despre avort – vocea tatilor a caror bebelusi au fost avortati.  Dupa cum a relatat Los Angeles Times, acesti oameni sau intalnit sa-si spuna istorioarele [vezi articolul lui Mohler din ianuarie de aici din arhiva: Noi am avut avorturi…].  Si aceste istorioare sunt puternice.

 

Acest lucru e clar ceea ce ingrijoreaza pe cei care sustin avortul.  Acesti barbati au discutat despre durerea/intristarea lor, vinovatia lor, si rusinea lor.  Unii au spus despre iertarea pe care au primit-o prin Isus Hristos si majoritatea au discutat despre determinarea lor sa spuna adevarul cu privire la experientele lor cu avortul.

Iata un exemplu:

 Jason Baier vorbeste des cu micutul baiat pe care-l numeste Jamie.  Isi imagineaza acest baiat – fiul sau – cu par blond si ochi verzi, bucalat, si cu un zambet dulce.  Dar asta nu va sti niciodata sigur.  Sora logodnicei lui ia spus despre avort dupa ce acesta a fost facut.  Baier isi aminteste ca a plans.  Urmatoarele saptamani si luni au fost negre.  Stie doar ca a baut prea mult.  El si cu logodnica lui sau certat pana sau despartit.  “Am urat lumea,” a zis Baier.  Baier (de 36 de ani) inca tanjeste dupa copilul care putea sa fie, cu o intensitate care-l uimeste: “Cum pot sa duc dorul la ceva ce nu am tinut niciodata in brate?” 

Toate aceastea au acaparat atentia extremistilor de stanga si a proponentilor avortului.  Aceasta atentie a dus la articolul din 4 februarie, 2008 din revista The Nation – revista emblema a extremistilor de stanga.  In “Pity the Man” [Saracul barbat/Ai mila de barbat], Sarah Blustain reda interpretarea ei cu privire la noua miscare:

 Saracul de barbat care a conceput patru bebelusi cu patru femei diferite si a suferit de atacuri de anxietate si cosmare dupa ce toti patru, cu aprobarea lui, au fost avortati.  Saracul de barbat care si-a vazut bebelusul cu ultrasunet inainte sa se nasca si imediat si-a dat seama ca el “a ucis doi din propri mei copii” prin avort.  Saracul barbat care a abuzat alcoolul dupa ce prietena lui a avortat.  Sarcul barbat care a avut o criza de nervi, depresie, [psychosis] si aproape sa sinucis dupa ce prietena lui a avut un avort in ciuda rugamintelor lui. Si saracii acesti barbati care, cu cunostinta sau fara, permit ca durerea lor sa fie folosita pentru castiguri/avantaje politice.  Oricare ar fi cauza suferintei lor, este reala si merita ajutor/sustinere.  Dar ei sunt totodata noua fata a miscarii anti-avort: Post-Abortion Syndrom [Sindromul Post-Avort = SPA] – pentru barbati.  In conferinte si cosiliere, ei sunt inveliti in paturile pufoase ale vindecarii barbatilor, dar in spatele acestor barbati si a istorioarelor/experientelor lor exista aceleasi cercetari de doi bani, consiliere fortata [sau care intimideaza] si proceduri dupa ureche [policy-by-anectode] care au definit accentul tactic al miscarii anti-avort asupra suferintei femeilor care au avortat.  E o deviza zilele astea printre multimea antichoice [impotriva alegerii = miscare care se opune avortului] ca exista “doua victime ale avortului”; miscarea aceasta a barbatilor vor sa duca numarul victimelor la trei. Un activist prochoice [pentru alegere = in favoarea avortului]neinitiat/neglijent poate va ignora aceasta miscare.  La urma urmei, din punct de vedere politic, nu exista o mare numar de sustinatori  pentru PAS-ul [Sindromul Post-Avort = SPA] barbatilor.   Miscarea drepturilor barbatilor – care lupta sa imbunatateasca situatia barbatilor cu privire la custodie[?], sustinerii copiilor si altor lucruri care au de a face cu paternitatea, cu privire la care ei zic ca legea favorizeaza femeile – nu imbratiseaza/sustine in mod particular SPA-ul barbatilor: aparatorii drepturilor barbatilor sunt divizati cu privire la avort, si totodata, unii zic, durerea pierderii unui copil prin avort nu se compara cu durerea de a-ti pierde propriul copil nascut deja.  In plus, Curtea Suprema a spus in mod categoric barbatilor, si asta include sotii, ca nu au nici un drept cand e vorba de avort, ceea ce nu permite activistilor care lupta impotriva avortului nici o posibilitate juridical sa “invieze”, de exemplu, legile de informare a sotului [cu privire la avort]. Totusi, e clar ca SPA-ul barbatilor este un sindrom al carui timp a sosit.  Prima conferinta care a avut de a face cu durerea barbatilor dupa avort a fost tinut in San Francisco toamna trecuta, si National Right to Life Committee [Comitetul National de Drept la Viata] a inclus SPA-ul barbatilor in conferinta anuala vara trecuta.  Multe din centrele care au de a face cu suferinta femeilor dupa avort acum au si resurse pentru barbate, in timp ce gruparile de activisti colecteaza marturiile barbatilor cu privire la suferinta lor dupa avort ca sa le foloseasca tribunal. 

 Dupa cum vede sitiatia Bluestain, miscarea este falsa [o imposture] – doar un alt complot al miscarii pentru viata [pro-life].  Ea sustine ca “asta nu e doar o coincidenta, si nu e numai despre vindecare.”  “SPA [Post-Abortion Syndrome] a zguduit lumea care e impotriva avortului [antiabortion].  A pus o fata umana pe o miscare care numai un deceniu in urma parea incatusata in violenta si la care-i lipsea empatia.  Mai important, blamand avortul pentru divort si pentru abuzul de copii, depresie si uz de droguri, dependenta sexuala [sex addiction] si sinucidere, a dat oamenilor de dreapta [conservatorilor] un vinovat foarte distinct in dezintegrarea valorilor de familie americane – si un alt argument pentru terminarea domniei de 35 de ani a lui Roe vs. Wade [decizia care a legalizat avortul in Statele Unite in 1973].

Blustain face interesanta observatie ca unele argumente pentru viata [pro-life = impotriva avortului] sau schimbat de la o concentrare asupra fetusului la o concentrare asupra adultilor.  Ea numeste asta “partea mai duioasa” [the softer side] a miscarii.  In orice caz, vocile acestor tati sunt voci pe care ea nu ar dori sa le auda.

Aici, in cuvintele ei propri, este ceea de ce le e teama:

 Deodata, folosind nimic altceva decat anectode inramate/imbracate in forme stintifice, un singur avort nu are numai o victima, sau chiar doua, ci trei sau patru sau cinci.  Chiar mai departe, milioane de avorturi au milioane de victime: una din patru femei, si in consecinta unul din patru barbati, si unul din patru parinti, si nenumarati copii, pana cand societatea insasi e o victima, plina de tot felul de tragedii personale si interpersonale de divort, uz de droguri si sinucideri – fata de care noi – toti americanii – avem nevoie de protectie. 

Destul de uimitor – Blustain a inteles.

  

Anunțuri
One Comment leave one →
  1. Octombrie 14, 2008 4:28 pm

    Barbatii sunt egoisti si lasi nu-si asuma responsabilitatea cresterii unui copil fortandu-le astfel pe femei sa recurga la avort prin amenintare, santaj, le ameninta ca le paraseste, ca nu le sprijina. Deci acesti barbati sunt autorii morali al raului facut.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: