Skip to content

DUMNEZEU, judecata morala si pedeapsa cu moartea

Februarie 4, 2008

albert_camus1.jpg

Intr-o noua si fascinanta abordare a pedepsei capitale, profesorul  Walter Berns de la Universitatea Georgetown sustine ca sustinerea pedepsei cu moartea este strans legat de credinta in DUMNEZEU. El confirma legatura dintre secularizare si suportul in declin pentru pedeapsa capitala. 

In lucrarea “Religia si pedeapsa cu moartea”, publicata in The Weekly Standard, Berns incepe prin a observa ca cea mai buna sustinere pentru pedeapsa capitala “a fost realizata, in mod paradoxal, de unul dintre cei mai mari opozanti ai ei, Albert Camus, romancierul francez”. Intradevar, in opozitia fata de pedeapsa cu moartea, se pare ca Albert Camus a surprins ceva ce altii  au omis. 

Cum explica profesorul Berns: 

Pedeapsa cu moartea, spunea el, “poate fi legitimizata de un adevar ori un principiu care este superior omului”, sau, asa cum a clarificat, poate fi corect impusa doar de catre o societate sau comunitate religioasa: in mod caracteristic, una care crede in « viata vesnica ».  Doar intr-un asa loc se poate spune ca pedeapsa cu moartea furnizeaza persoanei vinovate oportunitatea (si ii reaminteste motivatia) indreptatirii, in acest fel si de a se pregati pentru judecata finala care va avea loc in lumea viitoare. Din acest motiv, spunea el, Biserica catolica «a fost intotdeauna de-acord cu necesitatea pedepsei cu moartea». Aceasta ar putea sa nu mai fie starea in fapt a problemei. Si ar putea sa nu mai fie si pentru ca, asa cum sustinea intotdeauna Camus, pedeapsa cu moartea este o pedeapsa religioasa. Dar poate fi sustinut ca pedeapsa cu moartea pare a fi mai degraba impusa de oamenii religiosi.   

Mai departe:   

Motivatiile nu sunt evidente. Poate fi ca oamenii religiosi cunosc ce este rau  sau, cel putin, cael  exista, spre deosebire de nereligiosi, si nu sunt pregatiti sa creada ca raul poate fi explicat si, drept  urmare, ca nu poate fi justificat de catre povestea abuzarii unui copil, sau – sa zicem –   o  „tulburare datorata  stressului  post-traumatic” sau o „patologie de lob temporal”. Sau, iarasi in ciuda nereligiosilor, si probabil fara a fi citit mai mult de un cuvant din argumentatia lui, ei pot fi oranduiti moral (sau mai bine, predispusi) sa fie de-acord cu filosoful Immanuel Kant – varf  al moralistilor – care spunea ca este  un „imperativ categoric” ca un criminal osandit  „este dator sa moara”.  Sau probabil ca religiosii sunt pur si simplu  mai inclinati  la a se intarata  si, in timp ce sunt instruiti sa actioneze in alt mod, mai lent, chiar impotriva firii, la a ierta. Intr-un cuvant, sunt mai inclinati sa ceara  sa fie infaptuita  dreptatea. Oricare ar fi motivatia, exista cu siguranta o legatura intre pedeapsa cu moartea si crezul religios. 

Berns abordeaza apoi contrastul dintre atitudinile favorabile pedepsei cu moartea in Statele Unite si Europa. Contrastele sunt atat evidente, cat si instructive. Europa seculara se afla acum intr-un fel de cruciada impotriva pedepsei cu moartea. In Statele Unite, o rata crescuta a celor care frecventeaza biserica se potriveste nivelului inalt de sustinere a pedepsei capitale. 

Dupa cum explica Berns, acest fapt nu a scapat atentiei Europei. „Politicienii si jurnalistii europeni recunosc sau admit legatura, desi doar in mod nechibzuit, cand ne dispretuiesc la unison – ca americani, pentru sustinerea pedepsei cu moartea si ne ridiculizeaza pentru ca frecventam biserica”. Berns documenteaza profunzimea secularizarii Europei – abia un procent de aproximativ 4% din germani frecventeaza biserica saptamanal, iar in celelalte  mari natiuni europene, procentul este chiar mai scazut. In final, Berns demonstreaza ca Europa si-a pierdut entuziasmul pentru pedeapsa – chiar si respectul pentru  structura legii morale.  

Apoi  ofera o observatie concludenta: 

Unei lumi asa de lipsita de entuziasm ii lipsesc partile componente ale conceptului pedepsei. Pedeapsa isi are originea in necesitatea dreptatii, iar justitia este reclamata de indivizii intaratati si indignati moralmente, oameni care sunt furiosi cand altcineva este jefuit, violat, sau asasinat, totalmente diferiti de Meursault-ul lui Camus. Aceasta inversunare este o expresie a grijei lor, si o societate corecta are nevoie de cetateni carora sa le pese unii de altii si de comunitatea din acre fac parte. Unul dintre scopurile pedepsei, si in mod particular al pedepsei capitale, este sa recunoasca legitimitatea acestei furii indreptatite si sa-i  aduca satisfactie si astfel, sa o  rasplateasca   In acest fel, pedeapsa cu moartea, cand este impusa deliberat si cum se cuvine, serveste intaririi sentimentelor morale pretinse de catre o societate care se autoguverneaza.   

Profesorul Berns ofera in argumentul lui o patrundere si o intelegere genuina. Intradevar, cred ca argumentul lui este chiar mai cuprinzator decat problematica pedepsei cu moartea si a plicatiilor sale. Absenta lui DUMNEZEU – si in acest fel si absenta standardelor morale transcedente de judecata si moralitate – slabeste in mod inevitabil toata judecata morala. Cu siguranta ca se aplica in cazul pedepsei capitale, dat trebuie de-asemenea sa  se aplice la fel de bine si in celelalte cazuri. Cand standardul transcendent  si valoarea judecatii  dispare, pamane regimul de terapie. Crima devine comportament anti-social, facerea raului se transforma-n sindrom, si judecata morala este ezitanta la nesfarsit si constant renegociata.   

Secularismul transforma o societate. Profesorul Walter Berns intelege ca una din consecintele aparente ale secularismului este dificultatea ingreunarii judecatilor morale – tipul de judecata grea de care e nevoie pentru cele mai multe faradelegi.

Anunțuri
No comments yet

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: