Skip to content

Noua religie a Americii – Deismul Moralizator si Terapeutic

Februarie 10, 2008

[Nota explicativa:  Am tradus acest articol din arhivele lui Al Mohler pentru ca m-am confruntat recent cu un deist.  Acest tanar m-a surprins pentru ca vine la noi la biserica de cateva luni bune.   Stiam ca sa indepartat de la credinta (cand era mai tanar a mers temporar la o universitate crestina din Canada) dar am crezut ca a venit “inapoi in turma.”  

El este Canadian-Britanic si este casatorit cu o Coreeanca crestina (ea sa botezat recent).  Mi-a marturisit ca nu crede in miracole – dar crede intr-un Dumnezeu care a creat universul si care nu mai se implica in vietile oamenilor.   

Numele lui este David si vine dintr-o familie de crestini conservatori.  El este un barbat foarte bun “nice” (vezi articolul de mai jos), dar e clar ca nu mai crede in Dumnezeul si Hristosul Bibliei. Va rog sa va rugati pentru el.   

Incepand sa cercetez mai in amanunt despre deism, am gasit acest articol (oarecum) relevant al lui Mohler.  Se pare ca deismul este (si [re]-devine) un crez destul de raspandit in State.  Oare nu este situatia similara si in Europa/Romania?  Se pare ca sunt foarte multi care cred in Dumnezeu, dar conceptia lor despre Dumnezeu pare a fi foarte departe de Dumnezeul Bibliei.  Nu?]  

Cand Christian Smith si colegii lui de cercetari de la National Study of Youth and Religion [Studiul National de Tineret si Religie] de la University of North Carolina (Chapel Hill) sau uitat indeaproape la credinta [religious beliefs] adolescentilor, au descoperit ca credinta posedata si descrisa de majoritatea adolescentilor se poate rezuma la ceea ce acesti cercetatori au identificat ca si un “Deism Moralizator si Terapeutic” [Moralistic Therapeutic Deism]. 

Dupa cum descrie Smith cu echipa lui, Deismul Moralizator si Terapeutic e format din crezuri ca aceastea:  

1)     Un dumnezeu exista care a creat si a aranjat lumea si vegheaza asupra vietii umanitatii de pe pamant.

2)     Dumnezeu vrea oamenii sa fie buni, draguti [nice], si cinstiti unul fata de altul, dupa cum ne invata Biblia si majoritatea religilor lumii.

3)     Scopul central in viata este a fi fericit si a te simti bine cu privire la tine insuti.

4)     Dumnezeu nu are nevoie sa fie implicat in mod particular in viata cuiva – decat atunci cand e nevoie de el sa rezolve o problema.

5)     Oamenii buni merg in rai cand mor.

Acesta este crezul (in rezumat) la care se poate reduce credinta multor adolescenti.  Dupa ce au interviat mai mult de 3000 de adolescenti americani, acesti cercetatori au relatat ca, atunci cand era vorba de cele mai importante intrebari despre credinta, multi adolescenti raspundeau cu o ridicare de umeri, sau cu “nu conteaza” [lit. whatever = orice]. 

De fapt, cercetatorii, ai caror studii sunt rezumate in Soul Searching: The Religious and Spiritual Eyes of American Teenagers [Introspectie sufleteasca: vederea religioasa si spirituala a adolescentilor americani] de Christian Smith si Melinda Lundquist Denton, au gasit ca adolescentii americani sunt incredibil de incapabili de a-si exprima [inarticulate] crezul lor religios, si majoritatea pur si simplu nu sunt in stare sa ofere o intelegere teologica seriosa.  Dupa cum relateaza Smith, “Cu privire la acei adolescentii interviati care au reusit sa exprime ceea ce ei inteleg si cred din punct de vedere religios, a devenit clar ca majoritatea dintre ei ori nu inteleg ceea ce traditile lor propri afirma ca ei trebuie sa creada, ori ei inteleg dar pur si simplu nu le pasa sa creada.  Oricare ar fi situatia, este clar ca majoritatea adolescentilor care apartin unei religii nu sunt interesati in mod special sa-si expuna si sa sustina crezurile care apartin traditiei lor de credinta, ori ca comunitatile lor de credinta esueaza in instruirea tineretului lor, sau amandoua.” 

Dupa cum au explicat cercetatorii, “Pentru majoritatea adolescentilor, nimeni nu trebuie sa faca nimic in viata, si asta include orice are de a face cu religia. ‘Orice’ [whatever] este ok, daca aste e ceea ce o persoana vrea.” 

Acest neglijent [casual] ‘orice’ [whatever] care caracterizeaza atat de mult din sfera morala si teologica a Americii – adolescenta si chiar si celelalte – este un substitut pentru o gandire serioasa si responsabila.  Mai important, este o acoperire verbala pentru imbratisarea relativismului.  Astfel, “majoritatea opinilor si punctelor de vedere a adolescentilor – acestea nu se pot numi ideologii – sunt vagi, limitate, si foarte des deosebite de invataturile religiei lor propri.” 

Felul de raspunsuri gasite printre multi adolescenti indica o vasta goliciune in centrul intelegerii lor.  Cand un adolescent spune, “Eu cred intr-un Dumnezeu si altele…,” aceasta nu reprezinta o dedicare teologica profunda. 

Surprinzator, adolescentii nu sunt incapabili de exprimare in general.  Dupa cum au descoperit cercetatorii, “Multi adolescenti stiu foarte bine detalile muzicienilor lor favoriti si stele de cinema sau de ce e nevoie pentru a intra intr-o universitate [college] buna, dar majoritatea nu sunt siguri cine au fost Moise si Isus.” Concluzia evidenta e ca “Aceasta sugereaza ca o credinta tare, vizibila, proeminenta, sau intentionata nu e la lucru in prim planul majoritatii adolescentilor.” 

Un alt aspect al acestui studiu merita atentia la acest punct.  Cercetatorii, care au luat mii de ore de interviuri la un spectru de adolescenti bine definit, au descoperit ca pentru multi din acesti adolescenti, in acest interviu a fost pentru prima data cand au discutat o intrebare teologica cu un adult.  Ce ne spune asta cu priviere la bisericile noastre? Ce ne spune asta cu privire la aceasta generatie de parinti? 

In cele din urma, acest studiu indica ca adolescentii americani sunt influentati foarte mult de ideologia individualismului care a format asa de profund cultura [the larger culture].  Aceasta duce din reflex la o atitudine de “ hai sa nu judecam,” si la o retinere [reluctance] de a sugera ca cineva ar putea sa fie gresit cu privire la credinta [matters of faith and belief].  Si totusi, acesti adolescenti nu sunt capabili sa traiasca cu un relativism complet. 

Cercetatorii observa ca multe dintre raspunsuri se alineaza de-a lungul unor linii moralizatoare [moralistic lines]- dar ei isi pastreaza atitudinile de “hai sa nu judecam” pentru lucrurile care au de a face cu convingerea teologica si credinta.  Unii merg pana acolo incat sa sugereza ca nu exista raspunsuri “corecte” cu privire la doctrina si convingeri teologice. 

Acest “Deism Moralizator si Terapeutic” pe care acesti cercetatori il identifica ca fiind atitudinea si crezul  cel mai fundamental al adolescentilor americani, pare – in sensul mai larg – ca reflecteaza cultura intreaga din jur.  E clar  ca aceasta conceptie generala de sistem de credinta este ceea ce se pare ca caracterizeaza credinta a milioane de americani, tineri si batrani. 

Aceasta observatie e importanta din punct de vedere misiologic – un punct de analiza care merge mai departe decat sociologia.  Dupa cum au explicat Christian Smith si Melinda Lundquist Denton, Deismul Moralizator si Terapeutic “are de a face cu o abordare moralizatoare asupra vietii.  El invata ca ce este esential pentru trairea unei vieti bune si fericite este sa fi o persoana buna si morala.  Asta inseamna sa fi dragut, bun, placut, respectos, responsabil, sa lucrezi la self-improvement [imbunatatirea proprie], sa ai grija de sanatatea proprie, si sa faci tot ce poti [your best] sa ai succes.” Intr-un sens foarte real, aceasta pare a fi adevarat cu privire la dedicarea fata de credinta, daca poate intr-adevar sa fie descrisa ca o dedicare fata de credinta, pe care o are un mare numar de americani.  Acesti indivizi, oricare ar fi varsta lor, cred ca religia trebuie sa fie centrata in a fi “dragut/bun” – o atitudine care multi cred ca este distrusa direct de orice afirmatie care are o convingere teologica puternica. 

Deasemenea, acest “Deism Moralizator si Terapeutic” are de a face cu “furnizarea de beneficii terapeutice aderentilor lui.”  Dupa cum au explicat cercetatorii, “Aceasta nu e o religie care are de a face cu pocainta de pacat, tinerea Sabatului, trairea ca si slujitor al unei divinitati suverane, de rugaciune persistenta, de tinerea cu credinciosie a zilelor sfinte, de formare de caracter prin suferinta, de bucurie [basking] in dragostea si harul lui Dumnezeu, de consumare cu multumire si dragoste in cauza justitiei in societate etc.  Ci, ceea ce se pare ca este religia dominanta printre adolescentii din Statele Unite are de a face in primul rand cu a te simti bine, fericit, in siguranta, si in pace.  Are de a face cu obtinerea unei bunastari subiective, a fi in stare sa rezolvi probleme, si cu intelegerea cu ceilalti oameni.” 

In plus, Deismul Moralizator si Terapeutic ne prezinta o intelegere unica cu privire la Dumnezeu.  Dupa cum Smith explica, aceasta credinta fara forma “este despre o credinta intr-un fel de Dumnezeu unic: unul care exista, a creat lumea, si defineste ordinul nostru moral, dar unul care nu este implicat in particular personal in treburile cuiva – in mod special nu in treburile cuiva care prefera ca Dumnezeu sa nu se implice.  De cele mai multe ori, Dumnezeul aceste credinte sta la o distanta linistitoare [safe distance].” 

Smith cu colegii lui recunosc ca divinitatea in spatele Deismului Terapeutic si Moralizator arata foarte mult ca Dumnezeul deistic al filozofilor secolului 18.  Acesta nu este Dumnezeul care tuna de pe munte, si nici un Dumnezeu care va judeca lumea.  Aceasta “divinitate care nu cere” [undemanding] e mai interesata sa ne rezolve noua problemele si sa ne face fericiti.  “Pe scurt, Dumnezeul acesta este o combinatie intre Dumnezeul Slujitor si Terapistul Cosmic: e totdeauna la dispozitie [on call], are grija de orice probleme vin, ajuta ca un profesionist pe oamenii lui sa se simta mai bine cu privire la ei insisi, si nu se implica prea personal in acest proces.” 

E clar ca Deismul Moralizator si Terapeutic nu este o credinta organizata.  Acest fel de credinta nu are consiliu de uniune [denominational headquarters] si nu are adresa.  Cu toate aceastea, are milioane si milioane de devotati de-alungul Statelor Unite si in alte civilizatii avansate, unde schimbari culturale subtile au produs un context in care credinta intr-o divinitate asa de toleranta [lit. fara cerinte] face sens.  Chiar mai mult, aceasta divinitate nu supara [challenge – provoaca] supozitile egoiste [self-centered] cele mai de baza din epoca noastra postmoderna.  In mod special cand e vorba de chestii de “traire” [lifestyle issues], acest Dumnezeu este extrem de tolerant si aceasta religie este radical de lipsita de cerinte. 

Ca si socilologi, Smith si echipa lui sugereaza ca acest Deism Terapeutic si Moralizator poate constitui acum religia civila dominanta care constituie sistemul de credinta al culturii mai largi.  Astfel, aceasta conceptie de baza poate fi similara cu ceea ce alti cercetatori au identificat ca si “lived religion” [religia traita] asa cum ea este experimentata in cultura populara [mainstream culture]. 

Continuand cu lucruri mai profunde, acesti cercetatori pretind ca Deismul Moralizator si Terapeutic “colonizeaza” insasi crestinismul, in timp ce aceasta noua religie civila seduce noi convertiti care nu trebuie sa-si paraseasca adunarile/bisericile si identitatea crestina in timp ce ei imbratiseaza aceasta noua credinta impreuna cu toate dimensiunile ei tolerante [undemanding – fara cerinte]. 

Ia in considerare aceasta evaluare remarcabila: “Alti experti mai eruditi in aceasta ramura de studiu vor trebui sa examine si sa evalueze aceste posibilitati in mai multa adancime.  Dar noi putem sa spunem aici ca am ajuns sa credem cu o oarecare siguranta ca o parte semnificativa a crestinismului in Statele Unite este de fapt numai vag crestina – in sensul in care este legata serios de traditile crestine istorice reale.  Mai degraba, aceasta parte seminificativa a crestinismului este modelata destul de mult dupa “verisorul ei vitreg” [misbegotten step-cousin] – Deismul Moralizator si Terapeutic.” 

Ei argumenteaza ca aceasta distorsionare a crestinusmului a prins radacini nu numai in mintile membrilor, ci totodata “cel putin in structurile unor organizatii si institutii crestine.” 

Cum poti sa-ti dai seama? “Limbajul, si deci experienta, a Trinitatii, a sfinteniei, a pacatului, a harului, a indreptatirii [justification – a fi socotit neprihanit], a sanctificarii, a bisericii,…si a raiului si iadului apar, cel putin printre majoritatea  adolescentilor din Statele Unite, ca fiind inlocuite cu limbajul fericirii, a bunatatii [niceness], si a unui castig al rasplatirii ceresti prin efortul propriu [earned heavenly reward].” 

Inseamna aceasta ca America devine tot mai lipsita de religie [secularized – lumeasca, lipsita de spiritualitate]?  Nu in mod necesar.  Acesti cercetatori afirma ca ori Crestinismul degenereaza intr-o versiune patetica vrednica de mila a lui insusi sau, mai semnificativ, Crestinumul este colonizat in mod activ si inlocuit de o credinta religioasa destul de diferita. 

Aceasta transformare radicala a teologiei crestine si a crezului crestin inlocuieste suveranitatea lui Dumnezeu cu suveranitatea ‘eului.”  In aceasta epoca terapeutica, problemele umane sunt reduse la boli [pathologies] care au nevoie de un plan de tratament.  Pacatul e pur si simplu exclus din imagine, si doctrinele centrale ca si mania si dreptatea lui Dumnezeu sunt aruncate pentru ca nu sunt la moda [lit. in step with the times = la pas cu vremurile] si nu ajuta la proiectul de realizare a “eului” [self-actualization]. 

Toate aceastea inseamna ca adolescentii au ascultat cu atentie.  Au fost foarte atenti si si-au observat parintii cu sarguinta si intelegere.  Ei inteleg cat de putin parintii lor cred intr-adevar, si cat de mult bisericile si institutile crestine s-au acomodat la cultura dominanta.  Ei simt gradul la care convingerea teologica a fost sacrificata pe altarul individualismului si a unei intelegeri relative a adevarului.  Ei au invatat de la batranii lor ca imbunatatirea de sine [self-improvement] este unul dintre marile imperativele la care totul e raspunzator, si ei au observat ca cea mai mare aspiratie a celor care formeaza aceasta cultura este sa gaseasca fericirea, siguranta, si sens in viata. 

Aceste studii necesita atentia oricarui crestin care gandeste.  Cei care au tendinta sa treaca cu vederea peste analizele sociologice ca fiind fara semnificatie nu vor intelege.  Trebuie acum sa abordam Statele Unite tot asa cum misiologistii din trecut abordau natiunile care nu au auzit niciodata despre evanghelie.  Intr-adevar, provocarea noastra misiologica poate e chiar mai mare decat confruntarea cu paganism, pentru ca avem de a face cu o serie de generatii care au transformat crestinismul in ceva care nu mai seamana cu credinta revelata in Biblie.  Credinta “data o data pentru totdeauna sfintilor” nici nu mai este cunoscuta, nu numai de adolescentii americani, dar chiar si de majoritatea parintilor.  Milioane de americani cred ca sunt crestini [dar romanii?], pur si simplu pentru ca au o oarecare legatura istorica cu o confesiune crestina sau cu o institutie crestina. 

Acum ne confruntam cu problema [challenge] evanghelizarii unei natiuni care se considera in mare crestina, care in marea ei majoritate crede intr-o divinitate [un dumnezeu], se considera foarte religiosa, dar aproape ca nu are nici o legatura cu crestinismul istoric.  Christian Smith impreuna cu colegii lui au ajutat foarte mult biserica Domnului Isus Hristor prin identificarea Deismului Moralizator si Terapeutic ca si religia dominanta a acestei epoci americane.  Responsabilitatea noastra este sa pregatim biserica sa raspunda la aceasta religie noua, percepand ca ea reprezinta cea mai mare competitie pentru crestinismul biblic.  Mai urgent, acest studiu ar trebui sa ne avertizeze pe noi toti ca esecul nostru de a instrui aceasta generatie de adolescenti realitatile si convingerile crestinismului biblic va insemna ca copiii lor vor cunoaste si mai putin si vor fi si mai usor sedusi de aceasta noua forma de paganism. 

Acest studiu ne ofera o evidenta de netagaduit cu privire la provocarea cu care ne infruntam.  Dupa cum ne aduce aminte motto-ul: “Cunostinta e putere.”

Anunțuri
No comments yet

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: