Skip to content

Ii invatam pe copiii nostri sa minta?

Februarie 22, 2008

boy23.jpg

Cu cativa ani in urma, Ralph Keyes sustinea ca America a evoluat “dincole de sinceritate.”  In cartea lui, Era post-sincera: Sinceritate si Deceptie in Viata Contemporana, Keyes a propus ca sinceritatea – ca si virtute – este in pericol de a fi facuta cnocaut.  Keyes relateaza anecdote si ilustratii din viata contemporana, majoritatea avand de a face cu adulti care au invatat sa minta, si adulti care se asteapta sa fie mintiti.  Po Bronson, care scrie pentru revista New York, arunca o noua privire asupra soartei sinceritatii printre copiii si adolescentii Americani.  In articolul, “Invatand sa minti,” Bronson pune in discutie cateva problem pe care parintii de obicei le ignora.  “In ultimii cativa ani, o mana de savanti neinfricati au decis ca este timpul sa incerce sa afle de ce copiii mint,” relateaza Bronson.  Dar, inainte de a se uita prea indeaproape la de ce copiii mint, Bronson intai stabileste ca copiii mint, si ca mint mult.

Bronson descrie un test de 36 de subiecte care verifica daca adolescentii isi mint parintii.  El relateaza, “Din cele 36 de subiecte, un adolescent isi minte parintii la 12 dintre subiecte.  Adolescentii mint despre cum isi cheltuie banii, daca au inceput sa aibe prieteni de sex opus (dating),  si cu ce haine se imbraca.  Au mintit despre ce film au vizionat si despre cu cine au fost la film.  Au mintit despre consumare de alcol si luare de droguri, si despre faptul ca parintii prietenilor lor nu au fost de acord cu prietenia lor.  Au minti despre ce fac dupa-mesele cat timp parintii sunt la lucru.  Au mintit despre prieteni care au condus masina su influenta alcoolui, si daca insotitori au fost prezenti la petreceri.”  98% din adolescent au admis ca si-au minti parintii.  Pe langa asta, multi dintre adolescent au admis ca mint foarte des.  De asemenea, se pare ca copiii invata sa minta de mici.  Dibacia copiilor de a minti este legata de inteligenta lor.  Cu cat e copilul mai destept, cu atat el minte mai curand si mai cu pricepere.  Copiii foarte inteligenti invata sa minta la 2 sau 3 ani.  Bronson explica, “Cu toate ca noi credem ca sinceritatea este o virtute covarsitoare, se pare ca mintitul este o indemanare si mai avansata.  Un copil care minte trebuie sa recunoasca adevarul, sa conceapa o realitate alternative, si sa fie in stare sa convinga pe altcineva de aceasta noua realitate.  De aceea, mintitul cere si o dezvoltare cognitiva avansata, si o dibacie sociala pe care sinceritatea nu o necesita.  “Din punct de vedere al dezvoltarii copilului, aceasta este o piatra kilometrica,” conclude Victoria Talwar.  “Lucrul acesta ii pune pe parinti pe pozitia de a fi sau blestemati sau binecuvantati, depinde de cum ei aleg sa priveasca problema.  Daca copilul tau de 4 ani stie sa minta bine, aceasta indica ca este destept.  Dar, copiii destepti si priceputi risca sa devina mincinosi calificati. 

Bronson face cercetari fascinante, dar si intreaba urmatoarea intrebare, “Nu cumva, din neglijenta, parintii ii invata pe copii sa minta?”  Se pare ca parintii de fapt fac acest lucru.  Parintii nu doar ii invata pe copii sa minta adeseori, dar ei si consolideaza mintitul ca fiind necesar pentru politete si pentru relatii bune cu altii.  Bronson scrie, “Cel mai trist motiv pentru care copiii mint este pentru ca parintii ii invata.  Talwar sustine ca copiii invata de la noi.  “Noi nu ii invatam sa minta explicit, dar ei ne vad pe noi mintind.  Ei ne vad pe noi spunand celor care ne suna la telefon, ‘Eu sunt doar un oaspete in casa aceasta.’  Ei ne vad laudandu-ne sau mintind ca sa avem relatii sociale placute.  Ganditi-va cum ne asteptam noi ca sa se comporte un copil care deschide un cadou care nu ii place.  Il instruim sa inghita toate reactiile sincere si sa zambeasca politicos.  Talwar a facut un astfel de experiment in care copiii s-au jucat un joc in care au castigat un premiu, dar cand in sfarsit au primit premiul, si-au dat seama ca era doar un sapun.  Dupa ce copiilor li s-a dat cateva momente sa-si revina din soc, un cercetator i-a intrebat cat de mult le place premiul.  Un sfert din prescolari au mintit ca le-a placut premiul, si jumatate din elevii de scoala generala au facut la fel.  Mintind astfel ii face pe copii incomozi, in special cand li se cere sa dea cateva motive de ce le-a placut sapunul.  Aceiasi copii care au strigat si chiuit cand au castigat jocul, acum se foiau si mormaiau raspunsurile. 

Intre timp, parintele copilului este incurajat cand copilul nascoceste o minciuna alba.  “De multe ori parintii sunt asa de mandri ca copiii lor sunt politicosi – ca ei nu ii vad ca mincinosi,” remarca Talwar.  Ea se mira la inabilitatea parintilor sa vada ca o minciuna alba este tot o minciuna. Cand adultilor li se cere sa minta zilnic in jurnalele lor, ei admit ca mint la fiecare cinci interactii sociale, care se aduna la una pe zi.  Marea majoritate a minciunilor sunt minciuni albe, minciuni care sunt menite sa protejeze, ca de exemplu spunadu-i colegului tau ca prajiturile sotiei lui au fost gustoase, sau spunand ca “bineinteles ca aceasta este culoarea naturala a parului meu.”

Fiind incurajati de minciunile celor din jurul lor, copiii treptat devin tot mai comozi in a fi nesinceri.  Nesinceritatea devine o intamplare de zi cu zi.  Ei invata ca sinceritatea creaza conflict, si ca nesinceritatea este o cale usoara prin care ocolesti conflictul.  Cu timpul, devine mai usor sa minta pe parinti.  Deci daca un parinte spune, “De unde ai cartile astea de joc?  Ti-am spus ca nu ai voie sa cumperi carti de joc!” atunci copilul deduce ca este mai usor sa spuna o minciuna alba, si prin aceasta il face pe tatal lui sa se simta mai bine, spunandu-I ca de fapt sunt de la un prieten, si ca nu le-a cumparat.

Pentru copii, sinceritatea poate produce pedeapsa daca el admite un comportament rau.  Pentru parinti, inseamna ca ei trebuie sa-si confrunte copiii.  Asa ca, si parintii si copiii conspira sa accepte un nivel mai scazut de confruntare prin a accepta neadevarul.  Bronson afirma ca lucrurile degenereaza cu cat copiii cresc.  Adolescentii isi mint des parintii, si multi parinti sunt foarte adversi in a confrunta, asa ca nici nu mai cer adevarul.  Pe de alta parte, alti parinti devin mai permisivi, cerand adevarul, dar nepedepsind incalcarea regurilor.  Bronson explica, “Parintii isi imagineaza un compromis intre a fi informati si a fi stricti.  Mai bine sa stie adevarul si sa ajute decat sa fie in “intuneric.”

Parintii crestini are trebuie sa analizeze cu grija aceasta situatie.  Ii invatam si noi pe copiii nostri sa minta?  Am compromis noi adevarul din cauza ingaduintei?  Ii punem noi pe copiii nostri in situatia de a minti?  Ca si crestini trebuie sa onoram adevarul si sa-l vedem ca o necesitate morala.  Trebuie sa ne spunem unii altora adevarul.  Ca si parinti crestini trebuie sa ne intrebam daca ii invatam pe copiii nostri sa minta.

In casele noastre, este sinceritatea in pericol de a fi facuta cnocaut?

Anunțuri
3 comentarii leave one →
  1. ale alexandra permalink
    Martie 4, 2008 2:11 pm

    imi place d-l sa va banecuvanteze

  2. Cristian Dragoi permalink
    Martie 7, 2008 3:02 pm

    Azi dimineata citeam in Rom 12:9 Dragostea să fie fără prefăcătorie. Fie-vă groază de rău, şi lipiţi-vă tare de bine.

    Intr-adevar minciuna si smecheria poate sa para inteligenta la inceput dar mai pe urma aduce inevitabil la pedeapsa lui Dumnezeu.

    Multumim de traducere, evedyahule

  3. Martie 7, 2008 6:23 pm

    E o echipa care traduce. Sorin Cretu traduce cel mai mult in ultima vreme. Daca ai vrea sa ajuti si tu din cand in cand ar fi excelent 🙂 Thanks.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: