Skip to content

La noi acasa sau la “mititica”? Unde nu sunt parinti avem puscariasi

Februarie 29, 2008

Pentru multi tineri Americani, puscaria a devenit un inlocuitor al parintilor. Cu cativa ani in urma , Jennifer Roback Morse a argumentat, in revista Policy Review, faptul ca aceasta „aparenta exagerare” este sustinuta de doua realitati si anume:Prima realitate este cea fara de parinti (cele doua realitati sunt legate impreuna si fac o echipa buna), un copil mai devreme sau mai tarziu va sfarsi ajungand in sistemul justitiei criminale. Iar fara parinti inchisoarea devine parte din viata copilului. A doua realitate, daca un copil se afla in acest sistem al justitiei criminale –fie in tinerete fie la maturitate– puscaria va inlocui functia parintilor si anume de a supraveghea si de a controla comportamentul puscariasului.

Statisticile ne confirma aceasta. Baietii tineri crescuti fara tata se pare ca au un comportament anti-social si mai mult decat atat se pare ca-si vor petrece ceva timp prin puscarie. Pentru cativa dintre acesti tineri, puscaria este primul loc unde au de aface cu o autoritate pe care ei nu o pot manipula, o voce pe care nu ai cum sa nu o asculti si o consecinta pe care ei nu o pot evita.

Doamna Morse afirma ca majoritatea celor din puscarie se afla in acel loc pentru ca nu au invatat auto-controlul, responsabilitatea personala si necesitatea de a se supune unor reguli. La aceasta lista se mai poate adouga faptul ca acesti tineri n-au invatat –s-au n-au invatat bine– cum sa respecte autoritatile si n-au inteles consecintele comportamentului lor.

Doamna Morse spunea ca: „O societate libera are nevoie de oameni cu constiinta.” Acestia sunt oamenii care se supun legilor de buna voie. Fara o majoritate de asemenea cetateni, societatea se va dezintegra . Cu siguranta, aceasta va duce la moartea unei natiuni. La o scara mai mica, se pot explica incalcarile dezastruase ale ordinii din anumite cartiere.

Cand parintii nu reusesc sa intipareasca aceste valori si angajamente in mintea copiilor lor –sau cand parintii nu sunt prezenti–, copiii sunt predispusi sa cauzeze mari probleme. Multi vor avea de-a face cu justitia, fiind nevoiti sa frecventeze salile tribunalelor (chiar inainte de a deveni adulti) iar altii vor sfarsi in puscarie. Totusi, puscariile nu sunt inlocuitorul potrivit al parintilor.

Dupa cum ne explica Doamna Morse:

Desigur, este un inlocuitor patetic al unor parinti autentici. Inchisoarea iti controleaza radical fiecare miscare si te corecteaza fara nici o afectiune si dragoste, ceea ce in mod normal ar caracteriza un parinte. Dar aceasta se intampla:  oamenii nu se mai pot controla in asa fel incat sa poata  trai civilizat intr-o societate. Odata ce nu ai auto-control, altcineva te va controla. Cand parintii nu mai pot face fata cu tine atunci intervine sistemul justitiar.  

Acele interventii necesare ale societatii nu pot inlocui lipsa relatiei cu parintii de care copilul are atata nevoie. Sistemul penal va interveni iar statul este cel ce se ocupa cu lucrurile iesite de sub conrol. Un copil care nu are constiinta si fara auto-control, va fi o problema de lunga durata pentru restul societatii.

Familiile sunt cele mai potrivite pentru a implini acest rol. De fapt, parintii pot sa faca ceea ce nici o autoritate institutionala n-ar putea sa realizeze, si anume de a creste si disciplina copilul intr-un cadru bazat pe dragoste si incredere.

Doamna More afirma:

Auto-controlul si  reciprocitatea sunt elementele pe care o societate libera se bazeaza dar  ele nu se dezvolta in mod automat. Dezvoltarea constiintei are loc in perioada copilariei. Copii au nevoie de empatie pentru a simti unul cu celalalt fie ca au ranit pe cineva sau au neindreptatit pe un altul. Ei au nevoie sa cunoasca auto-controlul pentru a face ceea ce este bine chiar daca n-ar avea nimic de castigat din actiunea respectiva.

Toate aceste indeletniciri au loc in sanul familiei. Relatia dintre copil si familia sa se va reflecta si in relatiile cu cei din jur. Ei vor invata ceea ce inseamna incredere, dragoste si intelegere fata de cei din societate. Neglijarea acestor lucruri fundamentale vor avea un impact negativ asupra copiilor si se va rasfrange si asupra celor din jurul lui.  In principiu, copiii care a crescut fara un parinte sau fara de ambii parinti sunt predispusi sa savarseasca crime.

Jennifer Roback Morse are dreptate cand explica faptul ca „familia este aceea societate mai mica.” Intradevar, aceasta mica societate este cel mai important context de care depinde asa de mult marea societate. Cand parintii si familia esueaza in pregatirea copiilor pentru responsabilitatile vietii, atunci vor inetrveni autoritatile.

In mod tragic, multi dintre acesti tineri, in special cei de sex masculin, vor sfarsi in inchisoare. In contextul acesta ei vor avea timp sa se gandeasca si sa se confrunte cu ce anume a lipsit din viata lor, dar chiar si puscaria poate fi o forma de terapie pentru acesti adolescenti si tineri adulti, nu poate reusi puscaria, ceea ce parintii n-au reusit sa faca.

Abea acum ne putem da seama de importanta unei familii (o familie nedezmembrata, cu ambii parinti in casa). Acolo unde nu este o familie, adesea intervine puscaria.

Anunțuri
2 comentarii leave one →
  1. Martie 28, 2008 10:33 am

    does anyone knows if there is any other information about this subject in other languages?

  2. Martie 28, 2008 1:58 pm

    In what language? This article is also available in ENGLISH.
    See http://www.almohler.com

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: