Skip to content

TRANSFORMAND CULTURA: Adevarul Crestin confrunta America Post-Crestina

Martie 5, 2008

Peggy Noonan are dreptate. Intr-un anume punct, intr-un anume moment, toti trebuie sa recunoastem ca s-a intamplat ceva remarcabil cu aceasta cultura Americana. Doamna Noonan, o fosta purtator de cuvant prezidential, isi aduce aminte ce i s-a intamplat la graduarea Liceului prin anii 1970. O tanara a urcat pe scena pentru a i se inmana diploma . Aceasta tanara era insarcinata, iar Noonan isi reaminteste ca primul ei sentiment era de admiratie pentru curajul fetei si fermitatea pe care o avea, in ciuda dezaprobarii sociale. „Dar,” recunoaste Noonan, „societatea nu o dezproba. O aplauda.” In timp ce reflecta, „Aplauzele erau un raspuns corect si generos pentru o fata curajoasa si cu inima. Totusi, in zgomotul aplauzelor am auzit un zid care se prabusea, un zid cu o vechime de o mie de ani, un zid al sanctiunii care spunea: Noi ca si societate nu suntem de accord ca o adolescenta sa devina mama necasatorita deoarece nu este bine pentru copil, nu este bine pentru mama si nu este bine pentru noi.”

La acest lucru biserica crestina ar avea de spus mult mai multe, dar marele pericol din zilele noastre este acela precum ca multi crestini vad ca se intampla acest lucru si nu spun nimic. In zilele noastre are loc o schimbare de cultura si astfel s-a alterat imaginea fundamentala a americii. Asa numitii Iudeo-crestini cred ca ultimul mileniu se afla intr-o criza post-moderna, post-crestina, post-vestica care ne ameninta esenta culturii noastre.

Reflectind la schimbarile care au avut loc in America in ultima jumatate de secol, John Howard de la Institutul Rockford a descris sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial ca pe „trecerea unui jumatate de secol si a unei intregi civilizatii.” Noi putem intelege ceea ce a simtit el. Privind inapoi la America anilor 1945, arata de parca a trecut o intreaga civilizatie.

Dovezile sunt coplesitoare. Relativismul moral a conturat in asa fel cultura incat majoritatea americanilor se vad pe ei insisi ca pe propriul lor arbitru moral. Adevarul a fost interiorizat, privatizat si subiectivizat. Adevarul absolut sau obiectiv este indiscutabil negat. Cercetarile ne indica faptul ca majoritatea americanilor cred ca adevarul este intrinsec si realtiv. Glasul culturii striga ca nimeni nu are dreptul sa impuna adevarul, moralitatea sau standarde culturale.

La tribunale, problemele psiho-terapeutice si revizuirea problemelor legale au inlocuit problema binelui si-a raului. Justitia a devenit un argument politic si nu un standard al societatii.

Dreptatea ca si concept este respinsa, devenind ceva de moda veche, ceva ca si moralitate comuna, familii nucleare, si visuri Victoriene. Discursul unei moralitati dezvaluite cunoscand binele si iertand ceea ce este gresit este ceva iesit din comun intr-o America contemporana asemeni unei colibe asezate in Wall Street.

Cele mai influentate sectoare ale socioetatii sunt aliate in promovarea proceselor de dezintegrare sociale. Televiziunea si cultura mass media au conturat constienta Americana incat multi cetateni sunt incapabili din punct de vedere intelectual sa sustina o conversatie serioasa din punct de vedere moral. Cei ce incearca sa intretina o discutie serioasa despre moralitate cu Americanii, vor descoperii oameni ce se holbeaza la ei sau vor fi respinsi de acestia.

Artele au devenit tot mai decadente, zugravind violenta, pornografia, si banalitatea ca si cultura de mare rang. La academie, deconstructionismul si alte teori post-moderne au distrus anumite discipline, iar pe altele le-a adus pana la incoerenta. Cautarea dupa adevar a fost abandonata in favoarea argumentelor politice, drepturilor si privilegiilor.

Privind mai profound, americanii au adoptat o filozofie de viata terapeutica transformand problema binelui si a raului intr-un mod de a creea noi categori de autenticitate, stima de sine (self-esteem), codependente si alte manii psihologice transmitandu-ne ca suntem victime si nu agenti morali responsabili. Astfel s-a dezvoltat un cult al inchinarii la propria persoana in loc sa se inchine la Dumnezeul transcendent.

Biserica a ramas perplexa in ce priveste relatia acesteia cu cultura. H. Richard Niebuhr discuta despre cinci tipare diferite de raspunsuri culturale in cartea sa, Cristos si Cultura (Christ and Culture). Cartea simplifica problema privind cu un optimist stangaci, dar unele tipare pe care le descrie Niebuhr sunt inca evidente. Cu timpul, biserica s-a retras din cultura si si-a gasit refugiu in izolare fata de cultura. In vremuri si contexte diferite, biserica a abdicat in fata culturii, astfel biserica reflectand mai degraba cultura decat proclamarea crucii. De fapt biserica a expus cateva tipare, pe o parte capituland in fata culturii iar de cealalta parte cautand izolarea.

Trebuie sa admitem ca biserica a fost inlocuita. Ea a fost candva acea voce autoritara in cultura, dar acum este data la o parte sau ignorata. Candva, influenta bisericii era suficienta pentru a putea tine in frau rebeliunea culturala impotriva poruncilor lui Dumnezeu. Dinamica schimbarii culturii merge inainte. La protestanti de stangai, liderii au capitulat in fata ideologiile revisioniste si a moralitatii revelate. Marea ispita la aripa Evanghelica este sa afirme moralitatea biblica in principii si sa inchida ochii la incalcarile ce se fac in favoarea intereselor personale.

Inlocuirea bisericii este una din caracteristicile procesului de secularizare care a alterat de-abinelea peisajul culturii americane. Desi punctul de vedere al sociologilor este acela de a continua la nivel inalt cu activitati religioase si marturisiri de credinta- ambele fiind in contrast cu natiunile vestice- adevarul este ca foarte putin din aceste activitati duc la ucenicizare autentica, membralitate activa intr-o biserica si curaj in a-L marturisi pe Cristos.

Filozofia de viata a multor americani este secularizata, invartindu-se in jurul propriei persone si propriilor interese, bazandu-se pe relativism ca fiind o axioma. Americanii au devenit proprii lor prieteni, propriul terapeut, propriul preot si propriul datator de legi. Vechea ordine este zdruncinata, si i-a luat locul cea noua.

Totusi, ce-i ramane de facut Bisericii? Pentru inceput trebuie sa respingem atat optimismul cat si disperarea. Nu avem nici un drept sa ne asteptam la ceea ce s-au asteptat si cei din generatia trecuta care credeau ca “pe zi ce trece lucrurile vor fi mai bune.” Aceiasi cultura care a descoperit cuptorul cu microunde si vaccinul pentru poliomielita, a produs patologii sociale care ameninta existenta culturii. In loc sa fie ingrijorata de calitatea vietii, America este caracterizata de o cultura moarta. In acelasi timp, chiar daca directia culturala descreste, noi n-avem nici un drept sa credem ca aceasta directie nu poate fi corectata.

Noi trebuie sa intelegem ca din perspectiva crestina, cultura este importanta dar niciodata cea mai importanta. Dincolo de aceasta, noi il recunoastem pe Dumnezeu ca Suveran si recunoastem ca providenta Sa conduce toate lucrurile.

In mijlocul acestor crize, misiunea bisericii este de a proclama adevarul si de a-i castiga pe cei pierduti. In fata relativismului raspandit, biserica trebuie sa proclame Cuvantul lui Dumnezeu, permanenta poruncilor Sale si realitatea judecatii. Avand acest context cultural, aceasta sarcina este una dintre cele mai importante teste ale credinciosiei crestine. A proclama adevarul Biblic acestei culturi, inseamna a risca izolarea sociala, respingerea pe fata, si in unele cazuri chiar si potentiale atacuri.

Biserica care proclama faptul ca adulterul, sexul premarital si homosexualitatea sunt fara indoiala pacatoase, va descoperii in mod automat ce inseamna sa fi dat la oparte de la masa culturala. Predicatorul care vorbeste despre divort si despre legamantul casatoriei va intra intr-o confruntare directa cu tendintele societatii spre “mariaj fara obligatii” si asa cum au mai descries-o unii “monogamie in serie.”

Ca sa lupti pentru adevarul crestin inaintea acestei culturi, este ca si cum a ai descoperi ce inseamna sa fi membrul unei minoritati cognitive; o minoritate care gandeste si traieste diferit fata de marea cultura. Pentru ca America sa marturiseasca adevarul Cuvantului lui Dumnezeu, ar trebui sa-si ia o pozitie culturala si sa lupte impotriva curentelor ce vor aparea.

In acelasi timp, noi trebuie sa mergem sa slujim si sa castigam aceasta rebeliune culturala pentru Cristos. Biserica Domnului Isus Cristos este alcatuita din pacatosi mantuiti prin Har. Cu acest mesaj al Harului trebuie sa mergem la acele suflete ruinate si prinse in cursa culturii noastre decadente. Numai biserica poseda raspunsurile adevarate si oneste in ce priveste problema de baza cu care se confrunta societatea noastra. Suntem provocati sa-i confruntam cu adevarul fiind plini de compasiune si mila.

Acest lucru a fost adevarat in primul secol, este adevarat acum si se poate sa fie adevarat pana va reveni Domnul Isus pe norii cerului. In depravarea noastra, fiintele umane s-au razvratit impotriva Cuvantului lui Dumnezeu, dar ni s-a descoperit care este singura cale pentru a putea fi mantuiti. Insarcinarea noastra este sa-i fim marturii vii in aceasta lume.

Adevarurile Cuvantului lui Dumnezeu ne descopera Evanghelia transformarii spirituale, si proclamarea acestor adevaruri ale Cuvantului Lui Dumnezeu este singura cale pe care o avem pentru schimbarea culturala. De la inceput pana la sfarsit totul este in mana lui Dumnezeu. Noi suntem chemati sa-i fim martori credinciosi si sa-i slujim cu compasiune pentru cei nemantuiti. Intr-un context American post-crestin, slujba noastra este sa predicam Evanghelia si sa proclamam adevarul Cuvantului lui Dumnezeu. Asa cum a scris Apostolul Pavel bisericii din Corint, Evanghelia este o nebunie pentru cei ce cauta intelepciunea si ceva scandalos pentru cei ce cauta puterea. Pentru cei rascumparati, Evanghelia este puterea Lui Dumnezeu pentru mantuire. Doar in Evanghelie se poate gasi adevarata transformare.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: