Skip to content

Caderea lui Spitzer si Presa

Martie 13, 2008

spitzer.jpg  

Caderea guvernatorului Spizter se desfasoara intocmai ca o tragedie a Greciei antice – insa mai lent.  Putini cred ca acest guvernator mai poate sa-si mai pastreze pozitia, chiar si pt cateva zile [n. tr.  Spitzer a demisionat din functie in ziua urmatoare].  In timp ce detalile complicitatii lui in legatura cu un bordel de clasa se definesc, consecintele legale si politice cresc.

Un aspect interesant al acestei tragedii este presa.  Conform presei, reporterii de la NY Times au fost pusi in alerta cu privire la aceasta intamplare vinerea trecuta si guvernatorul si-a informat/sfatuit cativa dintre subalterni cu privire la aceasta in timpul weekend-ului.  Prima bomba a presei cu privire la aceasta stire a cazut luni.  Presa stia ca aceasta stire era senzationala, si cu cat mai atent aceasta stire era analizata, cu atat mai senzationala aparea.

 Marti ziarele au adus primul val de relatari substantiale si acum Miercuri au adus primul val de comentarii editoriale.  

Editorialul ziarului Los Angeles Times nu cere demisia lui Spitzer, ci mai degraba cearta societatea pentru retinerile cu privire la sex.  Acesta este comentariul lor in “Spitzer and Sinning [Spitzer si Pacatul]”:

  Numai timpul, sau scaparile (indiscretile) investigatiei federala, ne vor spune ce fel de “rafinamente” erotice guvernatorul Spitzer cauta cand se pare ca a platit pe “Kristen,” o angajata a lui Emperors Club VIP escort service [o companie de prostituate de clasa] mai mult de $2000 in seara dinainte de Valentine’s Day.  Dar – guvernatorii au fost prinsi cu prostituate cam de cand exista guvernatori, si asa zisele greseli ale lui Spitzer sunt de notat in mod special ca si evidenta a unei reveniri la nivel national a unor vicii personale care rezista la orice efort de a fi starpite.  

Deci – ziarul de frunte de pe coasta de vest (din USA) vede aceasta stire ca si una care are de a face cu vicii personale si nu cu increderea/credibilitatea publica (publicului).  Dupa cum a concluzionat editorialul:  

Noi nu vrem sa insinuam sustinerea prostitutiei, a fumatului, sau a bauturii excessive.  Totusi, exista ceva incurajator cand vedem chiar si un self-destructive maverick spirit [un spirit rebel si self-distrugator] continuand in ciuda celor mai bune intentii ale dojenirii publice.  Probabil ca ar trebui sa lasam ultimul cuvant lui “Kriste,” care in plangerea guvernului federal respinge orice preocupari pentru bunastarea ei [well-being]: “Sunt aici pentru un scop.  Stiu care este scopul meu.  Nu sunt… o cretina [?], stii ce vreau sa spun.”  

Da – stim ceea ce editorii au vrut sa spuna, si acesta nu este prima data cand acest ziar a adus acest fel de argument.  In octombrie ziarul a discutat despre divortul presedintelui Nicolas Sarkozy, argumentand ca America ar trebui sa urmeze exemplul francezilor si sa considere toate chestile care au de a face cu sexul si casatoria liderilor ca fiind personale si in afara limitelor publicului pentru discutie/analiza.  Dupa cum au argumentat atunci jurnalistii:  

Casatoria de 11 ani a lui Sarkozy a avut probleme (faimoase) inca din 2005, cand sotia a plecat la New York cu un alt barbat si presa franceza a inceput sa le cerceteze relatia de familie.  Doamna Sarkozy nu a votat pentru sotul ei.  A aparut rar in public cu el si arata trista/intunecata cand aparea cu el.  Spre meritul ei, nu facea nici un effort sa se prefaca ca este o buna sotie de politician.  

Singura surpriza in Franta a fost ca problemele de casatorie ale lui Sarkozy au ajuns la stiri.  In trecut, greselile politicienilor francezi erau in afara limitelor; ziarele nu au relatat despre fica ilegitima a lui Francois Mitterand pana la funeralul acestuia.  Acest ‘tabu’ a fost desfintat cu ocazie ascensiunii la putere a lui Sarkozy.  Chiar si asa, sfarsitul “L’affair Sarkozy” a fost inviorator de civilizata – fara barfele tabloid-urilor, fara lupte cu privire la finante, fara certuri cu privire la cine va ingriji de fiul lor de 10 ani.  In mod clar casatoria a devenit dureroasa si umilitoare; terminarea ei nu este o tragedie, ci o binecuvantare.  

Exemplul francez ridica intrebarea: cand vor incepe si americanii sa abordeze amestecatura flamabila dintre sex si politica cu mai multa sensibilitate.  

Editorii au concluzionat indemnand astfel: “acest an ar fi unul bun pentru americani sa puna in practica arta fina a francezilor de a face o distinctie intre judecatile cu privire la sex si cele cu privire la politica.”  Well – cel putin sa dam credit celor care au scris editorialul pentru consecventa.  

Redactorii de la Los Angeles Times acum argumenteaza, de fapt, ca cei din New York ar trebui sa urmeze exemplul francezilor, si sa  considere viata privata a guvernatorului Spizter ca fiind ceva personal  (fara nici o referinta la acuzatile criminale care sunt anticipate).  

Dar, stai putin.  Se pare ca francezii nu sunt nici ei pe aceasi unda cu redactorii de la Los Angeles Times.  Chiar azi (12 martie) The Financial Times relateaza ca partidul lui Sarkozy a suferit o mare pierdere la alegerile locale – si ca francezii si-au exprimat indignarea cu privire la viata personala a presedintelui:  

La Elysee Palace, consilierii au intampinat  casatoria recenta a lui Sarkozy cu Carla Bruni (pe 2 februarie) cu o multumire (usurare) ascunsa. Recasatorindu-se, presedintele inchide usa in fata uneia dintre cele mai dificile perioade din viata lui, divortul de Cecilia din octombrie.  

Pana la casatoria lui cu Bruni, Sarkozy a fost distrus/rupt de lucrurile din viata lui personala.  I-a afectat primele luni din slujba intr-un fel care este greu de evaluat dar de negresit.  O zi zambea, scarbos fata de parlamentari in ziua urmatoare; un  moment asculta, urmatorul distras, Sarkozy nu-si putea ascunde de loc starea lui emotionala.  

Consilieri de la Elysee spera ca aceasta perioda sa sfarsit si ca presidentia va lua o cale mai normala.  

Avand viata lui private asa de incalcita cu viata publica l-a costat scump pe presedinte.  Evaluarile din sondaje sunt scazute. Au fost in cadere din Septembrie cand rata aprobarii [approval rating] era la 64%, pe cand acum este la 41%, acelas punctaj pe care l-a avut si Jacques Chirac dupa 6 luni de presidentie in 1995.  Pentru Sarkozy, care a facut tot ce a putut ca sa evite aceasi soarta ca si predecesorul, aceasta comparative e dureroasa.   

Interesant – o perspective foarte diferita apara la redactorii de la Chicago Tribune. In editorialul acestui ziar, publicat astazi, redactorii afirma:  

El a fost cavalerul alb care a infrant infractorii de pe Wall Street.  Reputatia lui ca si un campion al corectitudinii exista de la un capat la celalalt al tarii.  Va putea intr-o zi sa foloseasca aceasta imagine pe care si-a format-o pentru a candida ca si presedinte?…Luni, cavalerul alb a cazut de pe cal.  

De fapt ziarul arata spre dimensiunea personala a tragediei, comparand o fotografie a domnului si doamnei Spitzer din ziua inaugurarii sale (ca si guvernator) de anul trecut cu una de la conferinta de presa de luni.  Apoi ziarul aduce o mustruluiala personala neobisnuita:  

Bineinteles – aceasta este pedeapsa: Sa se trezeasca in fiecare dimineata – in fata scenei crimei.  Nu e nici o scapare, pentru el sau pentru victimele lui/  

Doar un om lasat sa se intrebe cum mandria, sau oricare alta ar fi fost iluzia care i-a permis, cumva l-a intitulat [?]…Imagineaza-ti, totusi, trezindu-te in aceasta dimineata ca si Eliot Spitzer.  Imagineaza-ti traind cu promisiunea esuata a fotografiei din 1 ianuarie 2007.  A chestiune privata/personala.  Ce ar putea fi mai rau?  

In sfarsit, redactorii ziarului

New York Times – ziarul cel mai aproape de aceasta intamplare – au transmis o chemare clara de demisionare…acum.  In cuvintele lor:  

Guvernatorul Eliot Spitzer si-a incalcat acum de doua ori obligatile fata de oamenii din New York.  El le-a inselat increderea cand a devenit clientul acestui bordel, dupa cum stim de la procurorii statului.  A agravat aceasta incalcare marti ascunzandu-se in apartamentul lui si refuzand sa explice actiunile sale sau planurile de viitor.  

Spunand-o fara menajamente, Domnul Spitzer trebuie sa-si dea demisia imediat sau sa explice de ce merita sa ramana guvernator.  E aproape imposibil pentru noi sa ne imaginam cum ar putea sa supravietuiasca acestui scandal si sa furnizeze credibiliatea de lider de care are nevoie statul lui.  

Guvernul statului New York nu-si poate permite sa fie paralizat in timp ce domnul Spitzer pariaza pe prospectele lui politice sau, dupa cum suspecteaza unii, incearca sa obtina o sentinta mai buna de la procuratorii federali.  

Redactorii au concluzionat: “Exista multe alte probleme care au nevoie de atentia si sutinerea unui guvernator tare si credibil.  Acestea includ reguli de etica etc.  Toate acestea in timp ce domnul Spitzer se concentreaza la incurcaturile lui.  New York-ul nu mai poate sa astepte.  

Toate aceste trei editoriale din ziare importante americane ne ofera unghiuri diferite cu privire la aceasta tragica intamplare.  Redactorii de la Los Angeles Times blameaza societatea pentru retinerile pe care le are cu privire la sex, dar argumentatia lor cade cand este analizata mai indeaproape.  Totodata, nu este statul lor care este tulburat.  Redactorii din Chicago ofera un contrapunct interesant si instructive celui din Los Angeles Times, argumentand ca, caracterul essential personal/privat al acestei tragedii o face mai grava, nu mai lipsita de importanta.  

Intre timp, redactorii de la New York Times – un ziar care nu e cunoscut pentru conservatismul sexual – trebuie sa se confrunte cu realitatea unei tragedii care a adus guvernul statului la un stop – in timp ce guvernatorul  se ascunde in apartamentul sau din Manhattan.    

Luate impreuna, aceste trei editoriale ajuta sa ne reaminteasca ca presa nu este un monolit in fata unei tragedi ca cea a lui Spitzer.  In acelasi timp, ne este amintit ca crestinii trebuie sa aiba mai mult de spus despre asta decat se poate astepta de la presa seculara.  Aceasta intamplare este mult mai mult decat o simpla tragedie a Greciei antice.  In mod literal, aceasta intamplare este prea tragica pentru a fi pusa in cuvinte.  

Anunțuri
2 comentarii leave one →
  1. Martie 19, 2008 9:06 pm

    Ecumenism la sibiu.
    Trateaza si aceasta problema.
    ramai in EL

  2. evedyahu permalink*
    Martie 20, 2008 4:39 am

    Nu cunosc problema si eu nu tratez aici. Eu (de fapt NOI)doar TRADUC articolele lui Al Mohler… Imi pare rau!

    Daca ai ceva informatii despre ecumenismul de la Sibiu, as fi interesat sa le citesc.

    Blessings,
    cristi

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: