Skip to content

Era Post-Adevar, iarasi a dat lovitura

Martie 20, 2008

truth.jpg

Problema adevarului dintotdeauna i-a urmarit pe acei autori cu povesti controversate – incluzandu-le atat pe cele fictive cat si pe cele non-fictive. Totusi, intamplarile non-fictive au fost intelese ca si ceva ce este adevarat sau o descriere a realitatii. Cel putin aceasta a fost intelegera pana in zilele noastre.

Acum, in timpul lui Stephen Colbert conceptul de „corectitudine” si ceea ce alti au numit o “era post-adevar,” granita dintre fictiune si non-fictiune devine tot mai neclara. Lucrul acesta este adevarat chiar si in cazul unor lucrari populare, bine cunoscute si cu mare influenta. Mai conteaza adevarul? Ne pasa daca fictiunea ne este prezentata ca si cum ar fi non-fictiune?

In 1992, Rigoberta Menchu autoarea din Guatemala a fost rasplatita cu Premiul Nobel pentru Pace. Premiul a fost inmanat pentru cartea dansei, Eu, Rigoberta Menchu (I, Rigoberta Menchu) , unde marturisea ca impreuna cu familia ei, au fost supusi unor persecutii oribile din partea guvernul tarii si a fortei aripei de dreapta din Guatemala. Desi parea a fi adevarat, cel putin in temenii generali, s-au ridicat multe intrebari daca a fost sau nu adevarata aceasta poveste.Nu este aceasta o problema?

In 1976 Asa Earl Carter a scos o alta carte destinata a fi best-seller. Scriind sub pseudonimul lui Forrest Carter, cartea aceasta a fost numita: Educatia micului copac (The Education of Little Tree). Cartea a fost prezentata ca o relatare a vietii unui baietel American. Mai tarziu sa dovedit ca povestea nu era autobiografica, ci o fictiune. Totusi, in mai multe contexte cartea era citata a fi relatarea unei intamplari reale.

Presedintele Ronald Reagan i-a cerut istoricului Edmund Morris sa scrie ceea ce multi considerau o biografie autorizata despre viata sa si conducerea sa presidentiala. Cititorii au fost socati cand a aparut cartea lui Morris, Dutch: O biografie a lui Ronald Reagan (A Memoir of Ronald Reagan). Cartea nu era o biografie traditionala. In schimb, Morris a pus laolalta atat materialele istorice cat si cele fictive pentru ca cititorul sa nu-si poata da seama despre cine este vorba. Dupa controversele aparute, editorul cartii a avut indrazneala de a spune ca metodologia lui Morris de fapt este o imbunatatire sau un pas inainte pentru forma biografica.

Cu doi ani in urma, James Frey a fost fortat sa recunoasca ca acea biografie, Un million de bucatele (A Million Little Pieces), nu a fost o relatare adevarata a luptei sale cu dependenta de droguri.

Apoi, chiar saptamana trecuta, librariile din intreaga lume au fost zguduite de stirea precum ca Misha: A Mémoire of the Holocaust Years scrisa de Misha Defonseca este un alt fals.

Descoperirea aceasta a fost stirea zilei din revista The New York Times  – ca lumea cartilor a fost socata de inca o marturisire literara.  Adevarul a fost inca odata victima.

Din aceasta intamplare:

In “Dragoste si Consecinte”(Love and Consequences) o biografie trambitata si publicata saptamana trecuta, Margaret B. Jones a scris despre viata ei ca fiind o fetita Americanca pe jumatate alba ce a crescut in partea Central-Sudica a Los Angelesului ca si copil adoptiv printre gangsteri vanzand droguri pentru Bloods [numele gangului].

Problema e ca nimic din ce spunea nu este adevarat.

Margaret B. Joneseste un pseudonim pentru Margaret Seltzer,care este alba si a crescut in San Fernando Valley din Los Angeles, impreuna cu parintii ei biologici. A graduat la Campbell Hall School, care este o scoala Episcopala privata din partea de Nord a Hollywood-ului. Niciodata nu a trait impreuna cu o familie adoptiva si nici nu a vandut droguri pentru membrii vreunui gang. Nici nu a graduat la Universitatea din Oregon, asa cum a spus. 

Riverhead Books, o divizie a lui Penguin Group USA care a publicat cartea “Dragoste si Consecinte” a retras toate copiile acestei carti si a anulat turneul de promovare a cartii doamnei Seltzer care trebuia sa inceapa luni in Eugene, Oregon – unde locuieste in prezent.

Aici avem cea mai interesanta sectiune din raport:

Domnisoara Seltzer relata: Eu nu spun ca am facut bine, nu am facut bine. Am crezut ca am oportunitatea sa-i fac pe oameni sa inteleaga conditiile in care traiesc unii si motivul pentru care oamenii fac unele alegeri pentru ca nu au incotro.” D-soara  McGrath [editor pentru Riverbend] spunea ca a avut multe conversatii cu Seltzer despre a fi sincera. „Pare a fi foarte, foarte naiva,” Spunea d-soara  McGrath. „Exista un mod onest in care ar fi putut scrie aceasta carte si ar fi putut  fi ceva fascinant.

Acesta este cel mai trist aspect a intregii controverse. Aceasta declaratie aproape spune tot: „Puteam sa scriu aceasta carte in mod onest si sa fie captivant.”  As fi spus adevarul si astfel n-as mai fi fost pusa in dificultate si umilita.

S-ar putea sa traim asa cum spun unii intr-o “era post-adevar,” dar adevarul este ca ar trebui sa se faca o distinctie clara intre ceea ce este fictiune si ce nu este fictiune – dincolo de ceea ce este lumea literara. Intotdeauna adevarul conteaza si cei ce cred ca pot trai fara adevar se inseala. 

Cu toate aceste, inca mai exista speranta. Descoperirile acestea ne-au aratat ca chiar si astazi inca mai exista in noi acel instinct pentru necesitatea adevarului.

Anunțuri
No comments yet

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: