Skip to content

ISPITITORUL DIN DORMITORULUI COPILULUI – TELEVIZORUL

Martie 26, 2008

 

Având motive bune şi evidente, americanii au depus multe eforturi şi au făcut cercetări multiple pentru a identifica şi înlătura tot ce putea contamina şi putea fi periculos în viaţa copiilor. Plumbul era odată un ingredient obişnuit în vopseaua pentru case, dar pericolul pe care-l reprezenta pentru copii a devenit cunoscut şi a fost pornită o cruciadă în toată ţara pentru înlăturarea plumbului din vopsea. 

În afară de plumbul din vopsea, cei implicaţi în această cruciadă au căutat orice toxină sau pericol care putea fi găsit în pijamale, mobilă şi jucării care se putea găsi în dormitorul copilului. Însă se pare  că mulţi au omis pericolul cel mai evident – prezenţa unui televizor în dormitorul unui copil. 

Ziarul The New York Times a publicat un raport foarte interesant despre acest subiect chiar săptămâna aceasta, susţinând că doar prezenţa unui televizor în dormitorul copilului este o ameninţare directă la sănătatea copilului. După cum demonstrează chiar articolul: 

Copiii care au un televizor în camerele lor au note mai mici la testele de la şcoală şi au mai mari şanse să întâmpine probleme cu somnul. Prezenţa unui televizor în dormitor este asociată în mare măsură cu problemele de greutate şi riscul mare de a fuma. 

Cifra copiilor care au un televizor în cameră este ameţitoare. În baza unui studiu, 70% din copiii din clasa a treia au un televizor în camera lor – vorbim de copii în vârstă de 8 ani. 

Ziarista Tara Parker-Pope scoate în evidenţă un lucru real, şi anume că unul din pericole este simplul fapt că, copiii şi adolescenţii vor petrece şi mai mult timp la televizor. După cum afirmă ea însăşi: 

După un studiu asupra a 80 de copii din Buffalo, între vârstele 4-7 ani, prezenţa unui televizor în dormitor a crescut rata timpului petrecut la televizor cu aproximativ 9 ore pe săptămână, la 30 de ore de la 21. Şi probabil, părinţii acelor copii au subestimat timpul real de vizionare al copilului lor. 

„Dacă este în dormitor, părinţii nici măcar nu ştiu ce vizionează copilul” afirma Leonard H. Epstein, profesor în medicină pediatrică, socială şi de prevenţie la Şcoala de medicină şi ştiinţă biomedicală de la Universitatea de Stat din New York din Buffalo. „Adeseori, părinţii care au un televizor în camera copiilor au televizor şi în camera lor.” 

Imaginaţi-vă o poză a familiei fericite – fiecare membru al familiei aşezat în camera lui sau a ei în faţa televizorului. Exact ce este nevoie. Părinţii care se uită prea mult la televizor dau un exemplu nepotrivit copiilor şi adolescenţilor lor. Apoi, pentru a face şi mai rău, unii oferă posibilitatea unei vizionări mai îndelungate punând un televizor în dormitorul copilului. 

Mai mult: 

Dar în anul 2002, ziarul „Pediatrics” a declarat că preşcolarii care aveau un televizor în camera lor aveau mai mari şanse să depăşească greutatea normală. În luna octombrie, ziarul „Obesity” a sugerat că riscul ar putea fi mai mare la băieţi. Într-un studiu realizat între adolescenţii francezi, băieţii cu televizor în dormitor prezentau şanse mai mari de risc decât ceilalţi de vârsta lor de a avea talia mai mare, grăsimea şi indexul mesei corporale mai ridicate. 

Studiul francez a demonstrat de asemenea, dar fără să ne surprindă, că băieţii şi fetele cu un televizor în dormitor petreceau mai puţin timp citind decât ceilalţi.

 Alte date sugerează că televizorul din dormitor afectează activitatea şcolară a copilului.  Într-un studiu din 2005 în cadrul Arhivelor de Medicină pediatrică şi a adolescenţilor, cercetătorii au urmărit obiceiurile privind televizorul, computerul şi jocurile video ale unui număr de aproximativ 400 de copii în şase şcoli din California de Nord timp de un an. Aproximativ 70% dintre copiii incluşi în studiu aveau televizorul lor în dormitor; aveau note semnificativ şi în mod constant mai scăzute la testele de la matematică, citire şi artele limbii. Elevii care au spus că aveau computere acasă aveau note mai mari. 

În analiza finală, studiul evidenţia că copiii de la gimnaziu care aveau televizor în camerele lor aveau şanse duble să devină fumători – chiar ţinând cont de celelalte variabile.  

În concluzie, Tara Parker-Pope afirma: „Astfel că în timp ce numeroşi părinţi încearcă să limiteze timpul petrecut la televizor sau tipul de emisiuni pe care le urmăresc copiii lor, acela poate fi mai puţin de jumătate din bătălie. Ce anume vizionează copiii la televizor este de asemenea important.” 

Televizorul, ca toate celelalte forme de mass-media, reprezintă un potenţial mare pentru bine, cât şi un potenţial mare pentru rău. Adăugaţi aici şi faptul că o mare parte a ce aduce televizorul este marcat mai mult de banalitate decât de orice altceva. Privirea omului este atrasă de imaginile acelea în mişcare şi de zgomotul televizorului, dar creierul nu este stimulat adecvat. Pentru părinţii creştini, o preocupare corectă trebuie să treacă dincolo de efectele mai generale ale televizorului ca şi mijloc de comunicare la conţinutul comunicării – mesajul şi mijlocul. Televizorul este un contaminator al sufletului, antrenând sufletele tinere să dorească bunurile de consum greşite, să preţuiască bunurile morale greşite, să râdă la lucrurile nepotrivite şi să rivalizeze cu celebrităţi imorale şi stupide. 

Acest subiect a fost discutat într-o predică grăitoare rostită de Cornelius Plantinga, preşedintele Seminarului Teologic Calvin, în anul 2006. Predicând din Apocalipsa 2:17, dr. Plantinga a reamintit bisericii sale că Cristos a promis creştinilor autentici din Pergam o „piatră albă” cu numele lor scris pe ea – un simbol al întoarcerii şi transformării lor în Cristos. 

De asemenea, a afirmat următoarele:

Cred că am pierdut teren în faţa culturii populare. Nu totul în cultura populară este rău. Bineînţeles că nu. De fapt, o parte este încântătoare. Dar conţine de asemenea şi un rău real şi problema este că mare parte din rău vizează copiii şi tinerii. Problema este că atunci când ai 10 ani nu poţi să vezi diferenţa între ce e bine şi ce e rău – în special dacă răul este făcut-prezentat foarte, foarte atrăgător. 

Ştiaţi că, chiar şi părinţii creştini conservatori cumpără televizoare pentru dormitoarele copiilor lor de 10 ani şi îi lasă să privească la televizor aproape tot ce vor? Ei cumpără televizor pentru copiii lor de clasa a cincea, îl conectează la cablu, le dau copiilor telecomanda şi îi lasă să închidă uşa. 

Iar acum, zi de zi, noapte de noapte, sufletul copiilor lor este în mâinile filistenilor. Domnul vrea să le dea copiilor noştri o piatră albă cu numele lor adevărat pe ea, însă copiii noştri află cine sunt de la oameni pentru care Domn este doar un alt cuvânt de patru litere. Orice glumă proastă despre Dumnezeu; orice sărbătoare a poftelor sau răzbunării; orice presupunere cinică cu privire la motivaţile oamenilor buni – toate astea sunt turnate în sufletele unuia de 10 ani ca şi cum părinţii lui i-ar fi pus o perfuzie oferită de un speculant. Cu cât mai rău, dacă părinţii achiziţionează pachetul de  canale ca şi HBO, unde comicii împroaşcă cu noroi. Mă refer la un comic care Îl batjocoreşte pe Isus Cristos pentru că El (Isus) n-a înţeles că compasiunea este pentru fraieri. Că El n-a înţeles că cei mai fraierii sunt crucificaţi tocmai pentru că aşa trebuie. Mă refer la un comic care ia microfonul şi începe să lovească în mod ritmic în pardoseala scenei, imitând loviturile de ciocan şi zâmbeşte apoi audienţei spunând „Vă sună cunoscut, Isus? Vă sună cunoscut?” 

Aceasta este o critică profetică şi cuvintele de încheiere ale dr. Plantinga merită o atenţie deosebită: „Sper că atât tu, cât şi eu vom înţelege într-una din zilele acestea că bătălia noastră nu se dă cu carnea şi cu sângele, ci cu puterile, cu autorităţile, cu stăpânitorii întunericului de astăzi. Biserica din Pergam era în pericol să cedeze şi noi suntem în aceeaşi situaţie. Uneori pare că Satan locuieşte şi el aici.” 

Da, şi se pare că uneori Ispititorul din dormitor este televizorul.

Anunțuri
3 comentarii leave one →
  1. cristina permalink
    Martie 30, 2008 5:25 am

    oriunde ar fi televizorul, programele care se transmit in zilele noastre sint foarte daunatoare.

  2. Martie 30, 2008 9:06 am

    Asa e Cristina. Dar daca e in cameral lor e mult mai rau. Dai copilului oportunitatea sa vada orice vrea el fara nici o supraveghere.

  3. tudor permalink
    Aprilie 5, 2008 2:58 pm

    Cu mare atentie tv-ul mai poate fi strunit.
    Ce ne facem cu scolile care sunt mult mai greu de supravegheat de catre parinti.(ma refer la scolile cu pretentii,cele cu caracter crestin sau macar cu profesori,directori si multi elevi crestini)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: