Skip to content

Masculinitate fara barbatie?

Aprilie 11, 2008

Nu e nevoie de o inteligenta sclipitoare ca să vedem că suntem într-o perioadă de largă confuzie cu privire la genuri. Cu foarte multe dezvoltări în timpurile noastre, limbajul nostru în dezvoltare tradează multe schimburi substanţiale în cultură.

 

 

În The Boston Globe (atenţie, articolul conţine un limbaj vulgar), Mark Peters argumenta că proliferarea termenului de „bărbat” indică această confuzie asupra bărbăţiei şi masculinităţii.

 

„Băieţi, este timpul pentru bărbatometru (manogram)? Ţi-ai făcut testul de barbatologie (manimony)?” întreabă el. Apoi îndreaptă atenţia asupra unui lucru mai profund:

 

Daca tu simţi că tu vezi cuvintele bărbat peste tot, atunci tu nu eşti singur. Filme, spectacole TV, publicitatea, şi Internetul se pare că le-au scos afară. Unele sunt calambururi dureroase, altele sunt argouri crude şi ca şi specie, ei spun un mare lucru despre continua inversare a rolurilor.

 

Cuvântul bărbat vine de la mulţi bărbaţi ai peşterilor. „Manimony” (pensia alimentară plătită tovarăşului) a primit un sprijin când a fost folosit în „Cashmere Mafia”[Mafia de caşmir] luna asta, la fel cum „Queer Eye for the Straight Guy” [Ochi feminin/homosexual pentru barbatul normal (care nu e homosexual)] a răspândit „manscaping,” care cuprinde bărbieritul, ceruirea,  epilatul, şi alte „defrisari” ale trupului bărbătesc. Manny [barbatusul?], a fost popularizat de poveştile despre dădaca bărbat a lui Britney Spears şi „mancation” [?] a devenit popular după ce Vince Vaughn a folosit cuvantul in „The break-up”.

 

Reclamele prezintă drepturile bărbatului, mâncarea bărbatului, costumul bărbatului, cureaua bărbatului. Soldaţii US în Irak au numit tradiţionalul musulman dişdaşa o rochie bărbătească, în timp ce răsculaţii activităţilor bărbăteşti tradiţionale au condus pe unii să discute despre o „menaissance” [o renastere a barbatului?].

 

Aşadar, un bărbatometru este un examen la prostată şi un „mankini” este un costum popular de baie în Europa, unde ar trebui să şi rămână. Peters, care este un atent observator al limbajului, înţelege bine că aceste inovaţii lingvistice indică confuzie.

 

Aici este partea cea mai importantă a articolului:

 

Cum să te porţi ca un bărbat reprezinta o problema extraordinara, mai ales dacă eşti unul.

 

Regretatul Steven L. Nock, un profesor de sociologie la Universitatea din Virginia, mi-a spus într-o scrisoare anul trecut că nu le ia foarte mult timp femeilor ca să dovedească faptul că sunt „femei adevărate” în sensul larg al cuvântului, dar bărbaţii sunt într-o situaţie mult mai dificilă, mai ales ca rolul de tată/protector/cel ce aduce hrana nu e considerat necesar sau de dorit aşa cum a fost altădată. „Masculinitatea trebuie continuu dobândită şi arătată. Niciodată nu este câştigată.” Nock a scris: Fără un rol tradiţional care să fie îmbrăţişat, a fi bărbat necesită definirea ta constantă în opoziţie cu toate lucrurile feminine: „Nu este de mirare că poşetele bărbăteşti atrag atenţia.”

 

Peters, citând pe regretatul Steven L. Nock, argumentează că bărbaţii sunt într-o situaţie mult mai delicată, mai precis pentru că „rolul de tată/protector/cel ce aduce hrana nu a fost considerat necesar sau de dorit aşa cum a fost altădată”.

 

Aceasta chiar merge la esenţa problemei. Bărbaţii ar trebui să nu se simtă confortabil cu înţelegerea masculinităţii  care nu e bazată pe roluri şi pe responsabilităţi. Când bărbăţia nu este definită în aceşti termeni normativi, confuzia vine de la sine – împreună cu un vocabular nou şi confuz.

Într-o perspectivă biblică bărbăţia este definită în aceste roluri şi responsabilităţi. Un bărbat este definit în termenii de cine este şi ce face în ascultare de Dumnezeu. O societate care respinge sau dă la o parte aceste roluri şi responsabilităţi – care nu respectă patriarhatul şi care îl oferă ca pe o aşteptare – va semăna seminţele unei confuzii dezastruase. Paguba în limbajul nostru este printre puţinele probleme care le avem.

 

În timp ce Biblia clar onorează bărbaţii care pierd binecuvântarea soţiei şi copiilor de dragul Evangheliei (1 Cor. 7:7-9, 32-38), istoria bisericii creştine indică faptul că aceştia sunt o minoritate. Aşteptarea normativă este aceea că un tânăr se va maturiza să ia rolul de „tată/protector/cel ce aduce hrana” pe care Peters îl vede limpede ca fiind „considerat necesar sau de dorit aşa cum a fost altădată” in vremurile seculare. Acei bărbaţi care trăiesc în credincioşie aceste responsabilităţi nu au de ce să se îngrijoreze în a găsi adevărata bărbăţie. Ei o trăiesc.

 

Când acestă aşteptare nu mai este normativă, să nu ne surprindă faptul că bărbaţii se zbat să definească masculinitatea. Focalizarea trece de la famile la accesoriile modei. Limbajul nostru trădează confuzia, dar confuzia relevă o trădare şi mai mare.

 

Ne minţim singuri dacă credem că putem păstra o masculinitate sănătoasă fără a onora adevărata bărbaţie.

 

Tradus de A.S.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: