Skip to content

Căsătoria şi gloria lui Dumnezeu

Aprilie 14, 2008

„Dragii mei, ne-am adunat aici, în faţa lui Dumnezeu şi în faţa acestei adunări, pentru a uni acest bărbat şi această femeie în Sfânta Căsătorie; care este o stare de cinste, instituită de Dumnezeu în timpurile de neprihănire ale omului, semnificând unirea mistică dintre Cristos şi Biserica Lui pentru noi.”

 

Acest limbaj familiar din Cartea de Rugăciuni a Bisericii Anglicane, recitat de mii de ori în fiecare săptămână în diferite forme, prezintă o perspectivă asupra căsătoriei ca şi o instituţie profund creştină – chiar un portret necesar al iubirii care îi uneşte pe Cristos şi Biserica Lui. După cum căsătoria înseamnă această „unire mistică”, ea ne îndreaptă privirile spre o imagine care ne poartă dincolo de relaţia dintre un soţ şi o soţie.                                 

Oare majoritatea creştinilor au o înţelegere cât de vagă cu privire la acest lucru?

 

Este destul de grav că lumea seculară a redus căsătoria până la un contract aproape (semi) legal care, asemenea altor contracte făcute de bunăvoie, poate fi făcut sau încălcat la buna plăcere. Cea mai mare tragedie este eşecul creştinilor de a lua căsătoria în serios.                   Biblia afirmă că căsătoria este concepută de Dumnezeu nu numai pentru a fi o arenă pentru fericirea umană şi pentru continuarea rasei umane – este de asemenea arena gloriei lui Dumnezeu, unde bucuriile şi regulile căsniciei indică scopul pentru care au fost create fiinţele umane.

 

În căsnicie vorbim despre fericirea noastră, sfinţenia noastră şi împlinirea noastră – dar în mod suprem vorbim despre gloria lui Dumnezeu. Când intrăm într-o căsnicie într-un mod neprihănit, când jurămintele căsniciei sunt împlinite în curăţie, când toate bunurile căsniciei aduc bucurie la locul cuvenit lor – Dumnezeu este glorificat.

 

Scopul nostru final este să-L glorificăm pe Dumnezeu – şi căsnicia este un mijloc al gloriei Sale măreţe. Ca păcătoşi, ne preocupăm prea mult de plăcerile, de împlinirile, de priorităţile noastre, conceptul nostru despre căsnicie este acela de acord domestic.                         Scopul final al căsniciei este gloria măreaţă a lui Dumnezeu – şi Dumnezeu este glorificat într-un mod măreţ când darurile Lui sunt sărbătorite şi primite corect, iar legămintele Sale sunt respectate şi păstrate corect..

 

Căsnicia nu este respectată prea mult în cultura noastră postmodernistă. Pentru mulţi, legământul căsătoriei a fost ignorat în favoarea unui contract de convietuire. O etică a autonomiei personale a produs generaţii succesive care consideră lumea ca şi arena împlinirii personale şi căsnicia ca şi o relicvă demodată a unei culturi depăşite a obligaţiei.

 

Era noastră este una a exprimării personale. Indivizii se exprimă prin căsnicie, apoi se exprimă prin divorţ – de parcă întreaga viaţă nu este mai mult de o succesiune de fapte ale exprimării de sine.

 

O cultură a divorţului explică îndatoririle şi promisiunile sacre ca şi declaraţii temporare ale unei stări emoţionale. Poate azi mă simt căsătorit – mâine, însă, s-ar putea să nu mă mai simt aşa.

 

Cultura noastră este atât de confuză în privinţa sexualităţii, încât beneficiile sexului sunt umbrite de jurămintele şi îndatoririle căsniciei. Datorită tehnologiilor moderne, putem face sex fără a avea copii, şi putem avea copii fără a face sex şi amândouă cazurile în afara căsniciei. Pentru mulţi, căsătoria a devenit irelevantă.

 

Pentru alţii este şi mai rău. Unii au discreditat într-atât căsnicia numind-o închisoare domestică, o instituţie patriarhală şi opresivă care i-a manipulat pe bărbaţi şi femei care nu bănuiau nimic, cu scopul de a-i priva de libertate, autonomie, împlinire şi eliberare.        Şi, pentru o cultură post-creştină, există acea problemă sâcâitoare a caracterului esenţial al căsniciei ca şi instituţie sacră. O societate care nu mai crede în Dumnezeu, în final nu va mai crede nici în căsnicie.

 

Cuplurile creştine care sunt dedicate acestei concepţii înalte despre căsnicie trebuie să se considere contra-revoluţionari. Într-un sens foarte real, ei sunt. Ei ţin piept valului opiniei publice, tendinţei moralităţii moderne, distrugerii ordinii şi scăderii pe piaţă a credincioşiei. Înaintea lui Dumnezeu, ei sunt dedicaţi unul altuia – şi numai unul altuia. Ca să trăiască împreună unul pentru celălalt, indiferent de ce le rezervă viitorul.

 

Biserica a recunoscut trei scopuri majore ale căsniciei, iar toate trei au fost subminate de revoluţia sexuală şi consecinţele ei.

 

Primul este procrearea şi îngrijirea copiilor, când Domnul dă copii în căsnicie. Acest scop nu este respectat de mulţi, dar este onorat între credincioşii Domnului Isus Cristos.                 Copiii trebuie primiţi ca daruri ale instituţiei căsniciei, transformându-i pe soţ şi soţie în tată şi mamă. În era noastră anti-natalistă(anti-natalitate), copiii sunt văzuţi ca nişte obligaţii – uneori mai rău. Împotrivirea faţă de o direcţie procreativă a căsniciei – fiecare căsnicie deschisă sincer pentru darul copiilor – este o negare a perspectivei biblice asupra căsniciei în sine.

 

Al doilea scop major al căsniciei, cum o exprimă şi limbajul antic, este un „remediu împotriva păcatului, şi să evite păcatul trupesc… (credincioşii) să se căsătorească şi să se păstreze nepătaţi ca şi mădulare ale Trupului lui Cristos.”                                                  Căsătoria, remediu pentru păcat? Acest scop este ridiculizat de mulţi, dar este onorat între ucenicii lui Cristos. Tocmai acestui lucru i s-a adresat apostolul Pavel când a scris Epistola către Corinteni. Confuză şi sedusă de păcatul sexual, această bisercă îşi compromisese abilitatea personală de a-L reprezenta pe Cristos. Pavel a afirmat că căsnicia este un mijloc de a canaliza dorinţa sexuală în contextul potrivit, astfel încât credincioşii să nu mai „ardă” datorită poftei şi să păcătuiască împotriva lui Dumnezeu. (1Corinteni 7:9).

 

Cultura noastră a transformat „arderea” datorită poftei într-o formă de artă hedonistă. Sexualitatea explicită – dezbrăcată de constrângerile căsătoriei – este energia din spatele unei părţi majore a economiei noastre, un material pentru distracţie, substanţa artei, farmecul publicităţii. Cei ce cred că actul sexual trebuie să aibă loc doar în cadrul căsniciei sunt respinşi ca şi persoane care sunt întârziaţi (retardaţi) moral, fiinţe depăşite fără speranţă care n-au nici o idee despre lumea modernă.

 

Al treilea scop major al căsniciei este tovărăşia de-a lungul întregii vieţi, prin bine şi rău, comfort şi pierderi, boală şi sănătate, până când moartea desparte soţul şi soţia.                Misterul completitudinii este exprimat în afirmaţia că cei doi vor deveni una. Când un bărbat şi o femeie îşi rostesc jurămintele unul celuilalt, ei devin un întreg unic.                    După rostirea acestor jurăminte, nu mai putem vorbi despre soţ fără soţie sau despre soţie fără soţ. Ei au devenit una, atât în unirea fizică al actului marital cât şi în unirea metafizică a relaţiei maritale. Ca şi cuplu – soţ şi soţie – vor trăi pentru gloria lui Dumnezeu unul cu celălalt, unul pentru celălalt şi unul către celălalt.

 

Finalul căsniciei este debutul ei, de fapt – gloria lui Dumnezeu, misterul lui Cristos şi al Bisericii. Exclusivitatea şi curăţia relaţiei maritale ne îndreaptă privirile spre exclusivitatea şi curăţia relaţiei dintre Cristos şi Biserica Sa.

 

Cum Îl glorifică căsnicia pe Dumnezeu? Tertulian, unul dintre părinţii Bisericii Primare, afirma cu înţelepciune: „Ce frumoasă este, atunci, căsnicia a doi credincioşi, doi care sunt una în cămin, una în dorinţe, una în stilul lor de viaţă, una în religia pe care o practică… nu-i poate despărţi nimic nici în trup nici în duh… Ei se roagă împreună, se închină împreună, postesc împreună, învăţându-se unul pe celălalt, încurajându-se unul pe celălalt, întărindu-se unul pe celălalt. Ei merg în Biserica lui Dumnezeu împreună şi iau parte la ospăţul Domnului, dau piept cu greutăţile şi persecuţia împreună, se mângâie unul pe celălalt. N-au nici un secret unul faţă de celălalt; nu evită niciodată compania celuilalt; nu aduc întristare în inima celuilalt niciodată… Văzând aceste lucruri Cristos se bucură. Acestora El le dă pacea Sa. Unde sunt doi împreună, acolo este şi El prezent.”

 

Căsnicia este o sursă de o mare fericire. de nedescris in cuvinte. Însă datorită păcatului nu este o fericire pură. Scopul ei este să devenim sfinţi. Iar prin legământul căsătoriei doi creştini promit să trăiască împreună în aşa fel încât să se facă unul pe celălalt sfinţi înaintea lui Dumnezeu, ca şi o mărturie a lui Cristos.

 

Păstraţi acest lucru în mintea dumneavoastra; în mijlocul dezabaterilor frenetice actuale despre căsnicie. Când vorbim despre căsătorie vorbim în primul rând despre gloria lui Dumnezeu. Toate darurile diferite ale căsniciei decurg din acest fapt măreţ.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Anunțuri
7 comentarii leave one →
  1. Aprilie 16, 2008 7:55 am

    Apreciem foarte mult preocuparea si exprimarea aici a gandurilor legate de casatorie. In consecinta, pentru a fi citite de cat mai multi oameni, am decis sa postam acest articol pe pagina noastra de Resurse crestine pentru familie. Har in continuare !

  2. Aprilie 16, 2008 3:57 pm

    Nici o problema. Nice site about the family. Keep it up!

  3. adiflorea permalink
    Aprilie 17, 2008 11:57 am

    Mi se pare binevenit acest eseu despre familie si in primul rand faptul ca se arata gloria lui Dumnezeu prin casnicie.Faptul ca in era postmoderna institutia casatoria nu mai este respectata, arata foarte mult din directia pe care au luat-o toate institutiile din lumea in care traim, dar mai rau este ca aceasta directie nu este in concordanta cu voia lui Dumnezeu.

  4. anca permalink
    Aprilie 20, 2008 10:04 am

    salut! am vazut ca m-a cautat cineva:) daca inca mai aveti nevoie de ajutor cu traduceri, astept un email la ancafanta@gmail.com cu detalii. Ma bucur sa fiu de ajutor.
    Anca

  5. anca permalink
    Aprilie 20, 2008 10:26 am

    super articolul despre casatorie! adevarat daca luam casatoria in afara gloriei lui Dumnezeu nu-si are locul! Dar in cadrul gloriei lui Dumnezeu este una din binecuvantarile minunate daruite de El.

  6. Aprilie 20, 2008 3:48 pm

    Anca, multumim frumos, o sa te contactam in curand. Avem mare nevoie de ajutor.

    Ne bucuram ca ti-a placut articolul.

    Blessings,
    Cristi R

  7. Aprilie 20, 2008 3:49 pm

    Adi – bine ai venit. Ma bucur sa vad ca mai traiesti :):)

    Blessings.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: