Skip to content

Sunt copiii o ameninţare globala? Marea dorinţă liberală care aduce moartea loveşte din nou

Mai 16, 2008

Malcolm Muggeridge, un observator înfocat al secolului 20 şi al ororilor acestuia, obişnuia să vorbească despre Marea dorinţă liberală care aduce moartea”. De-a lungul anilor, Muggeridge a apelat la această explicaţie în privinţa mai multor chestiuni neclare, în special acceptarea liberală a avortului. Dacă ar fi în viaţă în prezent, ar vedea cu siguranţă această dorinţă de moarte împlinindu-se în 21 Aprilie 2008, data ediţiei ziarului USA Today.

În rubrica sa periodică din ziar, Oliver „Buzz” Thomas pune întrebarea:

E posibil ca religia noastră să ne ucidă? Preocuparea lui principală este ecologică şi tonul său se doreste a fi apocaliptic. „Cu toţii ne amintim de azteci”, ne atenţionează Thomas. „Unii spun că religia lor, cu înclinaţia lor spre violenţă şi sacrificiu uman, a jucat un rol esenţial în distrugerea civilizaţiei lor. Noi, cei moderni, suntem mult mai sofisticaţi, desigur, dar dacă persistăm în unele dintre practicile noastre religioase, ne putem îndrepta în aceeaşi direcţie cu paşi mărunţi.”

Ceea ce îl preocupă-deranjează pe Thomas este faptul că religia – creştinismul în mod special – ne încurajează să avem prea mulţi copii.

Thomas indică studii recente care avertizează cu privire la un dezastru ecologic.

Apoi ne atenţionează că e posibil să fi trecut de „punctul culminant” crucial în ecuaţia ecologică. După părerea lui, marea problemă constă în creşterea populaţiei şi problema legată de aceasta vizează orice convingere religioasă care încurajează familiile mari.

Din nou, Thomas vede biserica, ca o problemă în mai multe sensuri. El critică fără a fi plauzibil bisericile pentru că nu reuşesc să ordineze femei şi homosexuali fără a lega aceste critici de subiectul principal – doar scoţând în evidenţă că instituţiile religioase sunt adesea „întârziate la petrecere”.

Iată fragmentul cheie al articolului său:

Pentru a ne proteja planeta şi specia, n-ar trebui ca organizaţiile religioase să încurajeze familii mai restrânse? Liderii noştri spirituali au nevoie de o mai multă revelaţie divină ca să înţeleagă că doctrinele noastre actuale – care riscă să ne distrugă pe noi şi lumea întreagă – au devenit discutabile din punct de vedere etic şi teologic?

Creşterea populaţiei loveşte cel mai puternic naţiunile cele mai sărace şi pe măsură ce sărăcia este în creştere, sănătatea publică este afectată. Sunt foarte sigur că Dumnezeu nu este autorul suferinţei umane, dar prin predicile contra măsurilor de contracepţie noi predicăm în acelaşi timp împotriva avortului; pare că Il descriem pe Dumnezeu crud, un bufon sau ambele.

Articolul lui Thomas nu este corect în multe privinţe, însă reprezintă un exemplu al tipului de gândire care pozează drept înţelepciune în unele cercuri. Dacă problema este atât de gravă pe cât o descrie Thomas, cu siguranţă că merită un articol mult mai serios decât al lui.

Thomas deplânge faptul că romano-catolicii şi mormonii (printre alţii) încurajează familiile mari şi faptul că multe grupuri religioase (incluzând mulţi musulmani) descurajează măsurile de contracepţie. De asemenea multe cupluri evanghelice îşi propun şi au familii mari deşi o întreagă generaţie de evanghelici mai tineri regândesc problema măsurilor de contracepţie.

Aceste doctrine „ameninţă să ne distrugă pe noi şi lumea întreagă” acum, exclamă Thomas. El insistă ca liderii religioşi să încurajeze familii mai mici – nu mai mult de doi copii într-un cuplu. „Preoţimea ar trebui să afirme adevărul dificil că a avea mai mult de doi copii într-un astfel de moment este egoist”, susţine el. „Îndrăznim să spunem că este păcat? Americanul obişnuit poate că nu ia în seamă pe reprezentanţii lui politici, dar cu siguranţă ia în seamă ce spune pastorul lui. În fiecare săptămână.

Acesta va fi un mesaj dificil de predicat pentru pastori şi greu de auzit pentru ascultători, dar fără el ne îndreptăm spre un dezastru.”

Nu există un argument împotriva faptului că o populaţie mai mare consumă mai multe resurse decât o populaţie mai mică. Dar aceasta este o modalitate mioapă de a privi la o situaţie foarte complexă – mult mai complexă decât îşi permite să fie abordarea simplistă a lui Thomas.

Adevărata problemă a populaţiei cu care se va confrunta cu siguranţă lumea în viitor este faptul că se nasc prea puţini copii – nu prea mulţi. Rusia experimentează o scădere netă a populaţiei, o situaţie care ar putea ameninţa stabilitatea socială.

În China, politica naţională dezastruoasă a „unui singur copil” a dus la un dezechilibru dramatic al sexelor (de când a fost instituită această politică s-au născut mult mai mulţi băieţi decât fete), şi cu cât populaţia este mai în vârstă cu atât mai mult înseamnă că nevoile sociale fundamentale se vor confrunta cu o criză.

Pe lângă acestea, Africa se confruntă cu o epidemie de SIDA care a ameninţat structura socială. Chiar în economiile avansate din vest, populaţiile în vârstă se vor confrunta cu probleme sociale şi economice semnificative. Ce se va întâmpla când numărul pensionarilor va ajunge numărul celor ce lucrează? Cu siguranţă că acel experiment economic nu va funcţiona.

Abordarea aceasta a controlului populaţiei îşi are fundamentul într-un dezgust elitist faţă de familiile mari şi o ambiţie a unora de a controla destinul reproductiv al altora.

Este exact non-sensul catastrofal pe care l-a argumentat atât de bine istoricul Matthew Connelly de la Universitatea Columbia în cea mai recentă şi importantă carte a sa, Concepţia greşită şi fatală: Lupta pentru controlul populaţiei lumii (Harvard University Press).

În realitate, rata creşterii populaţiei la nivel global este în scădere deja. În orice caz, un cuplu care decide să aibă mai mulţi copii va reflecta adeseori o abordare raţională a ieşirii din sărăcie – nu o cauză a sărăciei în sine. Vorbind fără ocolişuri şi în termeni economici, copiii de obicei aduc beneficii economice mult mai mari decât costurile pe termen lung.

Pentru creştini, însă este în joc mult mai mult decât perspectiva economică. Chestiunea mult mai mare este gloria lui Dumnezeu în naşterea şi creşterea unor progenituri sfinte. Copiii trebuie primiţi – şi concepuţi – ca şi daruri, nu ca ameninţări ale unui dezastru ecologic.

Ca şi maltusienii din vechime, noii profeţi ai controlului populaţiei avertizează apropierea unui dezastru iminent.

Argumentele lor nu au un efect important acolo unde trebuie – între cuplurile care decid să aibă copii. Ei nu pot fi împiedicaţi de un articol din USA Today sau orice alt ziar, de asemenea nu vor fi descurajaţi de argumentele acestora. Ei pur şi simplu nu cred că a avea copii ne ucide.

Anunțuri
No comments yet

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: