Provocarea atenţiei în era digitală

George F. Will a remarcat o data ca, dacă vrei sa citeşti un ziar, jurnal liberal, ar trebui sa citeşti The American Prospect. Eu citesc cîteva, dar puţine sunt la fel de stimulative (si uneori agasante) ca TSP. Dovada stilulentelor la gandire a revistei vine din oferta eseului din 19 Mai 2008 scris de Courtney E. Martin. Eseul pretinde atenţia– si este întru totul despre atenţie si delegarea atenţiei.

Ea pune cu siguranta o intrebare importanta: Oare le pasa cu adevarat studentilor de la colegii sau universitati despre viata mintii, intelectului?

Ea scrie:

In conformitate cu Josh Waitzkin, un absolvent al Universitati Columbia, in 2003, nu prea. Cand el s-a intors la cursul profesorului lui preferat, despre teoria politica, acum cateva saptamani, s-a strecurat pe unul din locurile din spate ale salii de curs si si-a deschis caietul cu spirala. Pe cand se uita la marea de studenti din fata lui a realizat cat de multe s-au schimbat in doar cativa ani de cand el a plecat.

Profesorul Dennis Dalton si-a inceput cursul despre campania lui Mahatma Gandhi de revolta civica urmata de masacrul de la Amritsar, atintindu-si atentia pe persistenta activistilor indieni in a sta racordati la propriul set de valori morale interioare in cuida zdrobirii venite din partea imperialismului britanic. Studenti si-au deschis laptopurile si au inceput sa butoneze. Doar cativa isi luau notite, altii aveau mai multe ferestere deschise, trecand inainte si-napoi de la cumapraturile pe Amazon, vizitarea pe Facebook, verificarea paginii de moda de pe New York Times, reorganizarea calendarelor sociale, scrierea de email-uri, jucatul de solitare, scrisul de teme pentru alte cursuri, vorbitul pe AIM, si cumpararea de bilete de pe Expedia. Josh a facut o lista nevenindu-i sa creada.

Era oare, doar o zi intamplatoare, un curs intamplator, un grup mai nelinistit de studenti de facultate? Sau era o afirmatie profunda si trista a starii mintii noastre imprastiate si cea mai mare provocare cu care avem toti de aface 24/7, in era high-tech: criza atentiei si intentiei?

Courtney Martin identifica starea mintilor noastre imprastiate drept cauza pentru neglijenta intelectuala. Statica si galagia vietii de zi cu zi si supra oferta informationala se combina pentru a ne fura mintea de capaciatatea de a fi atenti – si atentia este, asa cum Martin crede in mod corect, necesara pentru a avea o viata fericita si implinita. Bineinteles, abilitatea de a ne atinti mintea este o deprindere intelectuala absolut necesara pentru o educatie buna. O minte imprastiala nu este o minte gata pentru cele mai pretentioase provocari intelectuale sau sarcini.

Cat de grava este problema? Courtney Martin explica:

Toata lumea se lupta pentru atentia noastra pretioasa – candidatii politici, Victoria’s Secret, inteprinzatorii de tehnologie, lanturile de restaurante, Youtube, companiile de produse de curatare, chioscurile de ziare, copiii, The Gap, parintii, blorgurile, prietenii, JetBlue, chiar si animalele de casa. Un adult obisnuit vede 1000 de reclame pe zi. Consumatorii de internet petrec in jude 32.7 ore pe saptamana online si cam jumatate din timpul acesta uitandu-se la televizor (16.4 ore).

Adolescentii,nu ne mai mira, sunt cei mai probabili sa participe la ceea ce expertii numesc „expunerea la mass media concurenta”– folosirea de diferiti stimuli media. In mijlocul acestui asalt cat de bine suntem noi racordati la valorile noastre interioare? Cat de intentionali suntem cu privire la lucrurile pe care le lasam sa ne suga energia, in ce momente si in ce fel?

Luati-i de exemplu pe studentii care isi petrec timpul pe Facebook, ratand un curs ce are potentialul de a schimba viata, despre razboi si curaj. Atentia lor raspandita nu este criminala, dar cu siguranta nu e drept fata de cursurile profesorului Dalton, de propriul lor potential de invatare, sau de cei 51.976 de dolari pe care parintii lor ii platesc pe an pentru educatia lor de elita. Ei oglindesc un lucru care este foarte real in vietie celor mai multi – sentimentul ca viata ta ti se intampla tie, in loc de a simtii intentia adevarata a cum, cu cine, si pe ce iti petreci timpul. De cate ori te-ai plas de timpul pe care ti l-ai petrecut scriind emailuri – de parca un demon ambitios ti-a invadat trupul si te-a tinut acolo butonand neincetat?

Culminarea mass mediei si cultura divertismentului a format mintea generatiilor care acum sunt in miezul vietii sau mai in varsta. Generatia de azi de studenti de facultate si universitate au inainte o gama mult mai variata de pretendenti ai atentiei lor– cei mai multi fiind celulare sau digitale. Multi adolescenti si studenti de facultate par sa experimenteze o adevarata angoasa atunci cand pierd cateva minute de activitate digitala. (ca sa fim drepti, parintii lor sunt deseori la fel de imprastiati si neatenti.)

Intrebati orice educator si veti auzi povestile de groaza. Profesorii de colegiu se uita la varful capetelor studentilor lor care stau aplecati peste tastaturile lor. In unele campusuri, membri facultatii sunt in revolta cu privire la studentii care isi petrec timpul pe Web si pe Facebook in timpul prelegerilor lor. Experienta de invatare este transformata chiar daca elevii isi iau notite pe laptopurile lor. Contactul viziual intre profesor si elev este de cele mai multe ori pierdut in totalitate.

Asa cum raporteaza Courtney Martin, Josh Waitzken a scris o scrisoare studentilor pe care i-a observat atunci cand a vizitat cursul profesorului Dalton. Aceasta este o sectiune a scrisorii lui care ar trebui vazuta si savurata:

Inteleg ca mintile voastre se misca mai repede si ca noi toti suntem influentati de o cultura care se misca la un pas rapid, dar va dati seama de oroarea cumparaturilor online cand profesorul Dalton descrie… mame ce isi arunca copilasii in fantana pentru a evita o ploaie de gloante? Ce faceti? Vine o zi cand trebuie sa dam socoteala pentru propriul nostru proces de invatare… Asumati-vo! Aceasta este viata voastra. Ce rost are sa topai nevrotic pe deasupra cand toata frumusetea se afla in profunzime? Va rog sa profitati de clipa si sa ascultati atent la prelegerile finale ale lui Dalton. Inchideti computerele. Incetati sa butonati nebuneste si sorbiti temele pe masura ce el le dezvolta… Actul de invatare este un act creativ, nu o amortire a mintii, o receptivitate pasiva asemenea uitatului la televizor.

Acestea sunt sfaturi bune pentru noi toti, indiferent de varsta. Noi toti traim vieti imprastiate care promit sa devina din ce in ce mai complicate si mai imprastiate in anii care vin. Disciplina si administrarea atentiei noatre este o problema de o urgenta de neindoit.

Alaturati-va revolutiei si refuzului de te lasa prada seductiei momelii ce-ti amorteste mintea, prin intermediul lucrurilor digitale– cel putin indeajuns incat sa ai un gand maret, sa auzi o prelegere, sa te bucuri de o conversatie de calitate (cu o persoana reala, fata in fata), sa ascuti o predica grozava, sa vizitezi un muzeu, sa citesti o carte buna, sau sa te bucuri de un minunat apus de soare.

Persoanele care nu pot pastra atentia mentala, nu pot cunoaste intimitatea rugaciunii, si Dumnezeu nu are pagina de Facebook. Abilitatea noastra de a ne atinti atentia nu este doar cu privire la minte, ci este si pentru reflectia sufletului. Ucenicia noastra crestina ne cere sa ii acordam atentia noastra.