Skip to content

O provocare incredibilă – O privire la relaţiile publice ale ateilor

Noiembrie 5, 2008

După cât de ciudată pare, eu nu aş fi crezut ştirea aceasta dacă nu ar fi fost publicată într-unul din ziarele cele mai respectabile ale lumii, The (London) Times.  Se pare că Richard Dawkins, probabil cel mai faimos ateu în viaţă, lansează o campanie de publicitate punând reclame pe autobuzele Londrei.  Iată ştirea:

 

„Probabil că Dumnezeu nu există.  Aşa că, nu te mai îngrijora şi bucură-te de viaţă.”  Acesta este mesajul îmbucurător pe care-l vor purta autobuzele londoneze dacă ateul Richard Dawkins va putea aduna suficiente fonduri. 

 

Lozinca va fi vopsită pe lateralele a 30 de autobuze din Westminster ca reacţie împotriva unor mesaje creştine puse pe nişte autobuze cu burduf.  CBS Outdoors, compania care plasează recalmele pe autobuze a spus că va începe postarea reclamelor în Ianuarie 2009.  Dawkins, care va egala donaţii până la suma de £ 5,500 a afirmat că „Religia are obiceiul de a beneficia de călătorii gratuite.

 

Ariane Sherine, creatoarea campaniei Autobuzului Ateu a spus: „Îmi face plăcere să văd atâţia oameni sprijinind autobuzul ateu.  Dar nu în mod literal, din spatele autobuzului, deoarece astfel s-ar îneca în fum.”

 

Dawkins, care este profesor la Oxford University, este printre oamenii de ştiinţă cei mai faimoşi din lume.  Subiectul predat de Dawkins este „înţelegerea ştiinţei de către public”, dar mare parte a lumii îl ştie ca susţinătorul „genei egoiste” ca fiind motorul principal al evoluţiei.

 

În anii recenţi, Dawkins s-a afirmatr ca un ateu şocant şi sincer.  În cartea sa de mare succes „The God Delusion” Dawkins a prezentat un atac masiv împotriva teismului în general, şi a credinţei creştine în particular.  El a devenit adversarul cel mai gălăgios din lume al credinţei în Dumnezeu şi o prezenţă semnificativă în mijloacele de comunicaţie în masă.  Totuşi, acum el riscă să devină o parodie a propriei imagini.

 

Să privim cu atenţie la cuvintele care alcătuiesc reclama propusă pentru autobuze.  „Probabil că Dumnezeu nu există.  Aşa că, nu te mai îngrijora şi bucură-te de viaţă.”  Destul de slab apel la un ateism plin de curaj.  Probabil că Dumnezeu nu există?  Dawkins nu demonstrează suficientă convingere prin acest cuvânt.  Probabil?

 

Indiferent de cuvintele întrebuinţate, eu nu-mi închipui că reclamele acestea să provoace o creştere en gros a ateismului.  Dar trebuie cel puţin să remarcăm că alegerea cuvintelor este interesantă.  Să însemne aceasta o abordare nouă din partea ateilor, mai sensibilă la publicul căutător (seeker sensitive)?

 

Între timp, de partea aceasta a Atlanticului (în SUA), Ronald Aronson de la Wayne State University susţine că politicienii ar trebui să fei atenţi la atei şi la rudele acestora, necredincioşii.  Scriind în USA Today Aronson spune:

 

Studiile care susţin că aproape toţi americanii cred în Dumnezeu, cum a fost recentul sondaj din 2008 al organizaţiei Pew Forum cu privire la Peisajul Religios al Statelor Unite, apar cu regularitate pe prima pagină a ziarelor.  Sondajul Pew Forum cu privire la Religie şi Viaţa Publică a conchis că 92% din americani sunt credincioşi, şi numai 5% nu cred în Dumnezeu (3% au dat un alt răspuns, sau au spus că nu ştiu sau nu vor să răspundă).

 

Dar există ceva greşit în imaginea aceasta.  Ea nesocoteşte un mare număr de americani, – nu doar atei, agnostici şi laicizaţi, ci şi pe cei care i-au întors spatele lui Dumnezeu şi religiei Vechiului şi Noului Testament.  Şi face să pară ca şi când majoritatea celor ce susţin că sunt „credincioşi” cred cam acelaşi lucruri – deşi aceasta este în mod clar greşit.  Încurajează sentimentul că există două feluri de americani, majoritatea covârşitoare a celor ce cred şi aparţin, şi acei puţini care nu cred şi de aceea sunt intruşi.  Dar părerea tradiţională că aproape toţi americanii cred în Dumnezeu este greşită.

 

Aronson vrea ca media şi partidele politice să acorde mai multă atenţie necredincioşilor.  Pentru a-şi susţine teza, el analizează cifrele citate adesea ca revelante pentru numărul de americani care cred sau nu cred în Dumnezeu.  El spune: „Politica şi prejudiciile care-i marginalizează pe necredincioşi sunt încurajate fără intenţie de statistici.”  Aronson sugerează că studiile sunt prea vagi, incluzând în calculele lor orice noţiune de Dumnezeu.  În plus, el susţine că studiile sunt influenţate de factorul „oportunităţilor sociale.”  Nu este acceptabil social să fii ateu sau necredincios, aşa că cifrele sunt subestimate.

 

Mă întreb dacă Aronson crede că argumentul acesta este puternic.  Dacă necredincioşii ar fi atât de numeroşi, sancţionarea socială ar dispare.  Ba mai mult, când Aronson încearcă să modificele cifrele, el adună laolaltă atei, agnostici, cei neafiliaţi şi pe cei ce fie că nu au vrut să răspundă sondajelor, fie nu au fost siguri cum să răspundă.  El susţine că numărul total al acestora ar fi cam 25% din populaţie.

 

Ei bine, chiar dacă am accepta cifrele recalculate de el, (dar astfel de calcule sunt incorecte), acestea continuă să fie împotriva argumentului său.  Dacă credincioşii sunt de trei ori mai numeroşi decât necredincioşii, atunci cei din urmă sunt în mare minoritate.

 

Obiectivul real al lui Aronson apare la încheierea articolului său:

 

Într-o Americă în care alte minorităţi s-au mobilizat pentru a-şi cere drepturile, când va ieşi la lumina zilei minoritatea noastră cea mai numeroasă şi mai invizibilă?  Când vor pretinde ei ca spiritul multiculturalismului să fie acordat şi celor ce nu se roagă, în schimbul presupunerii generale că valorile, practicile şi normele religioase se aplică tuturor?

 

Când îşi vor da seama că laicii, împreună cu spiritiştii şi credincioşii ne-tradiţionali constituie un bloc important al votului democrat – şi să ceară ca şi necredincioşii să fie incluşi în comitetele locale ale Convenţiei Partidului Democrat?  Şi, deoarece împotriva imaginii lor modelate cu grijă, nu totţi Republicanii sunt credincioşi, când vor deveni secularii mai vizibili şi în Partidul Republican?  Când vor cere secularii să le fie recunoscute enormele contribuţii la istoria, ştiinţa, educaţia şi viaţa publică a Americii?  Când se va trezi acest uriaş adormit pentru a-şi face auzită vocea?

 

Profesorul Aronson vrea ca necredincioşii să obţină recunoaşterea şi comitete în sânul marilor partide politice.  El pare a fi convins că laicii reprezintă un „uriaş care doarme” şi care se va face şi trebuie să se facă auzit.  Cine ştie?  Poate profesorul cunoaşte viitorul!

 

Aici există ceva mai profund, ceva ce ar trebui remarcat.  Jocul cu cifrele este alunecos.  Liderii creştini sunt prea des prea bucuroşi să citeze cifrele fără să recunoască că credinţa în Dumnezeu, aşa cum este reprezentată în aceste studii, nu înseamnă neaparat credinţă creştină.  Dacă marea majoritate a americanilor ar crede în Dumnezeul Bibliei, am vedea o naţiune diferită de cea cunoscută astăzi. 

 

În mod asemănător, ateii, agnosticii, laicii şi necredincioşii de toate culorile îşi pot exagera cifrele de asemenea.  Desigur că factorul „oportunităţilor sociale” joacă un rol important aici, dar la fel de important este şi factorul dur al aritmeticii.

 

Chiar şi în epoca noastră tot mai seculară, necredinţa stridentă este greu de vândut celor mai mulţi dintre americani.  Ateii au de surmontat un obstacol al relaţiilor publice – şi asta pentru un motiv întemeiat.

 

Ceva îmi spune că a susţine că „Probabil că Dumnezeu nu există” pe autobuzele din Londra nu va rezolva obstacolul.  Chiar cred ei că reclama îi va face pe londonezi atei?  Probabil că nu.

Anunțuri
8 comentarii leave one →
  1. Schmaltz Herring permalink
    Noiembrie 6, 2008 8:17 am

    Cand spui ca „probabil Dumnezeu nu exista” se numeste ca esti agnostic, iar nu ateu.

  2. Noiembrie 10, 2008 2:03 pm

    Thanks Herring! Ai dreptate. Pe mine ma surprinde ca un om ca si Dawkins (care a luptat toata viata lui sa dovedeasca, ca Dumnezeu nu exista) pune si ‘PROBABIL’!!??

  3. http://zbiara-tare.blogspot.com/ permalink
    Decembrie 13, 2008 11:08 am

    http://zbiara-tare.blogspot.com/ agnostic omul ..

  4. ciprianmusat permalink
    Ianuarie 5, 2009 11:02 pm

    Ateismul este si el o forma de credinta: aceea ca Dumnezeu nu exista. Ca orice religie sau pseudo-religie, va cauta adepti si va avea misionari. Dawkins este unul dintre ei. Nu ma sperie foarte tare ce ar putea face el, fiind dovedit ca secolul XXI este unul mistic-religios, ci ma sperie lipsa de actiune a crestinilor care ar trebui sa acapareze cat mai mult teren (mesajele pe autobuz sau pe stalp sau aiurea prin oras sunt ok daca nu bagatelizeaza cel mai puternic mesaj din lume – cel al Evangheliei)

  5. Februarie 21, 2009 12:09 pm

    poate daca ai cunoste ce inseamna agnostic ai vedea ca am dreptate

  6. Aneta Tudorache permalink
    Martie 30, 2009 2:15 pm

    …are dreptate „ciprianmusat”…dar, acum sincer, majoritatea dintre noi suntem crestini numai cu numele, cu vorbe goale, caci din faptele noastre nu reiese ca am fi crestini…in cazul acesta, noi care ne consideram crestini, nu putem fi un model pentru cei mai putini credinciosi sau chiar atei…daca am fi modele de comportament si conduita, asa cum ne invata Biblia, atunci i-am castiga si pe ceilalti de partea noastra, din pacate insa ne cam castiga ei (necredinciosii) de partea lor…cu totii am uitat de Dumnezeu, noi I-am intors spatele si nu El noua, asa ca culegem ce-am semanat………………..

Trackbacks

  1. Un cretin omniscient | Logosfera
  2. O provocare incredibilă – O privire la relaţiile publice ale ateilor « ADEVĂRUL UNIC

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: