Skip to content

Femeile si copiii primii? Povestea a doua transatlantice

Martie 15, 2010

Scenariul e prea-bine cunoscut si  povestea  inca  mai bantuie  gandirea moderna. Maretul transatlantic Titanic, care a fost construit ca fiind de nescufundat, a fost lovit de un iceberg in  14 Aprilie 1912 si scufundat in zorii zilei urmatoare, atragand in adancuri  1517 de vieti dintre cei 2223 de pasageri aflati la bord. Transatlanticul Titanic a dvenit o parabola a modernitatii – a limitelor tehnologiei si a ingamfarii umane. Este de-asemenea  un subiect de fascinatie perpetua datorita  istorisirilor si experientelor celor care au supravietuit  si a celor care au murit inecati, scoase la lumina pentru ca Titanicul a transportat multi oameni  de vaza (aristocrati sau inavutiti) ai momentului.

Mai putin celebra este povestea  scufundarii transatlanticului Lusitania care a fost lovit de o torpila germana in 7 Mai 1915, luand viata a 1198 de oameni din cei 1959 aflati la bord. Scufundarea vasului a fost un factor important in decizia intrarii Statelor Unite in Primul Razboi Mondial impotriva Germaniei, dar fara a avea un rol proeminent in imaginatia americanilor – in mare masura multumita Hollywoodului si fascinatiei sale pt Titanic.

Mergand mai departe, cele doua scufundari difera in mod notabil una fata de cealalta dintr-un punct de vedere crucial. Titanicului i-a luat ore intregi ca sa fie scufundat, facand loc unor remarcabile si impresionante drame umane care s-au desfasurat la bordului vasului ce se afunda in adancuri. Lusitania s-a scufundat doar in 18 minute, lasand prea putine urme in imaginatia umana.

Dupa cum se pare, au fost si alte diferente cruciale. Un studiu nou publicat in Proceedings of the National Academy of Sciences urmareste diferenta dintre comportamentul barbatilor de la bordul celor doua vase. Diferenta a fost remarcabila.  La bordul Titanicului, barbatii s-au comportat in general cu o mare preocupare pt femei si copii, facand tot ce le statea in putinta ca sa-i aseze in pretioasele si insuficientele locuri din barcile de salvare. Sute de barbati  s-au inecat impreuna cu Titanicul, demonstrand intelegerea responsabilitatii de a pune bunastarea si viata femeilor si copiilor deasupra propriior lor vieti.

La bordul vasului Lusitania ce se scufunda, scena s-a desfasurat intr-un mod cu totul diferit. Femeile si copiii au avut sanse mai mici de supravietuire decat barbatii, pentru ca acestia si-au folosit forta si viteza – avantaje naturale – pt a ocupa locurile din barcile de salvare, indepartand din drumul lor femeile si copiii.

Dupa cum concluziona revista The New York Times “, pe Titanic, copiii au supravietuit cu 14,8% mai mult decat adultii, in timp ce pe Lusitania, acestia au fost cu 5,3% mai putini. Iar femeile de pe Titanic au supravietuit cu 53% mai mult decat barbatii, in timp ce pe Lusitania au supravietuit cu 1,1% mai putin”.

Revista TIME ne ofera mai multe detalii:

Rezultatele sunt relevante. La bordul Titanicului, grupul copiilor sub 16 ani au reprezentat circa 31% din grupul de referinta al supravietuitorilor, iar cel de pe Lusitania era in jur de 0,7%. Barbatii intre 16 si 35 ani de pe Titanic au avut o rata a supravietuirii cu 6,5% mai mica decat grupul de referinta, in timp ce pe Lusitania a fost cu 7,9% mai mare decat grupul de referinta. Pentru femeile cu varsta intre 16 si 35 ani, decalajul a fost si mai dramatic: pt  femeile de pe Titanic a atins un imens varf de 48,3%; decalajul de pe Lusitania au  fost mai mic, dar totusi semnificativ, de 10,4%.  Cea mai frapanta diferenta in ceea ce priveste supravietuirea – nesurprinzatoare, avand in vedere perioada – a fost determinata de clasa sociala. Pasagerii de la prima clasa de pe Titanic au avut sanse de salvare cu 43,9% mai mari decat grupul de referinta; in mod remarcabil, cei de pe Lusitania au avut sanse cu 11,5% mai mici decat grupul de referinta.

Care sunt explicatiile pt aceasta diferenta? Cercetatorii au cautat cativa factori, dar au ales unul care parea mai evident – perioada de timp necesara vaselor pt a fi scufundate. Dupa cum se relateaza in studiu, la bordul vasului Lusitania, “ impulsul de moment a dominat comportamentul pasagerilor. Pe vasul Titanic care s-a scufundat treptat, a existat rezerva de timp pt  a reaparea tipare comportamentale influentate de aspectul social”.

Abordand problema  cu sinceritate, la bordul vasului Lusitania, barbatii au demonstrat “motivatii egoiste”. Dupa cum explica revista TIME, acesta este “un comportament bazat in cel mai mic amanunt pe egocentrism si care a dat castig de cauza barbatilor tineri. Pe Titanic, regulile privind sexul, clasa sociala si tratamentul preferential al copiilor – in alte cuvinte, bunele maniere – au avut sansa de a se impune”

Pornim de la  ipoteza ca “ regulile privind sexul, clasa sociala si tratamentul preferential al copiilor”  sunt puse pe seama “bunelor maniere” si a “tiparelor comportamentale determinate social”. Cu alte cuvinte, decizia barbatilor de a da prioritate femeilor si copiilor este doar un comportament deprins/invatat, o conventie sociala.

La atat se reduce totul?  Se ridica astfel o mare intrebare – sunt indreptatiti barbatii sa actioneze cu grija si atentie fata de copii si femei,  sau este doar o reminiscenta a moralitatii epocii victoriene?

Ce vor face feministele moderne in privinta aceasta? Cele care se zbat sa elimine toate diferentele semnificative dintre sexe, trebuie – daca sunt oneste – sa considere ca fiind rezultatul unei astfel de perspective  ceea ce s-a intamplat la bordul vasului lui Lusitania. Trebuie neaparat sa credem ca alegerea morala care face ca barbatul sa actioneze impotriva bunastarii proprii este doar un vestigiu al manierelor construit pe baze sociale?

La bordul vasului Lusitania, barbatii tineri au actionat conform instinctului de conservare egoist, iar femeile si copiii au fost lasate in voia valurilor. La bordul Titanicului, a existat rezerva de timp pt ca barbatii sa cantareasca riscurile si sa actioneze conform unei morale superioare. A existat rezerva de timp pt ca constiinta sa-si ridice vocea si sa-si proclame autoritatea, dictandu-le  barbatilor, tineri sau in varsta, cum sa-si faca datoria.

Perspectiva crestina bazata pe Scripturi explica aceasta realitate  in termenii revelatiei divine referitoare la ordinea morala in structurile creatiei, si in special in ceea ce numim constiinta. Chiar si in starea noastra decazuta, moralitatea ne dicteaza actiunile, fiind cea care ne sopteste launtric ce trebuie si ce nu trebuie sa facem – chiar daca nu este in propriul nostru interes.

Abordarea seculara are putine resurse pt a explica aceasta realitate, si se bazeaza pe cateva argumente izvorate din comportamentul de supravietuire evolutionist sau dintr-o moralitate construita pe considerente sociale. Abordarea feminista este chiar mai tragica. Ele militeaza pt o lume asemanatoare Lusitaniei, dar aceasta seamana mai mult cu Titanicul.

Femeile si copiii primii. Civilizatia insasi depinde de acest tip de moralitate. Fara ea, intregul proiect al civilizatiei umane este destinata scufundarii intre valuri.

Traducere: Ciprian Sturz

Anunțuri
2 comentarii leave one →
  1. beatrice permalink
    Ianuarie 3, 2011 11:50 am

    aseara am vazut filmul TITANIC si mi-a placut foarte mult am fost fascinata de povestea de dragoste dintre jack dawson si rose a fost foarte frumos asta da film bravo regizorului james cameron TITANIC mi-a placut mai mult decat AVATAR

Trackbacks

  1. Maestrul Sabin Pautza, Atelierul de arhitectură tradiţională, cel mai încălcat jurămînt, dreapta.net, două articole de Al Mohler şi alte bloguri « Marius Cruceru

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: