Skip to content

Si ce daca Avortul sfarseste o viata? O candoare rara din partea Culturii Mortii

Februarie 25, 2013
 
Este un PRUNC NENASCUT ” O VIATA  care merita sa fie salvata?” intrebarea este ingrozitoare dar argumentul a fost mult prea real. Intr-un articol recent, Mary Elizabeth Williams de la Salon.com a recunoscut   lucurul pentru care miscarea pro-viata a luptat tot timpul – si anume ca de la momentul conceprei un prunc nenascut este o viata umana de netagaduit. Si totusi, Williams argumenteaza ca aceasta viata umana nenascuta trebuie exterminata daca o femeie doreste un avort. Copilul este o viata, dar in viziunea ei groteasca „o viata care merita sacrificata.”
Miscarea pentru drepturile avorturilor a avut din totdeauna o problema cu limbajul. Americanul de rand inca aude cuvantul avort cu o anumita revolta morala. Activistii nu au avut nevoie de o analiza de marketing sofisticata ca sa inteleanga atat lucru. De la inceputurile miscarii ei au trecut de la argumentul public la limbajul alegerii – o femeie are „dreptul de a alege.”
Dar sa aleaga ce? N-a fost necesara nicio revolutie legala pentru ca femeia sa aiba dreptul de a purta copilul nenascut pana la nastere. Ce s-a cerut a fost dreptul de a alege sa omoare acel copil nenascut. Acesta este realitatea morala care a fost umbrita  si camuflata de limbajul pro-alegere. 
 In ultimele saptamani, cel de la Planificare Parentala ( Planed Parenthood) au revelat faptul ca se indeparteaza de limbajul pro-alegere, pentur ca nu functioneaza. Mary Elizabeth Williams este de acord, spunand ca schimbarea trebuia facuta de mult. Ea argumenteaza ca miscare pro-avort a cazut prada „trucurilor viclene si murdare” ale miscarii pro-viata  – o miscare despre care spune ea, care a controlat problema vietii de prea mult timp. 
Apoi cu o candoare infioratoare, Williams merge mai departe in a afirma ca fiecare copil nennascut este viata umana. Dar, argumentul ei nu este pro-viata. Departe de asta.
In cuvintele ei:
„Atunci cand noi cei de partea pro-alegere devenim ingraditi in jurul intrebarilor despre viata, ne face contradictorii si ilogici. Am prietene care s-au referit la avorturile lor ca „racaind gramada aia de celule” ca mai apoi dupa cativa ani sa fie extaziate de sarcinile lor pe care le descriau in termenii „bebelusul meu” si „copilul asta”. Stiu femei care au fost usurate de avorturile lor dar care au fost intristate de pierderea unei sarcini. De ce nu putem cadea de acord ca felul in care au simtiti vis a vis de sarcinile lor este vast diferit, dar ca este destul de  prostesc sa pretinedem ca ceea ce crestea in ele  nu era acelasi lucrur? Fetusii nu sunt slelectivi in felul acesta. Ei nu se califica la viata doar daca exista intentia de a le da nastere.”
 
Williams strapunge evaziunea pro-alegere. Fetusul este viata umana, afirma ea – fiecare fetus, dorit sau nedorit de care mama lui, planificat sau neplanificat ca sarcina. Ea afirma chiar si ca viata incepe la concepere. Dar, ea se grabeste sa argumenteze ca faptul ca un copil nenascut este viata umana, nu inseamna ca n-ar trebui avortat. 
 
Ea explica:
„Iata realitatea complicata in care noi traim : Nu toata viata este egala. Aceste este un lucru dificil pentru liberali ca mine despre care sa vorbim, ca nu cumva sa ajungem sa fim priviti ca gasca  iubitori de sentinta cu moartea, omaoara-ti bunica si copii nenascuti. Si totusi un fetus poate fi viata umana fara sa aiba aceleasi drepturi ca femeia in a carui trup locueste. Ea este seful. Viata ei si ceea ce este bine pentru circumstantele si sanatatea ei ar trebui sa primeze peste drepturile aceste entitati non-autonome care este in ea. Asta intotdeauna.  „
 
Astfel atat mama cat si copilul sunt deplin umani, deplin vii, si pe de-a intregul recunoscuti va viata umana. Dar mama poate avorta viata umana din ea pentru orice motiv sau pentru nici un motiv afirmat. Williams argumenteaza ca mama este un agent autonom pe cand copilul nu este. 
 
In candoarea ei premeditata, Mary Elizabeth Williams declara ca un copil nenascut este vita umana, dar nu o viata care sa fie vrednica de respect sau protectie. Asa cum insista Williams „As pune viata unei mama mai presus de viata unui fetus de ficare data – chiar daca trebuie sa recunosc convingerea mea ca intr-adevar acel fetus este viata.”
 
Ea cu sinceritate numeste pruncul nenascut viata umana dupa care isi incheie argumentul cu asta – „o viata care merita sacrificata”.
 
Cultura mortii este rareori atat de sincera, dar acesta este logica nedeghizata din spatele cauzei drepturilor avorturilor. Bebelusul uman, nenascut este doar „o viata care merita sacrificata.”
Cititi si plangeti. 
Anunțuri
No comments yet

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: