Skip to content

Stabilitatea inaintea experimentarii — intelepciunea mariajului

Martie 16, 2010
tags:

Corect inteleasa, casatoria tine intru totul de stabilitate. Intr-o lume a experientelor, evenimentelor si a angajamentelor  tranzitorii, mariajul este intransigent. Este pur si simplu un angajament permanent facut  intre un barbat si o femeie care se obliga sa traiasca loiali unul fata de celalalt pana cand moartea ii va desparti.

Aceasta este esenta si specificul casatoriei. Logica mariajului este lesne de inteles si dificil de corupt si acesta este motivul datorita caruia  institutia in cauza  a supravietuit de-a lungul timpului. Institutia casatoriei a rezistat datorita statutului sau esential. Reprezinta literalmente ceva fara de care o societate sanatoasa si functionala  nu poate supravietui.

Citește mai mult…

Femeile si copiii primii? Povestea a doua transatlantice

Martie 15, 2010

Scenariul e prea-bine cunoscut si  povestea  inca  mai bantuie  gandirea moderna. Maretul transatlantic Titanic, care a fost construit ca fiind de nescufundat, a fost lovit de un iceberg in  14 Aprilie 1912 si scufundat in zorii zilei urmatoare, atragand in adancuri  1517 de vieti dintre cei 2223 de pasageri aflati la bord. Transatlanticul Titanic a dvenit o parabola a modernitatii – a limitelor tehnologiei si a ingamfarii umane. Este de-asemenea  un subiect de fascinatie perpetua datorita  istorisirilor si experientelor celor care au supravietuit  si a celor care au murit inecati, scoase la lumina pentru ca Titanicul a transportat multi oameni  de vaza (aristocrati sau inavutiti) ai momentului.

Mai putin celebra este povestea  scufundarii transatlanticului Lusitania care a fost lovit de o torpila germana in 7 Mai 1915, luand viata a 1198 de oameni din cei 1959 aflati la bord. Scufundarea vasului a fost un factor important in decizia intrarii Statelor Unite in Primul Razboi Mondial impotriva Germaniei, dar fara a avea un rol proeminent in imaginatia americanilor – in mare masura multumita Hollywoodului si fascinatiei sale pt Titanic.

Mergand mai departe, cele doua scufundari difera in mod notabil una fata de cealalta dintr-un punct de vedere crucial. Titanicului i-a luat ore intregi ca sa fie scufundat, facand loc unor remarcabile si impresionante drame umane care s-au desfasurat la bordului vasului ce se afunda in adancuri. Lusitania s-a scufundat doar in 18 minute, lasand prea putine urme in imaginatia umana.

Dupa cum se pare, au fost si alte diferente cruciale. Un studiu nou publicat in Proceedings of the National Academy of Sciences urmareste diferenta dintre comportamentul barbatilor de la bordul celor doua vase. Diferenta a fost remarcabila.  La bordul Titanicului, barbatii s-au comportat in general cu o mare preocupare pt femei si copii, facand tot ce le statea in putinta ca sa-i aseze in pretioasele si insuficientele locuri din barcile de salvare. Sute de barbati  s-au inecat impreuna cu Titanicul, demonstrand intelegerea responsabilitatii de a pune bunastarea si viata femeilor si copiilor deasupra propriior lor vieti.

La bordul vasului Lusitania ce se scufunda, scena s-a desfasurat intr-un mod cu totul diferit. Femeile si copiii au avut sanse mai mici de supravietuire decat barbatii, pentru ca acestia si-au folosit forta si viteza – avantaje naturale – pt a ocupa locurile din barcile de salvare, indepartand din drumul lor femeile si copiii.

Dupa cum concluziona revista The New York Times “, pe Titanic, copiii au supravietuit cu 14,8% mai mult decat adultii, in timp ce pe Lusitania, acestia au fost cu 5,3% mai putini. Iar femeile de pe Titanic au supravietuit cu 53% mai mult decat barbatii, in timp ce pe Lusitania au supravietuit cu 1,1% mai putin”.

Revista TIME ne ofera mai multe detalii:

Rezultatele sunt relevante. La bordul Titanicului, grupul copiilor sub 16 ani au reprezentat circa 31% din grupul de referinta al supravietuitorilor, iar cel de pe Lusitania era in jur de 0,7%. Barbatii intre 16 si 35 ani de pe Titanic au avut o rata a supravietuirii cu 6,5% mai mica decat grupul de referinta, in timp ce pe Lusitania a fost cu 7,9% mai mare decat grupul de referinta. Pentru femeile cu varsta intre 16 si 35 ani, decalajul a fost si mai dramatic: pt  femeile de pe Titanic a atins un imens varf de 48,3%; decalajul de pe Lusitania au  fost mai mic, dar totusi semnificativ, de 10,4%.  Cea mai frapanta diferenta in ceea ce priveste supravietuirea – nesurprinzatoare, avand in vedere perioada – a fost determinata de clasa sociala. Pasagerii de la prima clasa de pe Titanic au avut sanse de salvare cu 43,9% mai mari decat grupul de referinta; in mod remarcabil, cei de pe Lusitania au avut sanse cu 11,5% mai mici decat grupul de referinta.

Care sunt explicatiile pt aceasta diferenta? Cercetatorii au cautat cativa factori, dar au ales unul care parea mai evident – perioada de timp necesara vaselor pt a fi scufundate. Dupa cum se relateaza in studiu, la bordul vasului Lusitania, “ impulsul de moment a dominat comportamentul pasagerilor. Pe vasul Titanic care s-a scufundat treptat, a existat rezerva de timp pt  a reaparea tipare comportamentale influentate de aspectul social”.

Abordand problema  cu sinceritate, la bordul vasului Lusitania, barbatii au demonstrat “motivatii egoiste”. Dupa cum explica revista TIME, acesta este “un comportament bazat in cel mai mic amanunt pe egocentrism si care a dat castig de cauza barbatilor tineri. Pe Titanic, regulile privind sexul, clasa sociala si tratamentul preferential al copiilor – in alte cuvinte, bunele maniere – au avut sansa de a se impune”

Pornim de la  ipoteza ca “ regulile privind sexul, clasa sociala si tratamentul preferential al copiilor”  sunt puse pe seama “bunelor maniere” si a “tiparelor comportamentale determinate social”. Cu alte cuvinte, decizia barbatilor de a da prioritate femeilor si copiilor este doar un comportament deprins/invatat, o conventie sociala.

La atat se reduce totul?  Se ridica astfel o mare intrebare – sunt indreptatiti barbatii sa actioneze cu grija si atentie fata de copii si femei,  sau este doar o reminiscenta a moralitatii epocii victoriene?

Ce vor face feministele moderne in privinta aceasta? Cele care se zbat sa elimine toate diferentele semnificative dintre sexe, trebuie – daca sunt oneste – sa considere ca fiind rezultatul unei astfel de perspective  ceea ce s-a intamplat la bordul vasului lui Lusitania. Trebuie neaparat sa credem ca alegerea morala care face ca barbatul sa actioneze impotriva bunastarii proprii este doar un vestigiu al manierelor construit pe baze sociale?

La bordul vasului Lusitania, barbatii tineri au actionat conform instinctului de conservare egoist, iar femeile si copiii au fost lasate in voia valurilor. La bordul Titanicului, a existat rezerva de timp pt ca barbatii sa cantareasca riscurile si sa actioneze conform unei morale superioare. A existat rezerva de timp pt ca constiinta sa-si ridice vocea si sa-si proclame autoritatea, dictandu-le  barbatilor, tineri sau in varsta, cum sa-si faca datoria.

Perspectiva crestina bazata pe Scripturi explica aceasta realitate  in termenii revelatiei divine referitoare la ordinea morala in structurile creatiei, si in special in ceea ce numim constiinta. Chiar si in starea noastra decazuta, moralitatea ne dicteaza actiunile, fiind cea care ne sopteste launtric ce trebuie si ce nu trebuie sa facem – chiar daca nu este in propriul nostru interes.

Abordarea seculara are putine resurse pt a explica aceasta realitate, si se bazeaza pe cateva argumente izvorate din comportamentul de supravietuire evolutionist sau dintr-o moralitate construita pe considerente sociale. Abordarea feminista este chiar mai tragica. Ele militeaza pt o lume asemanatoare Lusitaniei, dar aceasta seamana mai mult cu Titanicul.

Femeile si copiii primii. Civilizatia insasi depinde de acest tip de moralitate. Fara ea, intregul proiect al civilizatiei umane este destinata scufundarii intre valuri.

Traducere: Ciprian Sturz

Cum vor auzi Evanghelia daca nu va fi cine sa le-o predice

Februarie 4, 2010

Predicarea a ajuns intr-o  perioada dificila. Cel putin asa sugereaza un raport al Facultatii de Teologie Pastorala din cadrul Universitatii din Durham. Centrul de cercetare CODEC al British University care urmareste sa cerceteze „interfata dintre Biblie, mediul digital si cultura contemporana”, supervizeaza acest raport pt a marca ce-a de a 15 aniversare al Facultatii de Teologie Pastorala. Raportul nu este insa  prea incurajator.

Ruth Gledhill de la revista The Times (din Londra) afirma urmatoarele „Predicile, dupa cum arata istoria, pot fi asezate printre cele mai revolutionare  tipuri de discurs. De la Jean Calvin si pana la Billy Graham, predicarea a avut puterea de a misca inimile regilor, de a invrajbi natiunile, de a anima combatantii in dorinta de  a schimba lumea si de a impulsiona omenirea sa-si reformeze viata”.

Intradevar, predicarea este actul central al inchinarii crestine, iar nazuinta ei mareata se intinde mult deasupra dorintei de a schimba intreg mapamondul. Predicarea Cuvantului lui DUMNEZEU reprezinta mijlocul fundamental prin care EL raporteaza crestinii la imaginea lui HRISTOS. Inteleasa corect, adevarata predicare crestina nu are ca tinta numai viata pamanteasca, ci este si mijlocul prin care DUMNEZEU isi pregateste copiii pt vesnicie.

Si n-ati cunoaste acest aspect daca ati cantari importanta propovaduirii ghidandu-va doar dupa locul pe care-l detine in multe adunari contemporane. Gledhill remarca ca „in multe biserici acest moment vibrant a fost redus la ceva mai mult de 20 de minute de monolog monoton si care serveste doar pt a umple timpul dintre inchinarea prin muzica si pranz.”

Reducerea importantei propovaduirii nu este uniforma in toate adunarile si denominatiunile. Evanghelicii erau cei mai entuziasti cand venea vorba de predicare, in timp ce altii acordau o mai mica importanta propovaduirii Cuvantului. Gledhill remarca ironic ca „de-asemenea, baptistii si catolicii foloseau Biblia cu mai mult entuziasm in predicare decat o faceau anglicanii si metodistii.”

Anglicanii si-au exprimat mai degraba dorinta de a se distra/de a se destinde, decat de a fi educati. Reverendul Kate Bruce, membra a comitetului pt predicare si comunicare din cadrul centrului CODEC, spunea  ca „intr-o cultura care pretuieste spectacolul si indrageste modelul stand-up-ului, mai mult de un sfert dintre respondenti au sustinut ca si-ar dori o predicare care sa-i faca sa se simta confortabil, sa-i distreze.”

Ei bine, vor trebui sa fie rapizi cu distractia. Multi anglicani mentioneaza ca isi doresc ca predica sa dureze cel mult 10 minute. Dupa cum observa Gledhill, ei ar fi dispusi sa aloce pana la 20 de minute „daca n-ar exista ambiguitati.”

Probabil ca cea mai importanta intrebare ridicata de acest studiu este cum de atat de multi dintre cei care frecventeaza biserica (96,6%) sustin ca  „asteapta cu nerabdare ” predica. Ruth Gledhill comenteaza acest aspect:

In studiul lor, cercetatorii de la Durham recunosc incurcati ca foarte multi oameni asteapta nerabdatori predicile din cadrul serviciilor divine, si marturisesc ca este nevoie de mai multa munca ca sa inteleaga si motivatia lor.

Studiul ridica problema motivatiei nerabdarii cu care oamenii asteapta predicile: continutul, angajamentul, distractia, teologia sau simplul fapt ca le ofera un timp de deconectare totala.

Timp pt deconectare? Conform studiului, Marea Britanie are numai 3,6 milioane de oameni care frecventeaza regulat biserica, dintr-o populatie de peste 60 milioane de oameni. Asta inseamna ca numai aproximativ 5 procente dintre britanici participa la serviciile divine sau la alte intalniri bisericesti. Evident, multi dintre cei care participa,  „asteapta cu nerabdare” un mesaj foarte scurt din partea unui predicator  care-i destinde, care-i distreaza.

Anglia, desigur, este natiunea care ne-a daruit candva predicatori precum Charles Simeon, Charles Spurgeon si Martyn Lloyd-Jones. Acum, cu exceptia unor cazuri rare si binecuvantate de biserici evanghelice credincioase, propovaduirea a ajuns intr-o perioada de criza disperata.

Unii observatori ai modului de viata britanic estimeaza ca in prezent in fiecare saptamana numarul musulmanilor care frecventeaza moscheele este superior numarului crestinilor care participa la serviciile divine. Asta inseamna ca in Marea Britanie sunt probabil mai multi oameni care asculta mesajul imamilor ( preoti musulmani n.tr.) decat cei care audiaza propovaduirea predicatorilor.

Acest fapt ridica  o intrebare interesanta: marginalizarea propovaduirii conforme cu Biblia din multe biserici reprezinta cauza sau rezultatul regresului crestinismului printre popoare? Intradevar, trebuie sa fie atat cauza cat si efectul. In orice caz, nu putem spera la o redobandire a crestinismului biblic, autentic,  fara o prealabila restabilire a propovaduirii conforma cu Scripturile. Asta insemnand o predicare expozitiva, textuala, evanghelistica si doctrinala. Cu alte cuvinte, o propovaduire care va dura cu mult peste 10 minute si care nu va degenera intr-o forma de spectacol reconfortant.

De peste veacuri, copiii lui DUMNEZEU au fost salvati prin ascultarea unor invataturi biblice si propovaduiri curate. Proclamarea curata a Cuvantului lui DUMNEZEU este primul semn, prima trasatura fundamentala, esentiala a Bisericii. Si dupa cum sustineau reformatorii, unde aceasta trasatura lipseste, biserica nu mai exista.

Studiul supervizat de Facultatea de Teologie Pastorala este interesant, dar in acelasi timp inspaimantator. Dar a fost dobandit un mic castig prin aflarea raspunsurilor unor oameni confuzi asupra tipului de propovaduire pe care si-l doresc. Un predicator credincios considera ca prima si cea mai sfanta indatorire a sa este sarcina de a darui enoriasilor sai propovaduirea de care adunarea are nevoie.

Traducere: Ciprian Sturz

Deturnand luciditatea – cum actioneaza pornografia

Februarie 2, 2010

Devenim cu repeziciune o societate pornografica. Tendinta a ultimei perioade, imaginile sexuale explicite s-au strecurat in publicitate, comert si realmente in fiecare ungher  al  vietii americane. Pornografia inconjuratoare, ambientala este acum aproape peste tot, din magazinele locale pana la emisiunile TV cu audienta mare.

Dupa unele estimari, productia si desfacerea pornografiei explicite reprezinta a saptea industrie ca marime din America. Pelicule noi si pagini de internet sunt lansate saptamanal, revolutia digitala devenind o  gazda a noilor sisteme de transmisie. Fiecare noua platforma digitala devine o oportunitate de desfacere a  industriei pornografice.

Asa cum ne asteptam, marea majoritate a consumatorilor de pornografie este formata din barbati. Nu este un secret ca barbatii sunt extrem de stimulati de imagini, fie ca sunt fixe sau in miscare/video. Acest fapt nu este o noua descoperire si asta ne-o demonstreaza formele stravechi de pornografie. Tot ceea ce este nou tine, de fapt, de acces. Barbatii si adolescentii zilei de azi nu mai contempleaza picturile liniare de pe peretii cavernelor. Ei au acces aproape instantaneu la nenumaratele forme ale pornografiei.

Dar, cu toate ca tehnologia a conferit adevarate magistrale pt transmiterea si promovarea pornografiei, stiinta moderna a adus si o noua intelegere asupra modalitatii in care actioneaza pornografia asupra creierului masculin. Desi scopul studiului n-a fost sa reduca culpabilitatea morala/ sentimentul de vina al barbatilor consumatori de pornografie, acesta a ajutat la intelegerea si explicarea felului in care acest obicei creeaza dependenta.

Iata  explicatia lui  William M. Struthers de la Wheatn College: „barbatii par a fi atat de conectati/captati de pornografie, incat aceasta efectiv le deturneaza functionalitatea normala, fiziologica a creierului lor cu efecte pe termen lung asupra gandurilor si vietilor lor.”

Struthers este medic psihiatru cu studii de neurologie, iar domeniul sau de predare se afla in perimetrul  bazelor biologice ale comportamentului uman. In lucrarea Conectati pentru intimitate – cum deturneaza pornografia luciditatea barbatului , Struthers prezinta dezlegarea acestei probleme data de neurostiinte si care se potriveste necesitatii justificarii faptului ca pornografia reprezinta o mare tentatie pt creierul masculin.

„Cea mai simpla explicatie a faptului ca barbatii simt nevoia sa vizioneze imagini pornografice (sau sa recurga la serviciile unor prostituate)  ar fi ca ei sunt manati de nevoia cautarii intimitatii sexuale/ a relatiilor sexuale” – explica el. Impulsul pt relatia sexuala este daruit de DUMNEZEU si este esential pt barbat, afirma Struthers, dar este usor sa fie directionat gresit. Barbatii sunt ispititi sa caute „o scurtatura pt obtinerea placerii sexuale prin intermediul pornografiei”, iar acum aceasta scurtatura este usor de accesat.

Intr-o lume decazuta, pornografia devine mai mult decat o distragere si o distorsionare/pervertire a Voii lui DUMNEZEU cu privire la sexualitate. Devine o otrava care creeaza dependenta.

Struthers explica:

Vizionarea pornografiei nu este o experienta neutra din punct de vedere emotional sau fiziologic. Este fundamental diferit fata de vizionarea unor poze alb-negru de la Lincoln Memorial sau a unor harti color ale provinciilor Canadei. Barbatii sunt in mod reflex (a)trasi in continutul materialului pornografic. De-asemenea, pornografia are vastul efect de a energiza barbatul catre relatii intime. Nu este un stimul neutru. Pornografia este un substitut in esenta ei, dar este si ceva mai mult. Este o promisiune murmurata. Promite sex mai mult, sex mai bun, sex fara sfarsit, sex la comanda, orgasme mai multe si mai intense, promite experientele transcedentei.

Pornografia „actioneaza asemenea unui amestec de droguri psihostimulante” , explica Struthers. Dupa cum sustine dr. Patrick Carnes, pornografia este  „o relationare patologica/bolnava cu experienta altcuiva”. Plictiseala si curiozitatea conduce multi tineri si barbati spre astfel de experiente care devin asemenea unor droguri ce confera dependenta, mai mult decat se admite adesea.

De ce barbatii mai degraba decat femeile? Dupa cum explica Struthers, creierul barbatului este diferit decat al femeii.  „ Creierul unui barbat este un mozaic sexual influentat de nivelurile hormonale incepand din uter si apoi la pubertate si modelat de experientele lui psihologice.” In timp, expunerea la pornografie aduce barbatul sau tanarul  tot mai adanc  „pe o autostrada neurologica cu sens unic unde viata mentala este supra-sexualizata si limitata. Aceasta  autostrada are nenumarate intrari, dar numai cateva iesiri.”

Pornografia reprezinta un „magnet vizual” pt creierul uman. Struthers prezinta un fascinant rezumat al implicatiilor neurobiologiei, cu hormonii placerii legati de experienta vizionarii imaginilor pornografice si eliberati de aceasta.  Aceste experiente legate de vizionarea imaginilor pornografice si de eliberarea hormonilor placerii, creeaza noi tipare informationale in creier care se cer repetate.

Si atunci, niciodata nu e de-ajuns. „ Daca as lua mereu aceiasi doza de drog si organismul meu ar incepe sa se obisnuiasca cu el, as fi nevoit sa iau o doza mai mare pentru a avea acelasi efect care-l aveam mai inainte cu o doza mai mica”, ne reaminteste Struthers. Tot asa , experienta vizionarii imaginilor pornografice creeaza o nevoie de mereu mai mult in creier, doar pt a obtine acelasi nivel de placere.

In timp ce barbatii sunt stimulati de imaginile sexuale ambientale care-i inconjoara, pornografia explicita amplifica acest efect. Struthers compara acest fapt cu diferenta dintre televiziunea traditionala si noua tehnologie HD. Totul este mai clar, mai explicit, mai  excitant.

Struthers explica asta cu o forta irezistibila:

Ceva legat  de pornografie tine sub presiune sufletul barbatului. Acel ceva e usor de identificat. Formele unei femei goale pot hipnotiza. Dorinta femeii de a participa la un act sexual sau expunerea nuditatii sale sunt ademenitoare  pt barbati.  Constienta propriei sexualitati, dorinta de a cunoaste, de a experimenta ceva mai bun creste din adancul fiintei. O imagine incepe sa ne tulbure o data ce-am poposit asupra ei. Se obtine impulsul si se poate atinge punctul in care acesta se simte asemenea unui utilaj de mare tonaj care coboara o panta fara frane

Wired for Intimacy – Conectati pentru intimitate – este  o carte importanta si de actualitate. Struthers ne ofera  cunostinte strategice si patrunzatoare din domeniile neurobiologiei si psihologiei. Dar ceea ce face aceasta carte cu adevarat folositoare este faptul ca Struthers nu-si cedeaza pozitia in favoarea neurostiintei, nici nu foloseste categorii de dependenta pt a domoli perspectiva pacatoasa a pornografiei.

Pacatosii cauta in mod natural frunze de smochin pt a-si masca pacatul, iar nevoia biologica este citata adesea ca un mijloc de a  evita responsabilitatea morala. Struthers nu permite asta, iar perceptia sa asupra pornografiei are radacini atat biblice cat si teologice. El lasa responsabilitatea pacatului pornografiei la picioarele celor care in mod voit sunt consumatori de astfel de imagini. Isi cunoaste auditoriul – de fapt, amfiteatrele in care preda sunt pline de tineri studenti. Dependentul este responsabil pentru dependenta sa.

In acelasi timp, orice explicatie asupra modului amagitor in care pacatul actioneaza  ne este de ajutor, iar intelegerea modului in care actioneaza pornografia in mintea barbatului reprezinta o cunoastere influenta. Pornografia este un pacat care-L priveaza pe DUMNEZEU de Gloria Sa in ceea ce priveste darul sexului si sexualitatii pt om. Stim de mult ca pacatul inrobeste. Acum avem o alta dimensiune a felului in care acest pacat deturneaza luciditatea barbatului. Cunostinta este, asa cum se spune, putere.

Traducere: Ciprian Sturz

Este Haiti urat de Dumnezeu?

Ianuarie 27, 2010

Imaginile care ne-au parvenit din Haiti par desprinse din Infernul lui Dante. Amploarea calamitatii este fara precedent. In anumite aspecte, Haiti aproape a  incetat  sa existe.

Cutremurul care va influenta pt totdeauna acest popor a aparut ca o deplasare a unei placi tectonice subterane la o adancime de sase mile sub pamant, de-a lungul unei  linii tectonice care ameninta cu necazuri de secole. Dar nimeni n-a prevestit un astfel de cutremur. Cutremurul de 7.0 grade a cazut  ca un cosmar, farimitand orasul Port-au-Prince, cu orasele intregi pravalindu-se, cu corpuri zburand prin aer si zdrobite apoi sub munti de daramaturi. Orfelinate, biserici, piete, case si cladiri guvernamentale s-au prabusit toate.  Guvernul realmente a incetat sa mai functioneze. Fara electricitate, mijloacele de comunicare au cazut si eforturile de salvare erau grav afectate. Cadavrele se inmultesc, sperantele se sting, iar ajutorul ajunge de multe ori prea tarziu pt multe victime.

Chiar daca ajutoarele  umanitare  au ajuns pe insula, numarul estimativ al mortilor urca spre 500.000. Asezate pe un teren muntos si cu o densitate mare de populatie, orasele intregi  situate de-a lungul liniei tectonice au fost distruse aproape in totalitate. Cea mai saraca natiune a emisferei vestice  a experimentat o catastrofa aproape apocaliptica.

E adevarat, e greu sa nu descrii cutremurul ca pe un dezastru de proportii biblice. Cu siguranta pare ca mania lui DUMNEZEU s-a revarsat peste aceasta natiune. Vine ca sa intregeasca aceasta imagine si faptul ca Haiti este bine cunoscut pentru istoria sincretismului lui religios – inlantuind elemente diverse ale unor credinte diferite, inclusiv ale practicilor oculte. Poporul este cunoscut pt practicile voodoo, magie neagra si vrajitorii, precum si o traditie catolica influentata masiv de ocultism.

Istoria Haitiului pare un catalog al dezastrelor politice, insirate unul dupa altul. Intr-una dintre relatarile reprezentative referitoare la lupta poporului pentru independenta de sub dominatia franceza se vorbeste despre un pact facut cu diavolul pt obtinerea eliberarii. Conform acestei relatari, haitienii considerau ca francezii sunt catolici si erau dornici sa se alature oricui s-ar opune francezilor. Astfel, unii ar putea folosi aceasta relatare traditionala/folclorica pt a explica toate cele care au marcat in chip tragic istoria haitienilor – inclusiv acest cutremur din 12.01.2010

Uraste DUMNEZEU Haitiul? Aceasta este concluzia multora care indica acest cutremur ca fiind semnul direct si vizibil al Judecatii lui DUMNEZEU.

DUMNEZEU judeca popoarele – pe toate – si DUMNEZEU va judeca natiunile. Judecata Sa este perfecta si Dreptatea Lui este fara greseala. EL domneste peste neamuri si Suveranitatea Sa este demonstrata de inaltarea si caderea natiunilor, a imperiilor si a oamenilor. Fiecare molecula de materie I se supune, iar cutremurele ne descopera puterea LUI – asa cum a facut-o si  zguduirea reliefului din Haiti in aceste zile.

Un crestin autentic nu poate accepta pretentia unora ca DUMNEZEU ar fi spectator la evenimentele mundane. Biblia pretinde cu claritate ca DUMNEZEU domneste peste intreaga creatie in orice vreme. Nu avem dreptul sa afirmam ca DUMNEZEU a fost surprins de cutremurul din Haiti, sau sa pretindem ca nu l-ar fi putut preveni.

Domnia lui DUMNEZEU asupra creatiei implica atat acte directe cat si indirecte, dar autoritatea Sa este constanta, neschimbata. Universul, chiar afectat de consecintele Caderii, inca demonstreaza caracterul lui DUMNEZEU in toate dimensiunile, fenomenele si partile lui. Cu toate acestea, nu avem nici un drept de a pretinde ca putem cunoaste motivul pt care un astfel de dezastru a afectat Haitiul in acest loc si in acest moment.

Aroganta presupunerilor umane este un pericol real si actual. Putem urmari efectele unui accident de masina provocat de un sofer beat, dar nu putem descoperi urmarile practicilor voodoo  catre un cutremur – cel putin nu atat de direct. Va judeca DUMNEZEU Haitiul pentru intunericul spiritual? Desigur. Dar este judecata lui DUMNEZEU ceva pe care sa sustinem ca o intelegem in acest mod – in aceste zile? Nu, nu ni s-a dat acest tip de intelegere. ISUS insusi i-a avertizat pe apostoli asupra acestui tip de presupuneri.

De ce n-a fost zguduita de un cutremur Germania nazista? De ce n-a invadat un tsunami campurile de lupta ale Cambogiei? De ce uraganul Katrina a distrus cu mult mai multe biserici evanghelice decat cazinouri? De ce atat de multi dictatori cruzi traiesc pana la adanci batraneti, iar multi misionari mor in floarea varstei?

Este Haiti urat de DUMNEZEU? DUMNEZEU uraste pacatul si va pedepsi atat indivizii pacatosi cat si natiunile pacatoase. Asta inseamna de fapt ca fiecare individ si fiecare popor va fi gasit vinovat cand va fi raportat la standardele pefectei Dreptati a lui DUMNEZEU. DUMNEZEU uraste pacatul, dara daca ar ura Haitiul in intregime, n-ar mai fi misionari acolo, n-ar mai sosi ajutoare umanitare, n-ar mai exista eforturi de salvare – n-ar mai fi speranta.

Cutremurul din Haiti, asemenea oricarui alt dezastru natural, ne reaminteste ca intreaga creatie geme sub greutatea pacatului si a Judecatii lui DUMNEZEU. Este un adevar valabil incepand de la fiecare celula a corpului nostru si pana la scoarta terestra din orice punct al Terrei. Intregul univers asteapta descoperirea Gloriei celei de-a doua veniri a DOMNULUI ISUS. Creatie tanjeste dupa nadejdea Noii Creatiuni.

Cu alte cuvinte, cutremurul ne reaminteste ca Evanghelia lui ISUS HRISTOS este singurul mesaj adevarat al sperantei. Crucea lui HRISTOS proclama ca ISUS iubeste Haitiul  – si natiunea haitiana este obiectivul iubirii Lui. HRISTOS doreste ca noi sa le aratam haitienilor Dragostea Lui si sa le propovaduim Evanghelia. In mijlocul acestei tragedii de nedescris, HRISTOS ne doreste grabiti in a-i ajuta pe suferinzii de-acolo,  zoriti in a le proclama haitienilor dragostea Lui, crucea Lui si ca mantuirea e numai in Numele Lui.

Intreaga tragedie din Haiti indica nevoia noastra de mantuire. Aceasta tragedia ar putea conduce spre un nou curent de  opozitie impotriva Evangheliei printre haitieni. Asta ar fi numai spre gloria lui DUMNEZEU. In acelasi timp, crestinii trebuie sa faca tot ce pot pt a alina suferintele, pt a lega ranile si pt a intari pe cei mahniti. Daca crestinii sunt chemati sa faca asta, cum mai putem sustine ca Haiti este urat de DUMNEZEU?

Daca aveti vreo indoiala asupra acestui lucru, luati Biblia si deschideti la Evanghelia lui Ioan 3:16 „Fiindca atat de mult a iubit DUMNEZEU lumea ca a dat pe singurul Sau Fiu pt ca oricine crede in EL sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica”. Acesta este mesajul lui DUMNEZEU pt Haiti.

Traducere: Ciprian Sturz

Moartea unei feministe

Ianuarie 21, 2010

Teologul radical Mary Daly a murit Duminica la varsta de 81 ani, incheind una dintre cele mai interesante si totodata tragice cariere din domeniul teologiei contemporane. Cunoscuta datorita sinceritatii dusa la extrem, Daly a indreptat teologia feminista spre ce considera ca ar reprezenta concluzia ei justa si logica – respingerea categorica a crestinismului si a tuturor conceptiilor  teiste despre DUMNEZEU.

Intr-o prima parte a carierei sale era cunoscuta ca fiind crestina  Romano-Catolica si a predat multi ani la Boston College. Perioada cat a predat acolo poate fi descrisa doar ca fiind controversata.  Inceputurile evolutiei sale academice au fost marcate de lupta pentru suprematia  catedrei; in cele din urma a parasit  catedra de a Boston College dupa ce a refuzat sa primeasca studenti (de sex masculin n.tr.) la cursurile ei despre teologia feminista.

Criticile ei impotriva Bisericii Romano-Catolice, pe care o considera un bastion al patriarhatului, exprimate in cartea scoasa de sub tipar in 1968 – Biserica si al doilea sex – s-au generalizat si au fost indreptate impotriva intregii traditii crestine.Ea a respins centrarea crestinismului pe o divinitate monoteista  si a atacat patriarhatul  intrisec esentei lui. Mary Daly sustinea ca dezvoltarea crestinismului si focusarea in jurul/ pe persoana lui ISUS HRISTOS  reprezinta doar o alta dimensiune a patriarhatului – un Salvator intr-un trup de barbat.

Dupa cum explica Margaret Elizabeth Kostenberger, „respingerea completa a Scripturii” de catre Daly pe baza „ predilectiei iremediabile a Scripturii pentru patriarhat” a indepartat-o mult de credinta crestina. In timp ce alte feministe cereau abordarea lui DUMNEZEU printr-un limbaj feminin sau macar neutru, Daly le-a atacat eforturile, considerandu-le jumatati de masura care au esuat in a lua serios in considerare centrarea pe barbat a teismului.

Faimosul ei dicton „daca DUMNEZEU e barbat, atunci si barbatul e DUMNEZEU” statea la baza revizuirii ei radicale a religiei. Ea acuza crestinismul de „genocid” impotriva femeilor si sugera ca toate religiile monoteiste – si crestinismul in particular – sunt centrare in jurul barbatului.

Se referea la feministe ca fiind „pirati intr-o societate centrata pe barbat” si propovaduia propria ei versiune a eliberarii feministe, descriindu-se pe sine ca o „lesbiana feminista radicala”. Respingea notiunea biblica de pacat si indemna la o continua sarbatoare a senzualitatii si voluptatii  si la sfaramarea tuturor regulilor si normelor sexualitatii.  Daly ataca heterosexualitatea ca fiind inerenta patriarhatului si incununa lesbianismul ca fiind  mijlocul eliberarii femeilor din stransoarea sistemului  culturii  centrat pe barbat.

In ultimii ei ani de viata, Mary Daly se considera a fi „post-crestina” –  ca perioada, care era, daca era, de fapt, o jumatate de adevar.

In cele din urma, de Mary Daly ne vom aminti ca fiind o militanta radicala feminista, lesbiana (ca orientare sexuala). Trebuie sa  se dea credit onestitatii ei in acuzele aduse teologilor liberali de a fi  lipsiti de curaj in convingerile lor.  Dupa parerea ei, acestia  au aderat la forma crestinismului, dupa e in prealabil i-au respins fondul, crezurile esentiale. Mary Daly considera intreag acest edificiu ca fiind iremediabil patriarhal si indemna la  o rupere completa de crestinism si teism.

Intr-un sens mai larg, ea avea fara indoiala dreptate sustinand ca logica feminismului radical e diametral opusa adevarurilor sustinute de crestinism. Ea ducea, dupa cum si sustinea, ideologia feminista spre concluzia ei logica.

Intr-un mod interesant, Mary Daly serveste ca memento/reminder al faptului ca militantii radicali adesea sunt tot atat de inteligibil-radicali pe cat se considera ei insisi.  Daly a fost criticata de transexuali si activistii lor datorita slabiciunii ei de a nu considera transexualii altceva decat niste „ monstrii Frankenstein”. Autoarea militanta pt drepturile femeii, Audre Lord se plangea ca Daly, desi o feminista radicala, nu a recunoscut rolul sexului in patriarhat. Chiar si cei mai radicali ganditori dintre noi par a avea dificultati in a mentine/sustine  aceasta pozitie.

Conform revistei The New York Times, Mary Daly a decedat datorita „degradarii sanatatii”, si nu datorita „genocidului”. Munca ei intelectuala este perpetuata de catre feministele radicale, iar influenta ei se extinde mult dincolo de cei care se autointituleaza „post-crestini”. Multe dintre denominatiunile liberale si seminariile zilelor noastre au absorbit si acceptat fundamentele criticilor ei indreptate impotriva crestinismului, dar fara a avea cutezanta si onestitatea ei intelectuala.

In una din ultimele ei carti, Daly spunea „ sut acum si vor mai exista dintre cei care cred ca  am exagerat, ca am dus totul la extrema…Lasati-i sa se asigure ca aceasta apreciere e corecta, probabil dincolo de cele mai salbatice imaginatii ale lor.” Povestea vietii lui Mary Daly, este dupa normele crestine, o tragedie. Si, trebuie sa adaugam, o tragedie care contine lectii a caror invataturi  n-avem voie sa le pierdem.

Traducere: Ciprian Sturz

UNDE INCEPE POVESTEA CRACIUNULUI?

Ianuarie 8, 2010

Deoarece Sarbatoarea Nasterii Mantuitorului se apropie cu repeziciune (articolul a aparut pe data de 21.12.2009 n.tr.), atentia noastra se indreapta grabita spre cuvintele naratiunii Nasterii gasite in Evangheliile lui Matei si Luca. Acesta e un reflex sanatos. De fapt, Evanghelia lui ISUS HRISTOS se bazeaza/se intemeiaza pe istoricitatea  evenimentelor care au avut loc in Betleem la nasterea SA. Intelegerea noastra asupra  identitatii lui ISUS HRISTOS se trage direct din aceste naratiuni si increderea noastra se intemeiaza pe faptul ca Matei si Luca ne-au transmis date credibile istoric si completamente reale despre evenimentele care au insotit Nasterea lui HRISTOS.

O privire mai atenta a ambelor naratiuni din evangheliile amintite, ne descopera  bogatii pe care familiaritatea cu textele ni le-ar putea ascunde. Matei incepe cu genealogia lui HRISTOS, demonstrand prin succesiunea generatiilor  ca Israel a anticipat nasterea Fiului lui David – Mesia. Luca, intentionand sa relateze ordonat si amanuntit evenimentele privitoare la ISUS, incepe cu proorocia nasterii lui Ioan Botezatorul si apoi se misca spre expunerea conceptiei din fecioara a lui ISUS.

O lecturare atenta a evangheliilor lui Matei si Luca ne va revela – in ambele cazuri – eleganta detaliilor si marea intindere a naratiunii Nasterii lui HRISTOS. Matei acorda o atentie deosebita implinirilor profetiilor din Vechiul Testament. Nasterea din fecioara, nasterea lui HRISTOS in Betleemul Iudeii, masacrul pruncilor poruncit de Irod, calatoria spre Egipt, respectiv rolul lui Ioan Botezatorul de antemergator/vestitor – sunt toate prezentate ca fiind impliniri specifice/punctuale ale profetiilor Vechiului Testament.

Fiecare cuvant al Vechiului Testament arata spre HRISTOS. ISUS nu reprezinta numai implinirea tuturor profetiilor Vechiului Testament privitoare la EL, ci este si implinirea perfecta a Legii si Proroocilor –  ansamblul complet al Scripturilor Vechiului Testament. Povestea Craciunului nu incepe in Betleem, Mesia fusese promis pentru Israel. Dupa cum expune Luca, Simeon, tinandu-l la piept pe pruncul ISUS a inteles ca acest copilas este „ HRISTOSUL lui DUMNEZEU” – Mesia, Fiul davidic. Simeon a inteles limpede acest lucru – astfel ca povestea Craciunului nu incepe in Betleem, nici macar in Ierusalim.

Deci, unde incepe povestea Craciunului? In Evanghelia lui Ion citim: „ La inceput era Cuvantul si Cuvantul era cu Dumnezeu si Cuvantul era Dumnezeu. El era de la inceput cu Dumnezeu. Toate lucrurile au fost facute prin El; si nimic din ce a fost facut n-a fost facut fara El.” ( Evanghelia dupa Ioan 1: 1-3)

Prologul Evangheliei lui Ioan indreapta atentia spre creatie si HRISTOS, Logosul divin – ca agent al creatiei. In continuare, cu un limbaj parca extras direct din cartea Geneza, Ioan isi incepe evanghelia folosind expresia „la inceput”.

In alte cuvinte, povestea Craciunului incepe inainte de creatia universului.

Dupa cum sarbatorim Craciunul si admiram povestea lui, trebuie sa fim foarte atenti sa nu consideram ca inceput al intregii povesti Betleemul, nici chiar Nazaretul – unde Maria a fost vizitata de ingerul Gavril, purtator al mesajului ca ea urma sa devina mama lui Mesia.

Nu trebuie sa incepem nici chiar cu Moise si profetii si cu asteptarea venirii Fiului Omului, promisul Rob al Durerii, sau prevestitul Fiul a lui David. Trebuie sa incepen inaintea creearii lumii, inaintea creearii umanitatii, respectiv a caderii in pacat a acesteia.

De ce aceasta atat de important? Daca o expunem simplu, daca detinem o falsa poveste de Craciun, obtinem o Evanghelie falsa. Expusa intr-un mod neglijent, povestea Craciunului ar parea a fi „planul B” a lui DUMNEZEU. In alte cuvinte, putem face ca povestea Craciunului sa sune mai degraba ca o razgandire a lui DUMNEZEU spre un alt plan, mai degraba decat ca fiind implinirea tuturor promisiunilor facute de EL. Trebuie sa fim foarte atenti in expunerea povestii Craciunului intr-un asa mod incat sa facem Evanghelia clara.

Craciunul nu este al doilea plan al lui DUMNEZEU. Inainte de a crea lumea, DUMNEZEU a prestabilit ca pacatosii sa fie salvati prin Sangele propriului Sau Fiu. Intreaga naratiune a Bibliei indreapta spre acest adevar esential – DUMNEZEU a hotarat mai dinainte sa-Si aduca Glorie prin salvarea omenirii decazute, rascumparata si castigata de Propriul Sau Fiu, ISUS HRISTOS. Betleemul si Calvarul sunt parti esentiale ale planului Sau de la inceput, dinainte ca universul sa fie adus in existenta, dupa cum Fiul s-a smerit prin ascultare de Voia Tatalui in creatie.

Povestea Craciunului nu incepe in Betleem, dar privim in corespunzator Betleemul ca fiind scena celui mai important si decisiv eveniment din istoria omenirii – intruparea Fiului lui DUMNEZEU. Chiar daca ne indreptam atentia spre Betleem, trebuie sa ne amintim ca istoria salvarii noastre nu incepe acolo. Aceasta poveste isi are inceputul in Vointa eterna a lui DUMNEZEU.

„ La inceput era Cuvantul si Cuvantul era cu Dumnezeu si Cuvantul era Dumnezeu. El era de la inceput cu Dumnezeu.” Aici incepe povestea Craciunului, iar Ioan ne indreapta direct spre esenta/miezul celor intamplate la Betleem: „ Si Cuvantul S-a facut Trup si a locuit printre noi, plin de har si de adevar. Si noi am privit slava Lui, o slava intocmai ca slava singurului nascut din Tatal” ( Evanghelia lui Ioan 1: 14)

Sa ne asiguram ca detinem o poveste a Craciunului curata, dreapta de la inceput pana la sfarsit.

Traducere: Ciprian Sturz