Feminismul neimplinit – De ce sunt asa de multe femei nefericite

Miscarea feminista nu era despre fericire”. Judeata aceasta, atribuita feministei Susan Faludi, pare sa fie o firmatie directa impartasita de multe alte femei. Asa cum arata multe studii recente , un numare remacabil de mare de femei se descriu pe sine ca fiind tot mai nefericite.

Aceasta problema a iesit la lumina luna trecuta intr-un eseu fascinant scris de maureen Dowd de laThe New York Times. Dowd, a carei rubrica deseori dezvaluie spiritul zilei, cita faptul ca un numar major de studii indica faptul ca ” femeile sunt to mai posomorate, pe masura ce barbatii sunt tot mai fericiti.” Ea intreaba: “A sfarsit cumva revolutia feminista prin a fii in beneficiul barbatilor mai mult decat al femeilor?”

Un set de intrebari foarte similare se ridica si de la revista Time in reportajul special care apare pe coperta revistei, “Starea Femeii Americane”. Asa cum explica coperta revistei “Un nou sondaj arata de sunt mult mai puternice — dar mai putin fericite”

Reporterul Nancy Gibbs traseaza schimbarile vaste aduse de revlutia feminista. “Este amuzat cum lucrurile se schimba usor, pana cand vine ziua cand realizam ca s-au schimbat complet,” observa ea. Pe masura ce ea documenteaza, aceste schimbari sunt usor vizibile in america contemporana.

In 1972 doar 7% dintre studentii care participau la sporturile din liceu erau fete; acum numarul este de 6 ori mai mare. Rata femeilor care renunta la scoala a scazut la jumatate. Campusurile universitate care obisnuiau sa fie intr-o proportie de 60- 40 masculine acum aceasta proportie s-a inversat, si aproape de jumatate din diplomele pentru drept si medicina sunt oferite femeilor, acest procent a crescut de la mai putin de 10 % in 1970. Jumatate din presedintii Ivy League, sunt femei si  din trei posturi de prezetatori tv doua vor fi ocupate de femei, trei din patru dintrei cei mai recenti Secretari de Stat au fost femei.

Pe parcurs, Gibbs, traseaza si transformari mai fundamentale. Cu o afirmatie remarcabil de madesta ea noteaza simplu “detasarea de casatorie si maternitate” printe alte schimbari. “Femeile nu mai vad casatoria ca fiind necesara pentru a ajunge pe calea sigurantei financiare si pentru a fi parinte” explica ea.

Totusi, “Printe cele mai tulburatoare schimbari dintre toate este dovada, trasata de numeroase sondaje, ca femeile au castigat mai multa libertate, mai multa educatie si mai multa putere economica dar au devenit mai putin fericite.”.

Gibbs citeaza un numar crescand de materiale de cercetare care documenteaza aceasta tendinta spre nefericire.  In  “Paradoxul declinului fericirii femeii” (pdf file) publicat in  Amecican Economic Journal : Economic Policy, economita Betsey Stevenson si Justin Wolfers explica ca fmeile din 1970″raportau o bunastare subiectiva mai inalta decat barbatii”. Acum, tocmai opusul este valabil.

Marea intrebare ridicata de aceste studii este aceasta: A produs feminismul nefericire printre femei? Aceasta intrebare este inevitabila atunci cand este vazuta in contextul ei istoric. Mare transformare a societatii prin feminism a prins forma numai dupa anii 1970. Ca miscare politica si sociala feminismul a fost exceptional de plin de succes. In peroada unei singure generatii, sociatatea s-a transformat in mod covarsitor. Dar, in aceasi perioada, femeile se declara mai putin fericite, mai ales in comparatie cu barbatii.

Asa cum noteaza Gail Collins, in noua ei carte, “Cand totul s-a scimbat : Umitoarea caloatie a femeilor americane de la 1960 pana in prezent”, pasul in care a avut loc aceasta transformare a fost uluitor. “Convingerile pretioase despre femei si ceea ce ele ar putea face au fost zdrobile in vietile multor femei care traies astazi,” observa ea. “S-a intamplat asa de rapid ca revolutia a luat sfarsit inainte ca vreuna dintre parti sa ajunga pe baricade.”

Totusi, Collins, care este si reporte la Te New York Times, concluzioneaza ” Miscarea feminista din ultima parte a secolului XX a creat o noua natiune, Statele Unite, in care femeile candideaza la prezidentiale, lupta pentur tara lor, argumenteaza inante Curtii Supreme, fac operatii pe inima, regizeaza filme, zboara in spatiu. Dar n-a rezolvat tensiunile din a incerca sa cresti copii si sa te tii de slujba ta in acelasi timp.”

Aceste tensiuni au erupt ca puncte subite in converstiile noastre nationale din anii recenti. Unele feministe le acuza pe femeile care au decis sa ramana acasa cu copiii lor ca ar fi ” dezamagit echipa”. Gail Collins o citeaza pe Marlyn McGrath Lewis, directoarea de la departamentul de admitere la Universitatea Harvard ca spunand “Chiar ridica aceasta intrebare pentru noi toate si pentru tara noastra: cand ne straduim asa de mult sa deschidem posturi academice si alte oportunitati pentru femei, la ce ne astemptam ca rezultatul acestui fapt?”

Eseurile de Maureen Dawd si Nancy Gibbs ridica amandoua intrebarea fundamentala despre feminism –  A dus acesta la o nefericire mai mare intre femei? Dowd si Gibbs raman feministe convinse.Totusi, asa cum noteaza Dowd, feminismul a participat la cresterea poverilor de pe umerii femeilor, chiar cand promitea sa deschida usi.

Tris este, ca cele mai multe femiste par incapabile, dar fiind devotamentul lor ideologis, sa puna intrebearile cele mai grele. “Progresul este rareori simplu”explica Gibbs, “el vine cu costuri si raniti, chiar si cu provocarea despre gandul ca o schimbare poate reprezenta o avansare sau o retragere.”

In realitate, feminismul n-a fost numai despre a deschide usi femeilor. Pentru a face un caz pentru transformariile sociale masive pe care feminismul le-a pridus, miscarea feminista  a aspirat la nimic mai putin decat o revolutie totatla sociala, morala si culturala. Pe parcurs, feminismul a redefinit feminitatea, casatoria, maternitatea si rolurile detinute atat de femei cat si de barbati.

Totusi, se pare ca cele mai multe femei nu se simt confortabil cu pachetul complet. In loc sa produca o largire masiva a fericirii printre femei, se pare ca miscarea feminista trebuie sa dea socoteala acum pentru faptul ca, prin propria lor evolutie , par sa fie mai putin fericite decat erau inainte de revolutie.

Motiviul pentru aceasta este probabil foarte simplu. Femeile sunt in cea mai buna pozitie sa evalueze, nu numai ceea ce feminismul a castigat, dar si ceea ce a pierdut. Poate ca Susan Fauldi are dreptate — Miscarea feminista nu era despre fericire.

Suntem noi o natiune de Hindusi?

Aceia care argumenteaza ca toate religiile sunt in mod esential la fel, lasa sa se vada ca de fapt nu stiu prea multe despre diferitele sisteme de crez. Viziunea asupra lumii a crestinismului, de exemplu, este radicaldiferit de structura crezului Buddhismului (unele forme ale acestuia s-ar putea sa pretinda ca rezita idea de crez.)

Aceste diferente intre sistemele de crezuri sunt evidente in recentul articol al Lisei Miller facut pentru Newsweek. Asa cum explica ea, ” Peste un milion de Hindus traiesc in Statele Unite, o fractiune a celor 2 milioane cre traiesc pe pamant. Dar un sondaj recent arata ca conceptual, cel putin, devenim tot mai mult asemenea hindusilor, si tot mai putin asemenea crestinilor traditionalu in felurile in care ne gandim despre Dumnezeu, noi insine, unii despre altii, si despre eternitate.”

Multi crestini se vor infiora cand vor citi asta.  Inseamna asta ca temple hinduse vor aparea in peisajul american? Nicidecum. Ceea ce Miller descrie este transformarea sistemului de crezuri in feluri care sa fie asemanatoare  hinduimului. Argumentul merita sa fie auzit in mod cinsitit.

Ea incepe prin a cita din scrierea hindusa, Rig Veda : “Adevarul este UNUL, dar inteleptii vorbesc despre multe nume.” Idea de un singur adevar cunoscut sub multe nume nu este noua. Intr-adevar, este centrala in politeism si credintele sincretice ale catorva viziune asupra lumii atat istorice cat si moderne. Hinduimul este in mod radical politeistic si sincretist. Conform crezului hindus multii zei si zeite care sunt parte a veneratiei lor reprezinta o singura si fundamentala realitate divina. Idea de adevar unic si exclusiv este in antiteza cu hinduismul clasic.

Deci care este punctul de vedere al Lisei Miller?  Ea sugereaza ca americani contemporani, incluzand aici pe multi care se considera pe sine ca fiind crestini, abandoneaza adevarurile exlusive ale crestinismului pentru o forma teologica pluralista sau relativista.

“Un hindus crede ca sunt multe cai catre Dumnezeu. Isus este o cale, Qur’an este o alta, a practica yoga este o a treia. Niciuna nu e mai buna decat cealalta, toate sunt egale,” afirma ea. Crestinismul, pe de alta parte, a afirmat ca Isus Hristos este Singurul Mantuitor si ca singura cale de mantuire se gasete prin credinta in El.

“Americanii, nu mai cred asta” insista ea si prin asta ea vrea sa spuna, multi dintre amerianii crestini. Ea citeaza un sondaj din 2008 din Pew Forum care indica o alunecare in ce priveste convingerile crestine. Dupa Pew Forum, 65 % din americani cred ca “multe credinte pot duce la viata vesnica”. Mai graitor este ca 37% din cei care s-au identificat ca fiind evanghelici impartasesc aceasta parere.

Miller il citeaza pe Stephen Prothero, un cercetator de varf in religia americana, care a definit aceasta “religia divina de cantina” ca fiind “foarte mult in spiritul hindus”. Asa cum a adaugat el, “Nu alegi si strangi din diferite religii pentru ca toate sunt la fel.” Aceasta nu este in mod traditional asemenea hinduimului, bineinteles, dar functioneaza in acelasi fel. Asa cum explica el “Nu este vorba aici de ortodoxism. Ci e vorba de orice merge. Daca mersul la yoga functioneaza pentru tine, atunci grozav- daca a merge la slujba catolica functioneaza pentru tine, atunci grozav.  Si daca mersul al slujba catolica si exersarea de yoga si taberele budiste functioneaza pentru tine, si asta este grozav.”

Exista toate motivele pentru a crede ca Lisa Miller si Stephen Protehero au dreptate in aceste afirmatii. Fara indoiala ca americanii au devenit din ce in ce mai receptivi la intelegerea adevarului in sens pluiralist si relativ. Un numar tragic de persoane care se identifica pe sine ca fiind crestini au baut din aceste izvoare de gindire.

Exclusivismul evangheliei nu este numai o fateta a mesajului bisericii. Intr-adevar, o evanghelie care nu afirma ca mantuirea vine prin credinta doar in Isus Hristos nu este evanghelia lui Hristos, ci o evanghelie falsa. Asa cum Lisa Miller recita in mod corect, Isus a spus : “” Eu sunt calea, adevarul si viata. Numeni nu vine la Tatal, decat prin Mine.” (Ioan 14:6)

Un alt aspect la povesti este acesta: Multi americani au  o intelegere asa de lipsita de doctrina  a crestinismului incat nu stiu nici macare ce este evanghelia – nici macar pe aporape.  O mai mare tragedie este ca multi din cei ce se considera a fii crestini par sa impartaseasca din acesta confuzie.

Multi observatori care traseaza aceste trendinte vad ca aceasta deplasare teologica intre crestini este o dezvoltare buna. La urma urmei, daca nu te tii de nimic mai mult decat de o vedere functionala a religiei, aceasta pare sa fie o promisiune de mai putine conflicte intre crediciosii religiosi. Dar, daca crezi ca adevarul este esential pentru credinta crestina, atunci ai motive sa vezi ca aceste tendinte sunt nimic mai putin decat catastrofice. Nimic mai putin decat marturia noastra pentru evanghelia lui Hristos este pusa in joc.

Devenim noi o natiune de hindusi? Ei bine, in acest sens se pare ca da. Adevarata intrebare urgenta este daca biserica isi va recastiga sanatatea teologica si daca va avea curajul evanghelic de a se impotrivi acestei tendinte. Daca nu, a fi descrisi ca o natiune de hindusi va fii cea mai neinsemnata problema a noastra.

“Unde se duc culorile noaptea?”– Copiii si nevoia de tacere

Una dintre cele mai lamentabile aspecte ale vietii moderne este disparitia taceri, linistii. Pe parcursul istoriei omenirii, linistea a fost parte a vieti. Multi indivizi au trait o parte semnificanta a vietilor lor in tacere, lucrand in singuratae si nefiind deranjati de de interpunerea unui zgomot constant. Istoricii scot deseori in evidenta faptul ca Revolutia Industiala ca fiind marele punct de cotitura pentru experienta umana a zgomotului inconjurator si a galagiei constante. Infintarea fabricilor si concentrarea populatiei in orase a adus o transformare care a insotiti zgomotul crescand si disparitia linisti. Astazi, poblema poluari auditive este o preocupare pentru multi dintre noi care descopera ca vietile noastre sunt intrerupe de sunete nedorite si de zgomotul constant.

Cultura noastra acum isi asuma zgomotul si disponibilitatea constata de muzica, galagie electronica si divertisment. In multe camine, nu existe in mod real liniste — cel putin in orele in care sunt trezi. In unele camine, membri familiei traiesc in medii izolate de sunete independente, cu Ipods, televizoare, radiouri, si orice alte tehnologii care ofera o experienta individualizata a sunetului.

ATENTIE LA MITURI DESPRE TATI

Rolul tatălui este din ce in ce mai problematic in contextual culturii Americane. Rolul de tată a fost marginalizat şi autoritatea taţilor a fost depreciată, ridicularizată şi în mod continu redefinită. De la “Urşii Berestiani” la “Familia Simpson”, taţii sunt de prea multe ori obiectul ridicularizării sau subiectul pe care sa fac glume.

Bine-nţeles, uni taţi se marginalizează ei inşişi deoarece neglijează sau işi pierd responsabilităţile de taţi. In multe sectoare ale societăţii noastre, taţi sunt de foarte multe ori remarcati prin absenţa lor. Intr-adevăr, milioane de copiii Americani cresc fără o prezentă masculină, să nu mai pomenim de prezenţa tatălui biologic.

Marginalizarea autorităţii părinteşti a tatălui poate fi datorată mai multor surse, însa o sursa principală a acestei marginalizări este clasa intelectuală şi incredintarea radicală în feminismul ideologic. Rolul tatălui este acum o categorie ideologică  inevitabil legată de orice de la patriarhie (considerat a fi păcatul originar) la cultura populară (unde elitele intelectuale exercită o influentă uneori indirectă dar foarte importantă).

Provocarea Islamismului – O perspectiva crestina

Presedintele Barack Obama a pus problema islamului in puctul central pe scena internationala. Vizita lui in Turcia si afirmatiile lui foarte publice cu privire la lumea musulmana au ridicat tot felul de intrebari atat acasa cat si peste granite.

In discursul sau fata de parlamentul turc luni, presedintele Obama a declarat “Statele Unite nu este si nici nu va fii vreodata in razboi cu islamul.” A continuat sa spuna ca ‘parteneriatul nostrum cu lumea musulmana este critic nu doar in a refula ideologiile violente pe care oamenii de toate credintele le respung, ci de asemenea pentru a intarii oportunitatile pentru tot poporul.’

Dar Presedintele a mai vorbit si de “aprecierea sa profunda a credintei islamice”. Aici este afirmatia in context.

“PROMISIUNEA GOALA A MEDITATIEI “

Ar trebui crestinii sa practice meditatia? Un numar din ce in ce mai mare dintre ei incearca sau practica tehnicile meditatiei orientale cu scopul de a-si controla viata spirituala. Nu mai este nici o mirare sa vezi biserici crestine care fac cursuri de yoga si de meditatie orientala sau sa-i auzi pe unii crestini povestind despre plimbarile lor prin labirint, despre timpul petrecut in meditatie sau despre experientele pe care le-au avut incercand cele mai noi tehnici imprumutate din Orient.

Ce face Avortul plauzibil? Ce face Avortul de neinchipuit? Partea I

Urmatorul mesaj este editat din trascrierea mesajului predicat de E. Albert Mohler Jr. “Duminica Sanctitati Vietii Umane”pe 18 ian. 2009. Partea de azi este prima dintr-o serie de 6 parti.

Va salut in numele Domnului Isus Hristos, si al Dumnezeului Triunitar – Tata, Fiu si Duh Sfant-  Datatorul vietii.

Va invite sa deschideti la primul capitol din cartea Ieremia, sis a priviti impreuna cu mine la aceste cuvinte de introducere la prorociile lui Ieremia.

O rugaciune pentru Presedintele Obama

Tatal nostru, Domnul zidirii, Tatal Domnului Isus Hristos : ne rugam astazi cu un sentiment deosebit de urgenta si responsabilitate. Venim inaintea ta sa ne rugam pentru presedintele Barack Obama si pentru cei din noua administratie care acum isi asuma rolurile cu asa de mare responsabilitate.

Stim ca Tu si numai Tu esti suveran, ca Tu domneste peste toate si numai Tu tii timpul in mainile Tale, si ca “¹Inima împăratului este ca un râu de apă în mâna Domnului, pe care îl îndreaptă încotro vrea.” Prov. 21:1. Increderea noastra sta in Tine si numai in Tine. Am venit inaintea ca ca un popor care recunoaste nevoia noastra constanta de purtarea ta de grija, intelepciunea si ocrotirea Ta.

CONSECINTE – Doua Puncte de Vedere din Mass Media

Dupa terminarea recentelor alegeri, mass-media alaturi de restul societatii se straduiesc sa dea un inteles celor intamplate. Aceasta stradanie a dus la aparitia unor abordari interesante si a unor articole inedite. “TIME Magazine” si “The Wall Street Journal” mi-au cerut de curand sa comentez pe marginea subiectului legat de casatoria intre persoanele de acelasi sex si cel al avorturilor, ca urmare a rezultatului alegerilor din 4 noiembrie.

 

Jurnalistul Michael Lindenberger de la “TIME” a dorit sa vorbim despre ceea ce alegerile au insemnat  pentru subiectul casatoriei celor de acelasi sex. Intrebarile lui au fost puse in contextul in care sustinatorii casatoriei intre homosexuali au fost infranti atunci cand articolul 8 nu a fost votat in California si au cerut in instanta anularea amendamentului.

 

El a spus:

O provocare incredibilă – O privire la relaţiile publice ale ateilor

După cât de ciudată pare, eu nu aş fi crezut ştirea aceasta dacă nu ar fi fost publicată într-unul din ziarele cele mai respectabile ale lumii, The (London) Times.  Se pare că Richard Dawkins, probabil cel mai faimos ateu în viaţă, lansează o campanie de publicitate punând reclame pe autobuzele Londrei.  Iată ştirea: