ATENTIE LA MITURI DESPRE TATI

Rolul tatălui este din ce in ce mai problematic in contextual culturii Americane. Rolul de tată a fost marginalizat şi autoritatea taţilor a fost depreciată, ridicularizată şi în mod continu redefinită. De la “Urşii Berestiani” la “Familia Simpson”, taţii sunt de prea multe ori obiectul ridicularizării sau subiectul pe care sa fac glume.

Bine-nţeles, uni taţi se marginalizează ei inşişi deoarece neglijează sau işi pierd responsabilităţile de taţi. In multe sectoare ale societăţii noastre, taţi sunt de foarte multe ori remarcati prin absenţa lor. Intr-adevăr, milioane de copiii Americani cresc fără o prezentă masculină, să nu mai pomenim de prezenţa tatălui biologic.

Marginalizarea autorităţii părinteşti a tatălui poate fi datorată mai multor surse, însa o sursa principală a acestei marginalizări este clasa intelectuală şi incredintarea radicală în feminismul ideologic. Rolul tatălui este acum o categorie ideologică  inevitabil legată de orice de la patriarhie (considerat a fi păcatul originar) la cultura populară (unde elitele intelectuale exercită o influentă uneori indirectă dar foarte importantă).

Rolul tatălui a fost marginalizat în societate foarte mult, şi chiar contribuţia biologică a tatălui poate acum fi înlocuita de un simplu “donator” de la o bancă de spermă sau de la o clinica de fertilizare.

Cu aceasta marginalizare tatălui în contextul familie, şi confuzia privind rolul acestora, Father’s Day ( Ziua Tatălui sărbătorită în Statele Unite în a treia duminică din luna Iunie) devine tot mai penibilă. Ea încă  apare pe calendare şi ziariştii, intelectuali şi observatorii culturali simt nevoia de-a mentiona ceva despre taţi în luna Iunie.

W. Bradford Wilcox, professor de sociologie la University of Virginia, atenţioneză  ca mult din ceea ce se spune despre taţi în conecţie cu Ziua Tatălui nu este altceva decât mitologie – si multe dintre aceaste mituri sunt intr-adevar periculoase.

Scriind in revista “National Review” Wilcox identifică cinci mituri despre taţi care sunt menite să îi facă mandrii pe aceştia, de Ziua Tatălui.  Anticipând mulţimea de rapoarte in perioada acestei sărbători, Wilcox atenţionează: “Unii vor face o treabă bună în a capta schimbările şi continuităţile associate rolului taţilor în America contemporană. Însa alţi reporteri şi scriitori vor generaliza din propriile lor reţele nerelevante de prieteni şi membri ai familiei,  încercând să boteze ultimele trenduri ale familiei, sau vor asuma că societatea noastră se indreaptă continuu într-o direcţie progresivă.” Cu alte cuvinte “ Fiti atenţi.”

Pe lângă această avertizare generală, Wilcox oferă cate-va mituri specifice care vor apărea. In primul rând el atenţionează despre “ Domnul Mama SURGE/CHIRURG???!!” care a apărut recent în mass media. În timp ce dislocaţia economică actuală a avut un effect disproporţionat asupra bărbatilor, astfel a taţilor, taţii care stau acasă “reprezintă o  parte minusculă a taţilor Americani.” Conform celui mai recent recensământ, taţii care stau acasă reprezintă mai puţin de 1% din 22.5 milioane de familii Americane. Mamele care stau acasă, pe de-altă parte reprezintă 24% din toate familiile.

Brad Wilcox ne reaminteşte că majoritatea femeilor Americane înca ştiu că tatăl este principala sursă de venit din familie. Într-adevăr, tatăl este principala sursă de venit in aproape ¾ din familiile Americane. Wilcox are dreptate când sugerează că focusul mass mediei  asupra  “speciei exotice” de taţi care stau acasă ascunde/acoperă faptul că, caştigarea pâinii este esenţial rolului tatălui în majoritatea familiilor. Acest rol  ar trebui cinstit şi respectat, nu pierdut în ceaţa mass-mediei care distrage de la realitatea fundamentală.

Al doilea mit pe care Wilcox îl risipeşte este pretinderea că majoritatea femeilor doresc o distribuţie de 50/50 între servici şi viaţa de familie pentru taţi (soţii lor). El recunoaşte că acest fapt se poate sa fie adevarat pentru “majoritatea jurnaliştiilor sau a celor din domeniul academic” dar nu pentru majoritatea mamelor americane. Cu toate că mamele işi doresc ca taţii să fie implicaţi mai activ în responsabilităţile părinteşti sau în cele ale gospodăriei “majoritatea femeilor căsătorite care au copiii sunt fericite să îi lase pe soţii lor să ia conducerea când este vorba de a purta de grijă familiei şi nu işi doresc sa lucreze normă intreagă.”

În al treilea rând, Wilcox citează suficiente materiale pentru a risipi mitul potrivit căruia concubinajul este la fel de bun ca şi căsătoria. Astăzi, o minoritatea semnificativă a copiilor americani v-or petrece timp cu parinţi care co-habitează. Dupa cum recunoaste Wilcox,  acest fapt face pe mulţi intelectuali să încerce să minimalizeze diferenţele dintre taţii care cohabitează si cei casatoriţi. Dar, taţii care co-habiteaza sunt mult mai puţin probabil interesaţi în a avea un rol important în viaţa copiilor lor. Căsătoria şi responsabilitatile de-a fi tată ajung a fi o “ofertă specială” pentru majoritatea bărbaţilor.

In al patru-lea rând, Wilcox atacă pretinderile că divorţul nu este dăunător copiilor. Cercetările indică faptul că fetele ale caror părinţi divorţează sunt  mai predispuse de-a nu termina liceul,  de-a ramane insărcinate ca şi tinere şi de-a suferi de depresie. “Fetele ale căror parinţi divorţează sunt mult mai predispose de-a divorţa mai târziu la randul lor.”

Ar trebui să adăugăm ca băieţii, de multe ori neglijaţi în multe dintre aceste studii, experimentează pierderea tatălui şi suferă această pierdere de cele mai multe ori in tăcere. Patologia evidentă de cele mai multe ori în viaţa tinerilor barbaţi poate sa fie conectată în mod direct de pierderea aceasta.

In ultimul rând, Wilcox risipeşte mitul ca “taţii sunt facultativi/neesenţiali”.  Fenomenul mamelor singure primeşte multă atenţie  pozitivă din partea presei. Totuşi, după cum afirmă Wilcox: “acest mit eşuează în a lua în considerare vasta literatură ştiinţifică din domeniul socilogiei … care arată că, copiii au rezultate mult mai bune într-o familie unde căsătoria este intactă cu taţi, decât cei care cresc în familii conduse de mame singure/necăsătorite.”

Brad Wilcox îşi încheie eseul cu o chemare pentru mai mulţi ziarişti “ de-a confrunta adevăratul rol pe care taţii şi căsătoriile îl joacă în avansarea spre bine a cetăţenilor cei mai vulnerabili ai naţiunii noastre, copiii noştri.”

Creştinii au o responsabilitate specială, de-oarece noi credem că rolul si responsabilitatile tatalui nu sunt doar o construcţie sociala ci este o problemă de importanţă biblică. Cu toate ca suntem informaţi de analizele sociologice şi incurajaţi de academici ca şi Bradford Wilcox, întredinţarea noastră în rolul taţilor este bazată pe faptul că “funcţia” de tată este cinsită, demnă şi definită de Sfânta Scriptură.  Tatăl Creştin este răspunzător de o chemare mult mai inaltă, dar datele prezentate de eseul lui Brad Wilcox, ne slujesc ca şi memento ca taţii sunt un dar pentru intreaga creaţie si că evidenţa Creatorului modelului pentru tai  sfidează toate eforturile ideologice ale multora de a subversiona taţii şi responsabilităţile lor parinteşti.

Multumiri lui Brad Wilcox pentru risipirea acestor mituri.

Provocarea Islamismului – O perspectiva crestina

Presedintele Barack Obama a pus problema islamului in puctul central pe scena internationala. Vizita lui in Turcia si afirmatiile lui foarte publice cu privire la lumea musulmana au ridicat tot felul de intrebari atat acasa cat si peste granite.

In discursul sau fata de parlamentul turc luni, presedintele Obama a declarat “Statele Unite nu este si nici nu va fii vreodata in razboi cu islamul.” A continuat sa spuna ca ‘parteneriatul nostrum cu lumea musulmana este critic nu doar in a refula ideologiile violente pe care oamenii de toate credintele le respung, ci de asemenea pentru a intarii oportunitatile pentru tot poporul.’

Dar Presedintele a mai vorbit si de “aprecierea sa profunda a credintei islamice”. Aici este afirmatia in context.

“PROMISIUNEA GOALA A MEDITATIEI “

Ar trebui crestinii sa practice meditatia? Un numar din ce in ce mai mare dintre ei incearca sau practica tehnicile meditatiei orientale cu scopul de a-si controla viata spirituala. Nu mai este nici o mirare sa vezi biserici crestine care fac cursuri de yoga si de meditatie orientala sau sa-i auzi pe unii crestini povestind despre plimbarile lor prin labirint, despre timpul petrecut in meditatie sau despre experientele pe care le-au avut incercand cele mai noi tehnici imprumutate din Orient.

Ce face Avortul plauzibil? Ce face Avortul de neinchipuit? Partea I

Urmatorul mesaj este editat din trascrierea mesajului predicat de E. Albert Mohler Jr. “Duminica Sanctitati Vietii Umane”pe 18 ian. 2009. Partea de azi este prima dintr-o serie de 6 parti.

Va salut in numele Domnului Isus Hristos, si al Dumnezeului Triunitar – Tata, Fiu si Duh Sfant-  Datatorul vietii.

Va invite sa deschideti la primul capitol din cartea Ieremia, sis a priviti impreuna cu mine la aceste cuvinte de introducere la prorociile lui Ieremia.

O rugaciune pentru Presedintele Obama

Tatal nostru, Domnul zidirii, Tatal Domnului Isus Hristos : ne rugam astazi cu un sentiment deosebit de urgenta si responsabilitate. Venim inaintea ta sa ne rugam pentru presedintele Barack Obama si pentru cei din noua administratie care acum isi asuma rolurile cu asa de mare responsabilitate.

Stim ca Tu si numai Tu esti suveran, ca Tu domneste peste toate si numai Tu tii timpul in mainile Tale, si ca “¹Inima împăratului este ca un râu de apă în mâna Domnului, pe care îl îndreaptă încotro vrea.” Prov. 21:1. Increderea noastra sta in Tine si numai in Tine. Am venit inaintea ca ca un popor care recunoaste nevoia noastra constanta de purtarea ta de grija, intelepciunea si ocrotirea Ta.

CONSECINTE – Doua Puncte de Vedere din Mass Media

Dupa terminarea recentelor alegeri, mass-media alaturi de restul societatii se straduiesc sa dea un inteles celor intamplate. Aceasta stradanie a dus la aparitia unor abordari interesante si a unor articole inedite. “TIME Magazine” si “The Wall Street Journal” mi-au cerut de curand sa comentez pe marginea subiectului legat de casatoria intre persoanele de acelasi sex si cel al avorturilor, ca urmare a rezultatului alegerilor din 4 noiembrie.

 

Jurnalistul Michael Lindenberger de la “TIME” a dorit sa vorbim despre ceea ce alegerile au insemnat  pentru subiectul casatoriei celor de acelasi sex. Intrebarile lui au fost puse in contextul in care sustinatorii casatoriei intre homosexuali au fost infranti atunci cand articolul 8 nu a fost votat in California si au cerut in instanta anularea amendamentului.

 

El a spus:

O provocare incredibilă – O privire la relaţiile publice ale ateilor

După cât de ciudată pare, eu nu aş fi crezut ştirea aceasta dacă nu ar fi fost publicată într-unul din ziarele cele mai respectabile ale lumii, The (London) Times.  Se pare că Richard Dawkins, probabil cel mai faimos ateu în viaţă, lansează o campanie de publicitate punând reclame pe autobuzele Londrei.  Iată ştirea:

O perspective crestina asupra crizei economice

Titlurile ziarelor ne spun povestea in timp ce in zilele recente am vazut economia Americana si sistemul ei financiar lovita de esecuri seismice si disparitia virtuala a bancilor de investitii majore. Dezbaterile  aprinse care au loc in Washington zilele astea sunt cu privire la ce forma si cat de mult sa intervina guvernul in asa fel incat sa restaureze stabilitatea pe pietele financiare.

Comparatiile cu Marea Depresie sunt inevitabile, dar criza de astazi seamana prea putin cu colapsul economic total de la sfarsitul anilor 1920. Capitalismul nu se afla in criza si fundamentele economiei americane raman puternice. Cand presedintele Franklin D. Roosevelt a preluat presidentia in 1933, natiunea avea de aface cu o reala criza si colaps economic. In cea mai mare parte bancile erau inchise si natiunea nu mai avea afaceri.

We Are BACK – Sfarsitul Evolutiei

Multumita lui Ted Pope – “we are back.”

Sfârşitul Evoluţiei

Evoluţionistul este încuiat într-o cutie intelectuală din care nu are scăpare.  În mod necesar, teoria evoluţiei este naturalistică – adică totul trebuie explicat în termeni pur naturalistici.  Numai natura poate explica natura şi nu există altă sursă de semnificaţie sau adevăr.  Astfel, în cele din urmă, teoria evoluţiei – şi doar teoria evoluţiei – trebuie să explice totul despre omenire.

Situaţia acesta a fost scoasă în evidenţă într-o conferinţă ţinută recent la University College din Londra de către specialistul în genetică Steve Jones.  Vorbind asupra subiectului ce şi l-a ales, „Sfârşitul Evoluţiei”, Jones a susţinut că evoluţia umană a ajuns la capăt din cauza schimbărilor în sănătatea şi comportamentul omului.

Avem nevoie de AJUTOR

Deoarece suntem in Orientul Mijlociu pt vreo 5 luni, va fi greu de ingrijit acest blog.  Accesul la internet este limitat etc.  Ar putea cineva sa se ocupe de acest site si sa posteze 1 sau 2 traduceri  pe saptamana de la www.almohler.com??

Daca poate cineva ajuta, va rog sa ne contactati.  Scrieti un scurt mesaj la Comentarii (click No Responses or Responses).

P.S. Daca poti sa te ocupi tu Anca P, ar fi extraordinar.  Trimite-mi te rog un mesaj.