Politica Religiei - O incercare seculara

Mary Warnock, mai bine cunoscuta sub numele de Baronesa Warnock de Weeke, este una dintre cele mai influente figuri in campul eticii biomedicale si a filosofiei etice. Ea a intrat in lumina reflectoarelor internationale in 1984 cand a condus comitetlul care a produs asa zisul “Raportul Warnock” care a legalizat procedurile IVF din Marea Britanie.

In ani recenti, Baroneasa Warnock a devenit unul din propagatorii majori ai viziunii eticii secolare — aplicand la tot spectrul de preocupari etice. Limitarea abordarii ei seculare este faptul ca ceea ce se transmite este adese ori mai mult decat crede ea ca este corect si etic.

In numarul prezent al “The New Statesman” un proeminent ziar intelectual din Marea Britanie, ea argumenteaza din nou ca politiice politicii trebuie sa fie eliberate de influenta religioasa. Fundalul este o noua controversa despre posibilitatea creari de embrioni uman-animal.

Dupa cum scrie Baroneasa Warnock:

Trebuie sa crezi in inviere ca sa fi Crestin?

Aceasta a fost întrebarea pusă la sfârşitul săptămânii trecute de editorii de la The Washington Post şi săptămânalul din discuţia “On Faith”. Întrebarea declarativă a editorilor a fost: Chiar e nevoie să crezi că Învierea este literal adevărată – că Domnul Isus a venit la viaţă în trupul Lui – ca să fii creştin?

O întrebare asemănătoare este adesea pusă despre diferite doctrine creştine şi asemenea întrebări nu pot fi ocolite. Dacă cuvântul „Creştin”, adeseori folosit ca şi substantiv, însemnează ceva, atunci trebuie definit – iar definiţia trebuie să includă câteva din doctrinele esenţiale de bază. Noul Testament nu ne dă aici de ales, pentru credinţele esenţiale sunt menţionate explicit în prezentarea biblică a Evangheliei.

Asupra acestei întrebări esenţiale – Chiar trebuie să creză că Învierea de literal adevărată – că Isus a venit la viaţă în trup – ca să fi creştin? Biblia este foarte limpede.

Aşa cum am spus în articolul On Faith column:

Ai fi impacat cu un copil homosexual?

Revista Details este versiunea americana a ceea ce britanicii numesc „revista barbatului tanar” – mai degraba o revista cu gust care exprima o perspectiva a ceea ce s-ar presupune a fi o viata de calitate pentru adultii tineri. Revista expune o varietate de articole despre moda barbateasca, echipamente, probleme de stil de viata si divertisment. Asemenea celor mai multe astfel de reviste, publicitatea stralucitoare ocupa mult spatiu.

 

Coperta revistei din aceasta luna include o intrebare interesanta „Ai fi cu adevarat/pe bune impacat daca copilul tau ar fi homosexual?” Ca o revista de cultura liberala (cel putin in problemele stilului de viata) ar putea ridica o astfel de intrebare e fascinant in esenta. Continutul articolului este chiar si mai atractiv.

 

Reporterul David Hochman isi incepe astfel articolul:

Jerry (nu este numele lui real) este un liberal neapologetic hollywood-ian. Conduce un Prius si-l sustine pe Barack Obama. Are o mentalitate la fel de deschisa la problema homosexualitatii cat a unui parinte de 40 de ani din Mica Liga heterosexuala. De fapt, asemenea cuiva care este responsabil pt desfasurarea zilnica a uneia dintre cele mai mari comedii TV, Jerry ar putea la fel de bine sa fie primarul orasului Gayberry (n.tr.: joc de cuvinte). „Daca fac ordine si nu gasesc homosexuali, chiar ma ingrijorez”, spune el.

Autoritatea Biblica si Predicatorul

In editia inaugurala a “Christianity Today”, datand din 15 octombrie 1956, aparea si un articol a lui Billy Graham intitulat, “Autoritatea Biblica in Evanghelizare“. Punctul principal ai articolului era limpede- daca nu spunem fara ezitare “asa vorbeste Domnul” autoritatea in predicare si evanghelizare, intregul mesaj este lipsit de orice autoritate. Singura autoritate care conteaza, insista Dr. Graham, este cea a Bibliei ca Cuvant al lui Dumnezeu.

 

Intr-adevar, aceasta incredere in autoritatea biblica a fost, cel putin in parte, motivul pentru care s-a infintat “Christianity Today” ca stindard al ziarelor americane pentru evanghelizare sub editarea lui Carl F.H. Henry.

Acum, la jumatate de secol de la publicarea acelui articol, Angie Ward de la revista “Leadership” a inceput de la acest articol si a intrebat 5 predicatori — Ce si daca, s-a schimbat ceva?

 

Mi-a facut placere sa raspund intrebarilor ei si sa particip la acest proiect. Ea a intervievat de asemenea pe David Anderson, pastor la Biserica Bridgeway Community Church din Columbia, Maryland; John Buchanan, pastor la Biserica Fourth Presbyterian Church din Chicago si editor si columnist la “The Christian Century”; Tullian Tchividjian, un nepot a lui Billy Graham si pastor al Biserici New City Church din Margate, Florida, si Rick Warren, pastorul care a plantat Biserica Saddleback Church din Lake Forest, California.

 

Articolul ei “Autoritatea Biblica si predicatorul de azi” se bazeaza pe aceste interviuri. Predicatorii intervievati reprezinta oarecum o varietate de predicatori din spectrul protestantismului american, John Buchanan reprezentand protenstantismul liberal si publicatiile lui istorice din “The Christian Century”.(tocmai revista fata de care Christianity Today se presupunea sa reprezinte o alternativa)..

 

Sugerand ca prooroci vechiului testament sa fie exemple pentru predicatorii moderni, Dr. Graham s-a referit la predicatori ca fiind “gura lui Dumnezeu”. Revista a intrebat atunci daca ar mai trebui sa consideram predicatorii din zilele noastre ca fiind “gura lui Dumnezeu” (portavocea lui Dumnezeu).

 

Eu am raspuns:

Pântece de închiriat? Newsweek dezbate problema mamelor surogat

Coperta revistei Newsweek va atrage cu siguranţă atenţia multora. În imaginea de pe copertă poate fi văzut abdomenul unei mame surogat împreună cu aceste cuvinte – „Pântece de închiriat:

Lumea complexă a mamelor surogat.” Revista oferă o perspectivă fără precedent asupra a ce reprezintă a fi mamă surogat din punct de vedere moral.

 

După cum explica Jon Meacham, editorul de la Newsweek în articolul introductiv, „Ideea surogatului nu este confortabilă pentru mulţi – cei conservatori o găsesc nenaturală, unii liberali spun că exploatează femeile – dar reportajul nostru a distrus foarte multe prejudecăţi populare.”

 

Reporterii Lorraine Ali şi Raina Kelley au ales să-şi bazeze cercetarea pe relatările unor mame surogat şi experienţele lor şi pe relatările celor caută aceste mame surogat.

 

Studiul expune faptul că surogatul nu este în întregime o descoperire nouă, citând surse istorice. Însă problema care reiese din articol este comerţul în creştere în domeniul mamelor surogat, o realitate pe care reporterii o recunosc este „un act al iubirii, dar şi o tranzacţie financiară.”

Valorile si adevarurile moralitatii nu sunt acelasi lucru

Nici o discutie cu privire la relele noastre nationale nu este completa fara o mentiune a “valorilor” din ce in ce mai alunecoase din arena publica. Intr-adevar, desi discutia cu privire la moralele absolute este portretizata ca depasita si simplista, dezbaterea cu privire la valorile nationale n-a fost niciodata mai aprinsa.

Căsătoria şi gloria lui Dumnezeu

„Dragii mei, ne-am adunat aici, în faţa lui Dumnezeu şi în faţa acestei adunări, pentru a uni acest bărbat şi această femeie în Sfânta Căsătorie; care este o stare de cinste, instituită de Dumnezeu în timpurile de neprihănire ale omului, semnificând unirea mistică dintre Cristos şi Biserica Lui pentru noi.”

 

Acest limbaj familiar din Cartea de Rugăciuni a Bisericii Anglicane, recitat de mii de ori în fiecare săptămână în diferite forme, prezintă o perspectivă asupra căsătoriei ca şi o instituţie profund creştină – chiar un portret necesar al iubirii care îi uneşte pe Cristos şi Biserica Lui. După cum căsătoria înseamnă această „unire mistică”, ea ne îndreaptă privirile spre o imagine care ne poartă dincolo de relaţia dintre un soţ şi o soţie.                                 

Oare majoritatea creştinilor au o înţelegere cât de vagă cu privire la acest lucru?

Masculinitate fara barbatie?

Nu e nevoie de o inteligenta sclipitoare ca să vedem că suntem într-o perioadă de largă confuzie cu privire la genuri. Cu foarte multe dezvoltări în timpurile noastre, limbajul nostru în dezvoltare tradează multe schimburi substanţiale în cultură.

 

 

În The Boston Globe (atenţie, articolul conţine un limbaj vulgar), Mark Peters argumenta că proliferarea termenului de „bărbat” indică această confuzie asupra bărbăţiei şi masculinităţii.

 

„Băieţi, este timpul pentru bărbatometru (manogram)? Ţi-ai făcut testul de barbatologie (manimony)?” întreabă el. Apoi îndreaptă atenţia asupra unui lucru mai profund:

Valea Vedeniilor

Desi nu are nimic de a face cu Mohler (aproape nimic, si lui ii plac Puritanii :)) - as vrea sa fac un scurt anunt.

Exista un nou “site” care traduce din engleza niste poezii Puritane clasice.  Poeziile sunt din superbul volum: The Valley of Vision.  Daca cititi engleza vi-l recomand.  Daca nu, urmariti acest website:

http://puritani.wordpress.com/

P.S. Corectari la traducere sunt binevenite.  Multumim lui Dan Buda pt aceste traduceri.

E un Puritan veritabil

Binecuvantari si bucurie,

Cristi

Este credinta in DUMNEZEU doar un fenomen natural?

Traducerea - C. S.

Tentativa de a explica fiecare dimensiune a universului in termeni pur naturali/firesti este unul dintre monumentalele proiecte ale lumii moderne. Daca existenta unui Creator supranatural este negata, atunci totul – chiar totul – trebuie sa fie explicat prin cauze pur naturale si materiale.

Explicarea unor aspecte ale experientei umane va ridica o dificila si deosebita provocare pt cei care imbratiseaza o perspectiva naturala, dar unii oameni de stiinta muncesc din greu pt a fi capabili sa preintampine provocarea.

Deja de cativa ani, Daniel Dennett de la Universitatea Tufts a tentat o explicare pur naturala a constiintei umane. Eforturi similare au fost consacrate descoperirii originii ipotetic naturale a sentimentului morale. Altii se trudesc acum sa propuna o abordare pur naturala a originii credintei lor in DUMNEZEU.

The Econimist (o publicatie londoneza) informeaza ca un grup de oameni de stiinta, inarmati cu un buget multi-milionar, conlucreaza intr-un proiect cunoscut ca „Explaining Religion/ Justificand religia”. Revista prezinta acest proiect ca fiind „cel mai important studiu stiintific al acestui subiect. Demarat in Septembrie anul trecut, se va derula pe durata a trei ani si implica cercetatori de la 14 universitati si o plaja larga de discipline de la psihologie la economie . Si este numai ultima expresie a tendintei crescande a stiintei de a-si baga nasul in treburile lui DUMNEZEU”.

Din reportajul din The Economist:

Experimentul pe care-l finanteaza este creeat sa investigheze mecanismele folosite pt reprezentarea unei divinitati omnisciente, daca (si cum) credinta intr-o asemenea „camera de control” ar putea fi valorificata de DUMNEZEU ca un succes reproductiv fata de-un avantaj individual darwinian, si daca religia sporeste reputatia unei persoane – de exemplu, au impresia oamenii ca cei care cred in DUMNEZEU sunt mai de incredere decat cei care nu cred? Cercetatorii vor cauta sa stabileasca daca religiile diferite cultiva niveluri diferite de co-operare, din ce motive si daca o astfel de co-operare atrage beneficii colective/comune, atat comunitatilor religioase cat si celor din afara lor.

E o agenda ambitioasa. Din fericire, alti cercetatori au fost deschizatori de drumuri. Patrick McNamara, de exemplu, este conducatorul Laboratorului Evolutinist de Neurocomportamente al Universitatii de Medicina din Boston. El se ocupa de oamenii care sufera de boala Parkinson. Aceasta maladie este cauzata de nivelul scazut de dopamina –o molecula mesager, in anumite parti ale creierului. Intr-un studiu preliminar, dr. McNamara a descoperit ca cei cu boala Parkinson au un nivel mai scazut de religiozitate decat indivizii sanatosi si diferenta pare a se corela si cu severitatea bolii. Din acest motiv el suspecteaza o legatura cu nivelulu dopaminic si conduce chiar acum un studiu care-i implica pe cei carora li se administreaza medicamente care cresc nivelul de dopamina si cei carora nu li se administreaza aceasta medicatie.

Deci cercetatorii vor folosi biochimia pentru a explica de ce cred oamenii in DUMNEZEU? Ei bine, intr-un anume sens este chiar necesar pt angajamentul intelectual al celor care cred ca totul trebuie sa aiba o explicatie naturala. In aceasta problema, cei care-si asuma naturalismul si materialismul nu mai au unde sa scotoceasca decat in creierul uman si in biochimia lui. Nu este credinta in DUMNEZEU nimic mai mult decat gene, substante chimice si neuroni? Nu este teologia realmente numai neurologie?

E mai mult in aceasta poveste, desigur. Reportajul din The Economist este plin de astfel de presupuneri stranii.

De exemplu:

Religia are mare nevoie de o explicatie biologica. E un fenomen ubicuitar (prezent peste tot – n.tr.) – unul demonstrabil a fi marker de specie al Homo Sapiens – dar unul enigmatic. Nu are acele beneficii vadite asemeni unui alt marker al umanitatii, limbajul. Cu toate acestea consuma o uriasa cantitate de resurse. In plus, spre deosebire de limbaj, este subiectul unor divergente violente. Stiinta a facut, totusi, un progres semnificativ in intelegerea biologiei limbajului, de la punctul de procesare in creier pana la modul exact in care-si comunica intelesul. Istoria, de asemenea, pune religia sub microscop.

Ce sa-ntelegem din acestea? The Economist pretinde ca credinta in DUMNEZEU „necesita o explicatie biologica”. Dovada acestei „necesitati” este ca religia, explica revista, „este un fenomen ubicuitar”, asemeni limbajului. Chiar deduce ca religia poate fi un „marker de specie” al Homo Sapiens. Dar, sugereaza mai apoi revista, limbajul are „beneficii vadite” care lipsesc religiei.

Pe de o parte, aceasta separare a limbajului de alte aspecte al culturii sfideaza ceea ce antropologii, cum ar fi Clifford Geertz, au presupus de decenii – ca societatile sunt adunate/grupate in jurul „sistemelor lingvistico-culturale”. Limbajul nu exista prin el insusi.

Pe de alta parte, The Economist sustine ca religia, „in contrast cu limbajul”, adesea conduce la violente . Limbajul nu conduce niciodata la violenta? Chiar asta vor sa spuna autorii acestui articol? Vorbiti cu separatistii basci sau vizitati Catalonia – sau chiar priviti mai aproape, in Quebec,

Apoi revista priveste spre cateva din provocarile pe care credinta in DUMNEZEU le ridica pentru cei care sustin o perspectiva evolutionista. In ceel din urma, daca credinta in DUMNEZEU a supravietuit procesului evolutiei, trebuie sa serveasca unor scopuri. Dupa cum concluzioneaza revista:

Biologii evolutionisti tind sa fie atei si cei mai multi ar fi surprinsi daca investigatiile stiintifice asupra religiei nu s-ar sfarsi cu ceva care sa le sustina punctul de vedere. Dar daca predilectia pentru comportamentul religios este chiar o trasatura a dezvoltarii / evolutiei, atunci ei se aseaza intr-o pozitie de dialog din care nu pot beneficia de ea, asa cum un sceptic nu are beneficii in urma efectului placebo al homeopatiei. Poate, totusi, DUMNEZEU este Cel care va rade la urma – fie ca EL chiar exista, fie ca nu.

Ei bine, a crede in DUMNEZEU reprezinta intradevar a crede in CEL care „va rade la urma” , intr-un fel de-a spune. Chiar unii dintre cei care au imbratisat perspectiva evolutionista trebuie sa admita ca, asa cum a facut David Sloan Wilson, „secularismul este biologic foarte prost adaptabil. Avem in cel mai bun caz doar doi copii. Oamenii religiosi sunt cei care nu fumeaza si nu beau, traiesc mai mult si sunt mai sanatosi.”

Considerati acest studiu ca beneficiind de atentia sporita a mass-mediei. „Explicand religia” este inca o dovada ca naturalismul nu se potriveste ca perspectiva globala. „Ordinea” naturala nu este explicabila prin ea insasi. Chiar credeti ca moralitatea este doar o problema ce tine de biochimia creierului? Daca e asa, de ce inchidem criminalii? Din fericire, cei mai multi oameni sunt suficienti de rationali sa realizeze ca o explicatie biochimica a moralitatii inseamna sfarsitul responsabilitatii personale. Vreti sa traiti intr-o astfel de lume?

Tentativa de a nascoci o explicatie complet naturala a credintei in DUMNEZEU este mai mult decat neverosimila. Dar, pentru cei care sustin evolutionismul natural, aceasta e un munte pe care trebuie sa-l escaladeze. Va fi fascinant de privit. Pastrati-va biochimia creierului in alerta.